Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Sentința nr. 12/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 12/C
Ședința din camera de consiliu de la 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare cererea de revizuire formulată de către condamnatul T. M., CNP_, fiul lui D. și M., născut la 01.03.1962, în ., domiciliat în .. Ivănești, jud. V., actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, privind revizuirea sentinței penale definitive nr. 88, pronunțată la data de 18.05.2011 de către T. V.,definitivă la data de 20.06.2013 prin decizia nr. 2173/20.06.2013 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în cauza înregistrată sub nr._, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod Penal.
Obiectul cauzei: lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.) referă dosar de fond nr._ .
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 26.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.04.2014, iar apoi pentru termenul de astăzi, când
T.:
Asupra cererii de revizuire de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 15.11.2013 sub numărul_, condamnatul T. M. a formulat o cerere de revizuire a sentinței penală nr. 88, pronunțată la data de 18.05.2011 de către T. V.,definitivă la data de 20.06.2013 prin decizia nr. 2173/20.06.2013 a Înaltei Curți de Justiție și Casație.
În cererea sa, revizuentul, în primul rând, a invocat faptul că soluția de condamnare s-a bazat pe declarațiile martorilor mincinoși, respectiv B. G. și B. F., solicitând reaudierea acestora.
Apoi, în al doilea rând, revizuentul a solicitat și suplimentarea probatoriului administrat solicitând audierea unor noi martori, precum și efectuarea unei reconstituiri a faptei reținute în sarcina sa.
De asemenea, revizuentul a arătat faptul că instanțele nu au apreciat corect probele de la dosar și nu au analizat critic concluziile expertizelor medico-legale referitoare la cauzele care au determinat moartea victimei .
În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 394al.1lit.a și b) Vechiul Cod de procedură penală, care era în vigoare la data formulării cererii de revizuire.
Au fost efectuate acte de cercetare de către P. de pe lângă T. V., iar procurorul a înaintat instanței referatul întocmit potrivit art. 399 alin. 5 Cod de procedură penală, formulând concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă, întrucât suplimentarea probatoriului pentru dovedirea unei stări de fapt reținute cu prilejul soluționării în fond a cauzei nu poate constitui temei de revizuire în temeiul prevederilor art. 394al.1lit.a) Cod procedură penală, text care impunea ca împrejurările de fapt să fie noi, nu mijloacele de probă să aibă caracter de noutate.
De asemenea, în legătură cu cazul de revizuire prev. de art. 394al.1lit.b) Cod procedură penală s-a arătat că în cauză nu s-a dovedit prin depunerea unei hotărâri judecătorești de condamnare ori a unei ordonanțe a procurorului a faptului că depozițiile martorilor B. G. și B. F. din fața organului de cercetare și a procurorului sunt mincinoase, săvârșind infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 din Vechiul Cod penal.
La termenul de judecată din 26 martie 2014, instanța a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Instanța, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de condamnatul T. M. este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr. 99 din 18 mai 2011, T. V. a condamnat pe inculpatul T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive și conform art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.07.2010, la zi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 289/P/2010 întocmit de P. de pe lângă T. V. la data de 4.10.2010 si înregistrat la această instanță la data de 5.10.2010 sub numărul_ a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv, inculpatul Trisca M., pentru săvârșirea infractiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în după-amiaza zilei de 1.07.2010, în pădurea situată la locul numit "Măngălărie" ., jud. V., inculpatul T. M. i-a aplicat victimei Caldare C. o lovitură cu muchia unei securi peste extremitatea cefalică, care au produs leziuni traumatice cu . craniană si hemoragie subarahnoidiana care s-a complicat in evoluție cu bronhopneumonie conducând la decesul victimei la data de 11.07.2010, deși i s-au acordat îngrijiri medicale in spital.
In timpul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul T. M. care nu a recunoscut săvârșirea faptei ce i se pune in sarcină, poziție procesuală pe care a avut-o si in timpul urmăririi penale.
Acesta a arătat ca la data de 1.07.2010 a carat fân cu martorul U. C., începând cu orele 8-11 de pe o . distanta de 4 km de localitate. S-a întors acasă pe la ora 12:30-13:00 după care a umblat la stupii de albine pentru a-i da o matca martorului L. C., activitate care a durat 2-3 ore.
In aceeași zi, intre orele 16:30-17:00 pana la ora 20 a cărat si cules floare de tei la domiciliul său unde au participat numiții D. Cotache, T. V., Ț. C., U. C. si U. C..
Au fost audiați martorii L. C., U. C., A. I., B. G., B. A., B. F., Tiscu C., M. L., P. R., Iordachiță V., M. Aristița, D. I. si polițistul P. F..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta de fond a reținut că inculpatul T. M., în vârstă de 48 de ani, este locuitor al comunei Ivănești, jud. V., este divorțat, are un copil major i se cunoștea cu victima C. C. în vârstă de 74 ani, locuitor al aceleiași comune.
Inculpatul T. M. era cunoscut în comunitate drept „ajutor de pădurar", cu referire la pădurarul A. I., care avea în zona de competență pădurea din apropierea satului B.. În ziua de 30.06.2010 victima C. C. a obținut acceptul pădurarului A. I. de a merge în pădure în ziua următoare și a lua lemne uscate.Ca urmare, în după-amiaza zilei de 01.07.2010 victima C. C. s-a deplasat în punctul „Măngălărie" împreună cu martorii B. G. în vârstă de 15 ani, B. A., în vârstă de 17 ani și B. F. în vârstă de 14 ani, cu căruța acestora din urmă, pentru a tăia arbori uscați. Aceștia aveau asupra lor un motofierăstrău, pe care l-au folosit pentru a tăia arbori, iar sunetul acestei unelte putea fi auzit de la depărtare.În aceste condiții, inculpatul T. M., în considerarea calității sale de „ajutor de pădurar" s-a deplasat în pădure la locul unde se afla victima și martorii arătați.
Între timp, se poate că unul din copacii tăiați de frații B. să se fi agățat în cădere într-un alt copac, iar apoi când a fost tras la pământ, l-a atins cu vârful crengilor din partea superioară a copacului respectiv, pe victima C. C., care a fi căzut la pământ, dar apoi s-a ridicat fără a prezenta leziuni semnificative.
După acest moment, la fața locului a apărut inculpatul T. M., care probabil nu cunoștea despre împrejurarea că pădurarul A. I. îi dăduse victimei acceptul să ia uscături din pădure, iar inculpatul a început să se certe cu victima C. C., condiții în care i-a aplicat o lovitură cu muchia unei securi în regiunea extremității cefalice, după care a părăsit rapid locul faptei, deplasându-se la domiciliu.
Persoane care nu au putut fi identificate în concret, aflate în zonă, au dus în . C. C. a fost lovită cu securea în cap de inculpatul T. M., astfel că în momentul când acesta a ajuns la domiciliu, sprijinit de minorii B. G. și B. F., se știa deja în . asupra victimei.
De menționat că, deși până la momentul respectiv au fost adunate lemne uscate din pădure, pentru victima C. C., sub imperiul celor petrecute, frații B. au abandonat ideea de a duce la domiciliul victimei lemnele adunate, tocmai datorită intervenției „ajutorului de pădurar" T. M. (care, dacă nu ar fi venit în pădure, nu exista motiv ca frații B. să nu ia și uscăturile adunate), iar în primele lor declarații au ascuns, în mod mincinos, împrejurarea că victima a fost lovită cu securea în cap de inculpat.
Victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. O." Iași în noaptea de 01/02.07.2010, orele 01,30, i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, dar în dimineața zilei de 11.07.2010 a decedat.
In acest interval de timp, asupra fraților B. s-au exercitat presiuni de către inculpat și apropiați ai acestuia, însă la data de 11.07.2010, când cercetările au fost preluate de procuror, aceștia au dat declarații conforme cu adevărul și au recunoscut că în ziua de 01.07.2010 victima C. C. a fost lovită în pădure, în cap, cu securea, de către inculpatul T. M..
Ulterior audierilor de către organele de poliție și de către procuror, martorii B. au arătat în concret cum s-au petrecut evenimentele, cu ocazia cercetării la fata locului efectuată la data de 12.07.2010.
În urma efectuării autopsiei, s-au formulat concluzii preliminare, prin care s-a atestat că moartea lui C. C. a fost violentă, urmare unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi craniene, hemoragie subarahnoidiană. complicate în evoluție cu bronhopneumonie, topografie și morfologia leziunilor pledând pentru producere prin lovire cu corp contondent cu suprafață mică (posibil muchia unui topor).
În temeiul concluziilor provizorii și a declarațiilor martorilor oculari, a fost începută urmărirea penală față de inculpatul T. M., care, fiind audiat, a dovedit lipsă de sinceritate și lipsa oricărui regret pentru săvârșirea faptei, adoptând astfel o conduită incorectă.
Cu toate acestea, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, care a fost arestat preventiv la data de 13.07.2010 de către T. V..
Ulterior primelor audieri, au fost identificați și alți martori, care, direct sau indirect, au aflat despre cele petrecute și au perceput prezența la locul faptei a inculpatului, care a susținut, mincinos, că nu a fost în pădure în ziua respectivă.
Primele audieri ale inculpatului s-au efectuat în prezența apărătorului din oficiu, pentru ca după circa două luni să se prezinte apărător ales, care a solicitat efectuarea de reaudieri a persoanelor care deja erau audiate și audierea unor persoane care ar putea oferi un alibi inculpatului.
La nivel de informație, se cunoștea că asupra minorilor B. se exercită presiuni pentru a-și schimba declarațiile, că aceștia, având o stare materială extrem de modestă, ar putea fi determinați cu bani să-și schimbe declarațiile, că au existat amenințări asupra acestora dacă vor spune în continuare ceea ce au văzut, astfel că nu a fost o surpriză faptul că aceștia și-au schimbat declarațiile la data de 24.09.2010, când au fost reaudiați în prezența apărătorului ales al inculpatului, în sensul că au retractat parțial aspectele declarate anterior în fața organelor de poliție, a procurorului și cu ocazia cercetării la fața locului, care însă se coroborează cu concluziile medico-legale.
După efectuarea audierilor în cauză, la dosar a fost trimis și Raportul de necropsie medico-legală nr. 1262/28.07.2010 întocmit de Institutul «le Medicină Legală Iași, prin care s-au concluzionat următoarele:
„1.Moartea numitului C. C. a fost violentă.
2.Aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, plagă durală, hemoragie subarahnoidiană, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
3.Topografia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire cu un corp contondent cu suprafață mică (posibil muchea unui topor). Prezența a două infiltrate hemoragice epicraniene atestă existența a două zone de impact cranian: una fronto-parietală dr. situată la nivelul plăgii cranio-cerebrale, care a fost produsă prin lovire cu un corp contondent și una parieto-temporală dreaptă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent sau cădere cu impact cranian de un plan dur. Agresorul se afla cel mai probabil în fața victimei sau lateral dreapta față de aceasta.
4.Între leziunile de violență și deces există o legătură indirectă directă de cauzalitate.
5.Sângele sus-numitului aparține grupei sanghine Ol.
6.Decesul datează din 11.07.2010".
Concluziile medico-legale se coroborează cu primele declarații date de martorii oculari, cu modul de producere a traumatismului responsabil de deces și, chiar în condițiile în care, datorită unor influențe care urmează să fie cercetate, martorii și-au schimbat declarațiile, cele relatate inițial organelor de poliție și procurorului sunt conforme cu rezultatele necropsiei și atestă lovirea extremității cefalice a victimei cu corp contondent (muchie de topor).
S-a reținut faptul că fapta inculpatului T. M., așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.pen., încadrare care este considerată incidență în cauză nu datorită zonei în care a fost lovită victima și a obiectului vulnerant, ci datorită împrejurării că victima de decedat la circa 10 zile de la agresiune, că între timp a intervenit și o bronhopneumonie, iar între leziuni și deces există legătură indirectă de cauzalitate.
Prin decizia penală nr. 140/15.09.2011 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul inculpatului T. M. reținând, în esență, că inculpatul se ace vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, constând în aceea că, la data de 1.07.2010, acesta i-a aplicat victimei C. C. o lovitură cu muchia unei securi peste extremitatea cefalică, în timp ce se afla la tăiat de lemne în pădurea situată în zona Măngălărie, ., cauzându-i leziuni traumatice cu fractură craniană și hemoragie subarahnoidiană, intervenind complicații în evoluție cu bronhopeumonie, în final victima decedând la data de 11.07.2010, deși i s-au acordat îngrijiri medicale în spital.
Prin decizia nr. 755 din 15.03._ Înalta Curte de Justiție și Casație a dispus rejudecarea apelului, motivat de faptul că instanța de control judiciar nu a motivat soluția dată și a omis să se pronunțe asupra unor probe solicitate, care erau esențiale în lămurirea cauzei, motiv pentru care în al doilea ciclu procesul urmau să fie reaudiați martorii, să fie efectuate eventuale confruntări între aceștia, precum și să se aprecieze asupra necesității efectuării unei reconstituiri la fața locului si să se stabilească în ce măsură raportul de necropsie a lămurit care dintre cele două leziuni a cauzat decesul, dată fiind topologia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare.
În rejudecare, instanța de control judiciar a procedat la reaudierea martorilor B. V., B. A., B. F., L. C., M. Aristița, U. C. D., A. I., le-a luat depoziții martorilor B. I., C. E., Ț. D., B. M., P. C., M. L., M. Vireol Vald, a dispus efectuarea unui supliment la raportul de necropsie, precum și întocmirea unei expertize criminalistice traseologice, în vederea stabilirii modului de creare a urmelor prezente pe șapca victimei C. C., pentru a se stabili în ce măsură deteriorarea materialului textil a fost produsă de toporul ridicat de la locuința acesteia sau de un alt obiect tăietor înțepător identic sau de altă natură, respectiv lemn, copac sau creangă, ciot și, nu în ultimul rând, a realizat confruntări între martorul B. M. și martorii B. A. și B. I. și a solicitat relații de la Direcția Silvică V.- Ocolul Silvic V. și de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară cu privire la topografia pădurii B.-zona Măngălărie.
Prin decizia nr. 41/14.03.2013, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T. M. reținând că probele administrate în al doilea ciclu procesual nu sunt de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt, precum și că, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că declarațiile inițiale ale martorilor minori, date imediat după producerea incidentului, redau cu fidelitate cele întâmplate la data de 1.07.2010, indicându-l pe inculpatul T. M. ca autor al agresiunii exercitate asupra victimei, fiind lipsit de relevanță faptul că cei trei martori au revenit asupra depozițiilor făcute în perioada 11.07._10, în condițiile în care în procesul penal român probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar cele administrate în cursul cercetării judecătorești nu au prioritate în fața celor administrate în faza de urmărire penală.
Prin decizia nr. 2173 pronunțată la data de 20.06.2013 de către Înalta Curte de Justiție și Casație s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul T. M. împotriva deciziei penale nr. 41 pronunțată la data de 14.03.2013 de către Curtea de Apel Iași- Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori.
Practic, sentința penală nr. 99, pronunțată la data de 18.05.2011 de către T. V., ca și hotărâre de condamnare a rămas definitivă la data de 20.06.2013.
În drept, potrivit art. 394 alin. 1 Vechiul Cod de procedură penală( prevederi legale care actualmente se regăsesc în prevederile art. 453al.1lit.a și b) Noul Cod de procedură penală), revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută, printre altele a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând, astfel, soluția pronunțată.
Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă. În virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur).
Cu toate acestea, în practică a reieșit că, în anumite situații, chiar hotărârile judecătorești rămase definitive sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin hotărârile judecătorești penale rămase definitive.
În această categoriei de remedii procesuale se încadrează și revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Astfel cum sunt reglementate motivele de revizuire în Vechiul și Noul Cod de procedură penală și raportând cererea revizuientului T. M. la textele de lege indicate, rezultă că, cazurile de revizuire indicate de către petentul privat de libertate sunt cele reglementat de art. 394 alin.1 lit. a), b) Cod de procedură penală(art.453al.1lit.a și b) Noul Cod de procedură penală).
Ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 alin.1 lit. a)Vechiul Cod de procedură penală(art.453al.1lit.a ) Noul Cod de procedură penală), este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a)Vechiul Cod de procedură penală(art. 453al.1lit.a) din Noul Cod de procedură penală), rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în cazul de față).
Prin cererea formulată în scris, revizuientul a solicitat și suplimentarea probatoriului administrat solicitând audierea unor noi martori, precum și efectuarea unei reconstituiri a faptei reținute în sarcina sa, fără a indica însă în ce constau noile fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la momentul soluționării cauzei și care ar putea fi relevate prin audierea noilor martori.
De asemenea, revizuentul a arătat faptul că instanțele nu au apreciat corect probele de la dosar și nu au analizat critic concluziile expertizelor medico-legale referitoare la cauzele care au determinat moartea victimei .
Din analiza dispozițiilor art. 403 alin.1 Vechiul Cod de procedură penală(art. 453 și 459 Noul Cod de procedură penală), rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.
Astfel, în primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate „probe noi” în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuientului de a fi audiați alți martori și a se efectua o reconstituire a faptei, dar cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate în fața instanței de fond. Textul art. 394 al. 1 lit. a) Cod de procedură penală(art. 453al.1lit.a) din Noul Cod de procedură penală) este foarte clar din acest punct de vedere, în sensul că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza și nici o reapreciere a materialului probatoriu administrat în cauză, cum solicită revizuentul.
În realitate, în cererea sa revizuientul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.
Pe de altă parte, simplele afirmații ale revizuientului că unii martori, în speță martorii B. G. și B. F., au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, nu sunt suficiente pentru a atrage incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. b) Vechiul Cod procedură penală(art. 453al.1lit.a) Noul Cod de procedură penală).
Potrivit dispozițiilor art. 395 alin. 1 Vechiul Cod procedură penală(art. 454 Noul Cod de procedură penală), situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Așadar, săvârșirea de către un martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere sau trebuie dovedită, potrivit art. 395 alin. 1 Vechiul Cod procedură penală(art. 453al.1lit.a) Noul Cod de Procedură penală), prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Numai atunci când organele sus-menționate nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile acestea se por constata conform art. 395 alin. 2 Vechiul Cod procedură penală(art. 454al.2 Noul Cod de procedură penală) de către instanța de revizuire.
În consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, în temeiul prevederilor art. 459 rap. la art. 453 Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către condamnatul T. M., CNP_, fiul lui D. și M., născut la 01.03.1962, în ., domiciliat în .. Ivănești, jud. V., actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, privind revizuirea sentinței penale definitive nr. 88, pronunțată la data de 18.05.2011 de către T. V.,definitivă la data de 20.06.2013 prin decizia nr. 2173/20.06.2013 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în cauza înregistrată sub nr._, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod Penal.
Reținând culpa procesuală a revizuientului, în baza art.275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obligă pe revizuientul T. M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul prevederilor art. 459 rap. la art. 453 Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către condamnatul T. M., CNP_, fiul lui D. și M., născut la 01.03.1962, în ., domiciliat în .. Ivănești, jud. V., actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, privind revizuirea sentinței penale definitive nr. 88, pronunțată la data de 18.05.2011 de către T. V.,definitivă la data de 20.06.2013 prin decizia nr. 2173/20.06.2013 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în cauza înregistrată sub nr._, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod Penal.
În baza art.275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe revizuientul T. M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Examinată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2014.
Președinte,
L.-M. B.
Grefier,
C. H.
Red; Tehnred: B.L.M.; H.C.
2 ex/6.05.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Sentința nr. 216/2014.... → |
|---|
