Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 20/A
Ședința nepublică de la 05 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier M. G.
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă T. V. este reprezentat de Procuror A. E. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de partea responsabilă civilmente C. L. L., cu domiciliul în Negrești, ., jud. V. împotriva sentinței penale nr. 1820/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria V..
În temeiul art. 509 alin. 2 din Cod de procedură penală, T. pune în discuție declararea ca nepublică a ședinței de judecată, dat fiind faptul că inculpatul C. I. M. este minor.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că ședința de judecată este nepublică, raportat dispozițiilor art. 509 alin. 2 din Cod de procedură penală.
Avocat T. C., pentru intimatul-inculpat C. I. A., și avocat O. R., pentru intimatul-parte civilă G. A. M., sunt de acord cu declararea ședinței nepublice.
T. declară ședința nepublică, dat fiind faptul că, în prezenta cauză, inculpatul C. I. M. este minor, față de dispozițiile art. 509 alin. 2 din Cod de procedură penală și încuviințează, ca la desfășurarea judecății, să asiste doar părțile.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică au răspuns: apelanta-parte responsabilă civilmente C. L. L., intimatul-inculpat C. I. M., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu T. C., intimatul-parte responsabilă civilmente C. I., intimatul-parte civilă Gabril A. M., personal și asistat de avocat ales O. R., lipsă fiind intimatul-parte civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” și S. de Probațiune de pe lângă T. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura este legal îndeplinită,
- cauza se află la al doilea termen de judecată,
- avocat L. F. a depus împuternicire avocațială privind redactarea motivelor de recurs,
- cauza are ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.) cu art. 99 C.p. – apel.
T. pune în vedere că, la dosarul cauzei, s-a depus de către avocat L. L. F. o împuternicire avocațială privind redactarea cererii de recurs.
Avocat O. R., pentru intimatul-parte civilă G. A. M., precizează că delegația depusă la dosar nu este datată și nici semnată de către parte, în fond, semnificând lipsa semnăturii părții care a declarat apelul.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că avocat L. F. avea o împuternicire avocațială valabilă la data de 16.01.2014 din partea părții responsabile civilmente C. L. L. pentru a declara calea de atac. În împuternicirea avocațială, depusă la dosarul cauzei, este evidențiat și contractul de asistență juridică încheiat cu partea, apărătorul asumându-și autenticitatea acestui act.
Avocat T. C., pentru intimatul-inculpat C. I. M., solicită a se constanța că împuternicirea este conformă statului profesiei de avocat și că se atestă identitatea părților care au întocmit contractul de asistență juridică.
T. apreciază ca fiind valabil promovată cererea de recurs, calificată ulterior ca fiind apel, fiind specificat în împuternicirea avocațială numărul contractului de asistență juridică, acesta privind raporturile juridice dintre părți, d-na avocat L. F. atestând sub semnătură existența contractului de asistență juridică, identitatea părților și conținutul acestuia.
Interpelată fiind, apelanta-parte responsabilă civilmente C. L. L. precizează că-și menține motivele de apel invocate de apărătorul său.
Nemaifiind alte cereri de formulat, T. acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelanta-parte responsabilă civilmente C. L. L. susține că nu are loc de muncă și nici ajutor social, pe cale de consecință nu-și poate permite să plătească suma solicitată.
Avocat T. C., pentru intimatul-inculpat C. I. M., solicită admiterea apelului declarat de partea responsabilă civilmente așa cum a fost motivat în cererea de recurs.
Susține că acesta vizează doar latura civilă a hotărârii pronunțată de instanța de fond, criticând cuantumul despăgubirilor morale și a cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabil civilmente.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicită a se avea în vedere motivarea din cererea de recurs formulată de colega sa.
În ceea ce privește daunele morale, solicită a se avea în vedere că, reanalizând, în concret și obiectiv, materialul probatoriu administrat, se poate aprecia în sensul micșorării cuantumului.
Este adevărat că partea vătămată și-a propus probe în dovedirea daunelor morale, dar consideră că instanța a fost indulgentă în momentul în care a acordat daunele morale raportat probatorului administrat. Astfel, singurul martor audiat, B. A., la fila 76 din dosarul instanței de fond a declarat că nu știe dacă i-a fost schimbată viața socială pe care o avea partea vătămată.
Fără a diminua suferința părții vătămate, solicită a se avea în vedere toate aspectele învederate și să se admită apelul, să se desființeze în parte hotărârea primei instanțe, numai în ceea ce privește latura civilă, să se reducă cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, având în vedere și înscrisurile depuse în susținerea motivelor de recurs care vizează strict situația materială deosebit de precară a familiei inculpatului.
Avocat O. R., pentru intimatul-parte civilă G. A. M., apreciază că fapta penală săvârșită de inculpat este foarte gravă și că raportat la aceasta, instanța de fond a fost extrem de indulgentă atât sub aspectul aplicării pedepsei cât și a fixării cuantumului daunelor morale, apreciind că a avut în vedere situația precară a familiei.
În speță, într-o stație de autobuz, un minor în vârstă de 17 ani a aplicat fără nici un motiv o lovitură părții vătămate astfel încât i-a produs o fractură multiplă de mandibulă. Ulterior, partea vătămată a suferit trei intervenții chirurgicale, i-au fost extrași cinci dinți, iar o perioadă de 60 de zile acesta s-a hrănit numai cu lichide. Apreciază că suferința părții vătămate a fost mult mai mare.
Cel îndreptățit a declara recurs era chiar partea vătămată dar nu a făcut-o tocmai pentru că a manifestat prea multă înțelegere față de situația precară a inculpatului și a părților responsabile civilmente.
Pentru fapta penală extrem de gravă i s-a aplicat minorului o mustrare, iar, sub aspectul laturii civile, s-a acordat părții civile mai puțin de 1/3 din suma solicitată.
Apreciază că pedeapsa aplicată nu a fost una echilibrată. Deși partea vătămată și-a manifestat înțelegerea față de situația precară a inculpatului, aceasta neuzând de calea de atac prevăzută de lege, totuși surprinderea a fost mare văzând că chiar partea responsabilă civilmente a declarat recurs împotriva sentinței Judecătoriei V..
Solicită respingerea apelului întrucât nu este nici un motiv pentru modificarea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli judiciare în apel. Procedează la depunerea chitanței . nr. 016/5.02.2014, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de partea responsabilă civilmente, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că suma acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale (3000 lei) este proporțională cu gravitatea vătămărilor aduse părții vătămate și cu intensitatea suferințelor cauzate acesteia. Reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele cauzate părții vătămate și pentru consecințele negative pe care aceasta le-a resimțit pe plan fizic și psihic ca urmare a leziunilor. Nu poate fi considerată ca o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Rezultă din probele administrate că părții vătămate i-a fost cauzată o leziune extrem de gravă, o fractură a mandibulei, necesitând 55-57 de zile de îngrijiri medicale.
Urmare a leziunii a fost necesară extracția mai multor dinți ai părții vătămate; s-a practicat un blocaj inter-maxilar în ceea ce o privește pe partea vătămată ceea ce a pus-o în imposibilitate de a se alimenta două luni cu alimente solide, suferințele fizice și psihice au avut o intensitate mare și justifică acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanțe de fond.
Apreciază că, în nici un caz, nu poate fi stabilit cuantumul despăgubirilor în funcție de situația materială a inculpatului sau a părții responsabile civilmente. Singurul criteriu pentru stabilirea despăgubirilor constituindu-l întinderea prejudiciului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că rezultă din actele dosarului că partea civilă a acordat onorariul de apărător de 1500 lei și că în nici un caz acesta nu se impune a fi redus, fiind corect acordat în concordanță cu dispozițiile art. 193 alin. 1 și 2 din C.proc.pen., aceasta în condițiile în care inculpatul a fost sancționat de către instanță pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și a fost admisă și acțiunea civilă formulată de G. A. M. chiar dacă nu în integralitatea ei.
Față de aspectele arătate, solicită respingerea ca nefondată a apelului promovat de partea responsabilă civilmente C. L. L..
Având ultimul cuvânt, C. I. M. precizează că îi pare rău pentru fapta săvârșită.
T. reține cauza în pronunțare, după deliberare dând decizia de față:
T.
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 1820 din 2013, Judecătoria V., în baza art. 101 al. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 102 Cod penal a aplicat inculpatului minor C. I. M., măsura educativă a mustrării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal raportat la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
A atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 102 Cod penal, conform cărora dacă va săvârși din nou o infracțiune se va lua față de acesta o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituită parte civilă, G. A. M. și a obligat inculpatul C. I. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. și C. L. L., la plata către aceasta a sumei de 200 lei-despăgubiri materiale și a sumei de 3.000 lei-daune morale, respingând restul pretențiilor solicitate ca neîntemeiate.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași și a obligat inculpatul C. I. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. și C. L. L., la plata către aceasta a sumei de 928,75 lei, la care s-a adăugat dobânda legală până la plata efectivă a debitului-despăgubiri materiale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. I. M., după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prelevare care se va realiza conform art. 7 alin.2 din aceeași lege.
În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpatului C. I. M. că probele biologice recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul C. I. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. și C. L. L., la plata către stat a sumei de 750 lei - cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății. Suma de 400 lei-onorarii avocați oficiu desemnați pentru inculpatul minor în cursul urmăririi penale și al judecății (200 lei - av. Z. R. - deleg. nr. 526/29.03.2013 - U.P. și 200 lei – av. L. F. - deleg. nr. 650/29.04.2013), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. I. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. și C. L. L., la plata către partea civilă G. A. M. a sumei de 1.500 lei-cheltuieli de judecată(onorariu avocat).
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4647/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului minor C. I. M. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a arătat că, în ziua de 29.10.2012, inculpatul C. I. M. a lovit cu pumnul pe partea vătămată G. A. M., cauzându-i leziuni ce au necesitat un nr. de 55-57 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost audiată atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, solicitând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosar.
La solicitarea instanței, s-a întocmit minorului, de către S. de Probațiune de pe lângă T. V., referat de evaluare și s-a atașat fișa de cazier judiciar a acestuia.
La termenul din data de 10.09.2013, partea vătămată G. A. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200 lei - despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea, transportul, medicația și alte cheltuieli, și cu suma de 10.000 lei-daune morale, și a depus la dosar înscrisuri, solicitând și proba testimonială cu martorii B. A. (fila 76) și P. M. A., renunțând ulterior la audierea celui din urmă.
S-a constituit, de asemenea, parte civilă în cauză și S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași cu suma reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate, sumă actualizată în raport de dobânda legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 29.10.2012, partea vătămată G. A. M. a mers într-un parc situat în zona Casei de Cultură din orașul Negrești unde s-a întâlnit cu mai mulți prieteni printre care și martorii P. M. A. și Bițic A.. În acest timp, pe drumul public se deplasa inculpatul C. I. M. însoțit de numiții C. A. C. și Ciorțan C. F.. Văzându-l pe vătămat, inculpatul s-a hotărât să meargă la el pentru a discuta despre un conflict iscat în urmă cu câteva seri în incinta discotecii organizate în . C. I. M. i-a reproșat părții vătămate G. A. M. că l-ar fi reclamat pe nedrept în acea seară agenților de pază de la discotecă. Deranjat că vătămatul a negat acest fapt, inculpatul C. I. M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona gurii după care a părăsit locul agresiunii cu prietenii săi.
La scurt timp, ajungând acasă, partea vătămată G. A. M. a început să acuze dureri în zona mandibulei, iar după câteva zile s-a prezentat la spital, fiind internat în perioada 05.11._12.
Din certificatul medico-legal nr. 751 din 31.10.2012 rezultă că vătămatul G. A. M. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii triple de mandibulă distal 3.0, între 4.5-4.6 și distal 4.8, necesitând extracția dinților 3.8, 4.8, fracturii coronare dinte 1.2 necesitând tratament endodontic și tumefierii care pot data din ziua de 29 Octombrie 2012 și au necesitat pentru vindecare 55-57 zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiat, inculpatul C. I. M. a recunoscut că a agresat partea vătămată, motivând că a ripostat în acest mod în momentul în care vătămatul i-a adresat injurii.
Situația de fapt reținută este dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosar: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarații martori, certificat medico-legal, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Fapta comisă de inculpatul minor C. I. M., în modalitatea expusă mai-sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedite dincolo de orice îndoială, instanța a apreciat că pentru reeducarea minorului este suficientă aplicarea unei măsuri educative, anume mustrarea, față de următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 100 Cod penal, la alegerea sancțiunii ce va fi aplicată minorului se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a acestuia, de comportarea sa, de condițiile în care a fost crescut și a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Aceste criterii – considerate de legiuitor ca elemente de apreciere autonome – nu se examinează separat, ci trebuie luate în considerare împreună, întrucât numai evaluarea lor laolaltă exprimă periculozitatea autorului faptei.
S-a reținut în acest sens, după cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune, că inculpatul este elev în clasa a VII-a, fiind încadrat în grad de handicap accentuat și având IQ=46. Minorul obișnuiește să lipsească de la școală pentru a desfășura activități lucrative, acesta fiind la prima abatere de natură penală și nici un membru al familiei sale nu are antecedente penale, beneficiind de o imagine pozitivă în comunitate.
Se arată, de asemenea, că familia minorului dezaprobă comportamentul infracțional al acestuia, asigurând acestuia sprijinul moral și material de care are nevoie, interesându-se de situația sa școlară.
Instanța a avut în vedere și modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, urmările cauzate, dar și vârsta și conduita sinceră și de regret avută de inculpat, precum și rezistența scăzută la frustrare a acestuia, impulsivitatea de care dă uneori dovadă, gradul crescut de influențabilitate corelat cu dorința de a nu fi etichetat de prieteni ca fiind „laș”, de lipsa reprezentării consecințelor propriilor acțiuni. Toate aceste aspecte au condus la concluzia că manifestarea infracțională a inculpatului C. I. M. nu se va mai repeta, motiv pentru care instanța a apreciat că reeducarea acestuia în condiții optime poate fi asigurată prin aplicarea măsurii educative a „mustrării”.
Raportat motivelor mai sus-expuse, instanța în baza art. 101 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 102 Cod penal a aplicat inculpatului minor C. I. M. măsura educativă a „mustrării” și a atras atenția acestuia că, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, se va lua față de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
În baza art. 7 din Legea nr. 78/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus și prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. I. M., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, acesta să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.”
În latura civilă a cauzei, partea vătămată G. A. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200 lei - despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea, transportul, medicația și alte cheltuieli, și cu suma de 10.000 lei-daune morale.
Cu actele depuse la dosar partea civilă a făcut dovada sumei de 200 lei solicitată cu titlu de despăgubiri materiale, motiv pentru care instanța a admis acesta cerere.
În privința daunelor morale, instanța a reținut că prejudiciul moral, consecința negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară care rezultă din lezarea unui drept este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.
Dacă în cazul stabilirii răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciul este relativ ușoară, întrucât acesta este material evaluabil în bani, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt nepatrimoniale.
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Atingerea de orice fel adusă integrității fizice, psihice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.
În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică și psihică - ca drept nepatrimonial - are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial constând în suferințele fizice și psihice încercate prin săvârșirea faptei culpabile, tratamentul medical aplicat, perioada necesară pentru vindecare, suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior atât ca urmare a leziunilor suferite.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța a reținut că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont și de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, instanța a avut în vedere că în prezenta cauză au existat prejudicii morale decurgând din prezentarea la Spital unde a fost spitalizată, suferințele fizice și psihice suferite, sechelele post traumatice care au afectat negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Întinderea daunelor morale a fost stabilită astfel, în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru acesta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța a considerat că suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o reparare rezonabilă pentru suferințele și consecințele negative pe care partea vătămată le-a resimțit pe plan fizic și psihic ca urmare a leziunilor suferite prin faptele inculpatului.
În consecință, instanța a obligat pe inculpatul C. I. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. și C. L. L., la plata către partea civilă G. A. M. a sumei de 200 lei-despăgubiri materiale și a sumei de 3.000 lei-daune morale, respingând restul pretențiilor solicitate ca neîntemeiate.
S-a constituit, de asemenea, parte civilă în cauză S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași (fila 12) cu suma de 928,75 lei, la care se adaugă dobânda legală a BNR - cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate, cerere pe care instanța a considerat-o întemeiată față de decontul depus la dosar, motiv pentru care a admis-o și a obligat inculpatul C. I. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente C. I. și C. L. L., la plata către aceasta a sumei respective.
A fost admisă și cererea părții vătămate G. A. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata către aceasta a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva sentinței penale nr. 1820 din 2013, pronunțată de Judecătoria V. partea responsabilă C. L. L. a formulat recurs, criticând soluția primei instanțe în ceea ce privește latura civilă.
La termenul de judecată din 5.02.2014, în temeiul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, T. a recalificat calea de atac ca fiind apel.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, T. constată că apelul este nefondat.
În privința primului motiv de apel, T. consideră că suma acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale, respectiv 3000 lei, este cel puțin proporțională cu gravitatea vătămărilor aduse părții vătămate și cu intensitatea suferințelor cauzate acesteia.
Rezultă din probele administrate că părții vătămate i-a fost cauzată o leziune extrem de gravă, o fractură a mandibulei, necesitând 55-57 de zile de îngrijiri medicale.
Urmare a leziunii a fost necesară extracția mai multor dinți ai părții vătămate; s-a practicat un blocaj inter-maxilar în ceea ce o privește pe partea vătămată ceea ce a pus-o în imposibilitate de a se alimenta două luni cu alimente solide, suferințele fizice și psihice au avut o intensitate mare și justifică acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanțe de fond.
Daunele morale acordate reprezintă o reparație echitabilă pentru suferințele cauzate părții vătămate și pentru consecințele negative pe care aceasta le-a resimțit pe plan fizic și psihic ca urmare a leziunilor și nu pot fi, în nici un caz considerate, ca o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Unul dintre principiile răspunderii civile este principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, astfel că nu poate fi stabilit cuantumul despăgubirilor în funcție de situația materială a inculpatului sau a părții responsabile civilmente. Singurul criteriu pentru stabilirea despăgubirilor îl constituie întinderea prejudiciului cauzat.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond, din actele dosarului rezultă că partea civilă a achitat onorariul apărătorului în cuantum de 1500 lei și în niciun caz acesta nu se impune a fi redus, fiind corect acordat în concordanță cu dispozițiile art. 193 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală în vigoare la acel moment, aceasta în condițiile în care inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și a fost admisă și acțiunea civilă formulată de G. A. M., chiar dacă nu în integralitatea ei.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de către partea responsabilă civilmente C. L. L. împotriva sentinței penale nr. 1820 pronunțată la data de 30.12.2013 de către Judecătoria V., pe care o va menține.
Constând culpa procesuală a apelantei, în temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga apelantul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul-intimat C. I. M. (delegație nr. 47/21.01.2014) se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul prevederilor art. 276 alin. 6 Cod de procedură penală, va obliga apelanta la plata sumei de 700 lei către intimatul G. A. M. reprezentând onorariu apărător ales în apel (chitanța . nr. 016 din 05.02.2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către partea responsabilă civilmente C. L. L. împotriva sentinței penale nr. 1820 pronunțată la data de 30.12.2013 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul-intimat C. I. M. (delegație nr. 47/21.01.2014) se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În temeiul prevederilor art. 276 alin. 6 Cod de procedură penală, obligă apelanta la plata sumei de 700 lei către intimatul G. A. M. reprezentând onorariu apărător ales în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2014.
Președinte, Judecător,
A. C. L. – M. B.
Grefier,
M. G.
Red. A.C.
Tehnored. M.G.
9 ex./12.03.2014
Judecătoria V.: Jud. S. C. L.
Șapte comunicări emise:
- una intimat – inculpat,
- una apelant parte responsabilă civilmente,
- două intimat – parte civilă
- una intimat – parte responsabilă civilmente,
- una consilier juridic SRSS
- una P. de pe lângă T. V..
Data comunicării:12.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 28/2014.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
