Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-08-2015
Document finalizat
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 148/DC
Ședința publică de la 05 August 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Grefier M.-A. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. T. M. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe contestatoarea P. P. M.-M., născută la data de 10.06.1964, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. P. I., în B., ., ., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatoarea, prezent fiind apărătorul ales al acesteia, av. P. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect contestație la executare – rejudecare,
- stadiul procesual contestație,
- prin serviciul registratură s-au depus la data de 14.07.2015 copia sentinței penale nr. 413/21.10.1999, pronunțată de T. Iași, precum și copii după sentințele penale nr. 1532/1999, 1154/2001, 422/2002, 1290/2002 și 1533/2003 pronunțate de J. B..
Nemaifiind alte acte de depus la dosar sau cereri de formulat în cauză, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe dezbateri părților prezente.
Av. P. I., având cuvântul, precizează că sunt trei contestații, una aparținând Biroului de Executări Penale al Judecătoriei B., unde la punerea în executare a unei hotărâri, s-a observat menționarea greșită a unei pedepse de 5 ani aparținând Judecătoriei Vălenii de M. . Deși a fost retras mandatul de executare a pedepsei de către J. B., acest lucru nu a fost comunicat către instanțele internaționale și deși era o eroare a Judecătoriei Vălenii de M., aceasta a adus prejudicii.
De asemenea, după contestația formulată de Biroului de Executări Penale al Judecătoriei B., au urmat și contestațiile formulate de P. M. M..
Pe fond, se arată că nu este clar dacă sentința penală nr. 915/2004 aplicată de J. B. este definitivă sau nu este definitivă, întrucât J. B. modifică această hotărâre dar nu spune că o și desființează.
Consideră că această hotărâre nu este definitivă, întrucât, prin sentința penală nr. 437/22.10.2015, pronunțată de către J. B., s-a dispus următoarele „constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin S.p. nr. 342/2000 a Judec. Vălenii de M. și care a făcut obiectul contopirii pedepselor, dispusă prin S.p. nr. 915/2004 a Judec. B., a fost anulată ca urmare a rejudecării cauzei, condamnatei aplicându-i-se o nouă pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 81 Cod penal, prin S.P.nr. 123/11.03.2002 a Judec. Vălenii de M., definitivă la data de 28.03.2002.
Constată că această pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin S.P.nr. 123/2002 a Judec. Vălenii de M. este concurentă cu pedepsele contopite în baza art. 36 alin.1 și art. 39 alin.1 Cod penal prin S.P. nr. 915/2004 a Judec. B..
Anulează suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin S.P nr. 123/2002 a Judec. Vălenii de M. .
Menține celelalte dispoziții ale S.P. nr. 915/2004 a Judecătoriei B. care nu sunt contrare prezentei lămuriri .
Dispune retragerea mandatului de executare a închisorii emis în baza S.P. nr. 915/2004 și emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.”, iar mai departe spune că hotărârea nr. 915/2004 este definitivă. Dacă hotărârea nu este definitivă, arată că celelalte mențiuni cu privire la respingerea contestațiilor formulate sunt fără efect.
Totodată, critică sentința penală nr. 437/22.10.2014 pronunțată de J. B., întrucât este identică cu hotărârea penală nr. 367/05.09.2013 a Tribunalului V..
Având în vedre că instanța a hotărât retragerea mandatului, trebuie stabilit dacă mai există puterea mandatului european dat în baza hotărârii nr. 915/2004, întrucât a intervenit prescrierea în situația în care nu mai este luat în considerare acest mandat european, respectiv termenul de 10 ani și 9 luni curge de la data de 06.12.2004, se scade perioada executată și se împlinește în septembrie 2015, sens în care solicită și acordarea unui termen în luna septembrie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, se opune acordării unui nou termen, întrucât se încalcă principiul unui termen rezonabil al procesului penal, prevăzut de art. 8 Cod procedură penală, este un dosar din anul 2013, în rejudecare.
Acordarea unui nou termen, pentru a se constata prescripția, nu încalcă dreptul petentei de a mai depune o nouă cerere.
Av. P. I., având cuvântul, insistă în acordarea unui nou termen, având în vedere că este primul termen solicitat de către pententă în acest dosar.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul contestatoarei Petrea P. M.-M. privind acordarea unui nou termen.
Cu privire la cea de a doua contestație, consideră că trebuie făcută aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 1, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile, dacă sentința penală nr. 915/2004 pronunțată de J. B. nu este definitivă, urmează admiterea contestației și să se hotărască dacă pedeapsa de 5 ani este corectă sau nu vizavi de noile dispoziții legale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației, în baza art. 4251 alin. 7 lit. b Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Apreciază că nu este împlinit termenul de prescripție, în mod corect termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale, respectiv de la 06.12.2004, la acest moment nefiind împlinit termenul de prescripție, motiv pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.
De asemenea, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, reprezentantul Ministerului Public arată că în mod evident legea veche este mai favorabilă petentei, atât pedepsele stabilite cât și concursul, iar pe legea nouă, pedeapsa finală ar fi cu mult mai mare față de cea veche, urmând a se constata că pedepsele penale aplicate prin sentința penală nr. 915/2004 pronunțată de J. B., sunt legale, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
T.
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr. 437/22.10.2014 a Judecătoriei B., în baza art. 598, alin.1, lit.c, Cod Procedură Penală, s-a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei B. având ca obiect clarificarea unei nelămuriri cu prilejul punerii în executare a dispozitivului Sentinței penale nr. 915/29.06.2004 a Judecătoriei B., definitivă la 06.12.2004, privind pe condamnata P. M. M., născută la 10.06.1964 în Mun. B., CNP_.
S-a constatat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin S.p. nr. 342/2000 a Judec. Vălenii de M. și care a făcut obiectul contopirii pedepselor, dispusă prin S.p. nr. 915/2004 a Judec. B., a fost anulată ca urmare a rejudecării cauzei, condamnatei aplicându-i-se o nouă pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 81 Cod penal, prin S.P.nr. 123/11.03.2002 a Judec. Vălenii de M., definitivă la data de 28.03.2002.
S-a constatat că această pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin S.P.nr. 123/2002 a Judec. Vălenii de M. este concurentă cu pedepsele contopite în baza art. 36 alin.1 și art. 39 alin.1 Cod penal prin S.P. nr. 915/2004 a Judec. B..
S-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin S.P nr. 123/2002 a Judec. Vălenii de M. .
S-au menținut celelalte dispoziții ale S.P. nr. 915/2004 a Judecătoriei B. care nu sunt contrare prezentei lămuriri .
S-a dispus retragerea mandatului de executare a închisorii emis în baza S.P. nr. 915/2004 și emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
În baza art. 595, Cod Procedură Penală s-a respins ca nefondată contestația formulată de condamnata P. M. M., născută la 10.06.1964 în Mun. B., CNP_.
În baza art. 598, alin.1, lit.d, Cod Procedură Penală, rap. la art. 126, alin.1, lit.b, s-a respins contestația formulată de condamnata P. M. M. cu privire la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei cu privire la pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare aplicată conform S.P. nr. 915/2004 a Judec. B..
În temeiul art. 275 alin. 2, Cod de procedură penală, a fost obligată contestatoarea P. M. M., născută la 10.06.1964 în Mun. B., CNP_, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul legii de procedură aplicabile având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare L.135/2010 (Noul Cod de Procedură penală) și dispozițiile art.3 din 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, care prevăd că „legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi”, prezenta contestație a fost analizată în raport de dispozițiile legii procedurale noi, NCPP.
Prin Sentința penală nr. 915 din 29 iunie 2004 pronunțată de J. B., în dosar nr._/2002, rămasă definitivă la data de 6 decembrie 2004, inculpata P. M.-M. a fost condamnată la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alineat 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alineat 2 și art. 37 lit. a Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost descontopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1533/2003 a Judecătoriei B., în pedepsele componente de: 3 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1532/1998 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 21 din 18 ianuarie 2000 a Tribunalului V.; 1 an închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.1533/2003 a Judecătoriei B.;
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1290/2002 a Judecătoriei B. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și sporul de 6 luni, care a fost înlăturat;
A fost descontopită pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1290/2002 a Judecătoriei B. în pedepsele componente de: 3 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1523/1998 a Judecătoriei B., modificată prin Decizia penală nr. 21/2000 a Tribunalului V.; trei pedepse a câte 2 ani închisoare, 3 pedepse a câte 10 luni închisoare, 3 pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1154/2001 a Judecătoriei B.; 3 ani închisoare, 1 an închisoare, aplicate prin Sentința penală a Judecătoriei B. și 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 413/1999 a Judecătoriei Iași.
S-a constatat că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 422/2002, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr.31/1990 ; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1533/2003 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și cele trei pedepse de 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr.1154/2001 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 au fost grațiate potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În temeiul art. 36 alineat 1 și art. 39 alineat 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei P. M.- M.: -3 luni închisoare; 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1532/1998 a Judecătoriei B., modificată prin Decizia penală nr. 21 din 18 ianuarie 2000 a Tribunalului V.; 1 an închisoare; 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1533/2003 a Judecătoriei B.; 3 pedepse a câte 2 ani închisoare; 3 pedepse a câte 10 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1154/2001 a Judecătoriei B.; 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 422/2002 a Judecătoriei B.; 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 413/1999 a Judecătoriei Iași; 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 342/2000 a Judecătoriei Vălenii de M., cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 915/2004 -, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 9 luni închisoare, adică în total: 5 ani și 9 luni închisoare.
Conform art. 598, alin.1 și 2, NCPP, „contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În cauza de față instanța de fond a constatat că este incident cazul prev. de art. 598, alin.1, lit.c Cod proc. pen.
T. Prahova și J. Vălenii de M. au comunicat Judecătoriei B. copii certificate ale Deciziei penale nr. 151/2001 a Trib. Prahova și Sentinței penale nr. 123/2002 a Judec. Vălenii de M., care fac dovada că mențiunile din cazier referitoare la pedeapsa de 5 ani închisoare pronunțată anterior de J. Vălenii de M., nu sunt conforme cu realitatea.
Această pedeapsă nu mai există întrucât a fost anulată și condamnatei i s-a aplicat o nouă pedeapsă și anume de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 Cod penal.
Din aceste considerente s-a constatat că prin Sentința penală nr. 915/2004, s-a procedat la contopirea unei pedepse care fusese desființată ( cea de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 342/2000 a Judecătoriei Vălenii de M.,)
D. urmare, instanța de fond a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei B. și a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare aplicată condamnatei P. M. M. prin S.P. nr. 915/29._ a Judecătoriei B., definitivă la data de 06.12.2004 în componentele sale: 3 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin S.P. nr. 1532/1998 a Judecătoriei B., modificată prin D.P. nr. 21/18.01.2000 a Tribunalului V. ; 1 an închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin S.P.nr.1533/2003 a Judecătoriei B. ; 3 pedepse a câte 2 ani închisoare; 3 pedepse a câte 10 luni închisoare aplicate prin S.P. nr. 1154/2001 a Judecătoriei B.; 3 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 413/1999 a Judecătoriei Iași; 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/2000 a Judecătoriei Vălenii de M. și 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 915/2004 a Judecătoriei B., pe care le-a repus în individualitatea lor.
A înlăturat sporul de 9 luni închisoare aplicat prin S.P. nr. 915/2004 a Judecătoriei B..
Instanța de fond a constatat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 342/2000 a Judecătoriei Vălenii de M. a fost anulată, iar ca urmare a rejudecării cauzei, condamnatei i s-a aplicat o nouă pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, prin S.P.nr. 123/11.03.2002 a Judecătoriei Vălenii de M., definitivă la data de 28.03.2002.
Totodată, instanța de fond a constatat că această pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 123/2002 a Judecătoriei Vălenii de M. este concurentă cu pedepsele aplicate prin: S.P. nr. 1532/1998 a Judecătoriei B., modificată prin D.P. nr. 21/18.01.2000 a Tribunalului V. ; S.P.nr.1533/2003 a Judecătoriei B. ; S.P. nr. 1154/2001 a Judecătoriei B.; S.P. nr. 413/1999 a Judecătoriei Iași și S.P. nr. 915/2004 a Judecătoriei B. .
S-a anulat, în baza art. 85 Cod penal suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, dispusă prin S.P. nr. 123/2002 a Judecătoriei Vălenii de M..
În temeiul art. 36 alin1 și art. 39 alin.1 Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele de: 3 luni închisoare, 1 an închisoare aplicate prin S.P. nr. 1532/1998 a Judecătoriei B., modificată prin D.P. nr. 21/18.01.2000 a Tribunalului V. ; 1 an închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin S.P.nr.1533/2003 a Judecătoriei B. ; 3 pedepse a câte 2 ani închisoare ; 3 pedepse a câte 10 luni închisoare aplicate prin S.P. nr. 1154/2001 a Judecătoriei B. ; 3 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 413/1999 a Judecătoriei Iași ; 3 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 123/2002 a Judecătoriei Vălenii de M. și 5 ani închisoare aplicată prin S.P. nr. 915/2004 a Judecătoriei B., condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a aplicat sporul de 9 luni închisoare stabilit prin S.P. nr. 915/ 2004 a Judecătoriei B. ( pe calea contestației la executare nu se poate înlătura sporul aplicat prin hotărâre definitivă, acest lucru fiind posibil numai atunci când se exercită calea de atac a hotărârii), în total: 5 ( cinci ) ani și 9 ( nouă ) luni închisoare.
S-a dedus din această pedeapsă perioada executată de la data de 16.01.2001 la 23.02.2001 și de la 21.04.2001 la 11.06.2003.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești.
Instanța de fond a dispus retragerea mandatului de executare a închisorii emis în baza S.P. nr. 915/2004 și emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
Cu privire la contestația formulată de contestatoarea-intimată P. M. privind aplicarea art. 6, alin.1, Noul Cod Penal, instanța de fond a constatat că aceasta nu este întemeiată și urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiune săvârșită, se reduce la acest maxim. Totodată, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Aplicarea corectă a dispozițiilor legii penale mai favorabile în cauzele definitiv judecate, privitor la orice instituție a dreptului substanțial incidentă în această fază, trebuie să pornească de la specificul reglementării cuprinse în art. 6 din Codul penal, stabilind în raport de acesta modul în care litera și rațiunea acestei reglementări se transpun în fiecare caz particular.
Potrivit art. 6 alin. (1) – (3), când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la executarea pedepsei a intervenit o lege penală mai favorabilă, pedeapsa închisorii sau a amenzii se reduce la maximul prevăzut de legea nouă, dacă sancțiunea aplicată este mai mare decât acest maxim, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii de legea nouă pentru aceeași infracțiune, dacă închisoarea este singura pedeapsă prevăzută pentru aceasta, iar închisoarea se înlocuiește cu amenda, care nu poate depăși maximul prevăzut de legea nouă pentru aceeași infracțiune, când amenda este singura pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru aceasta.
O primă observație care se desprinde din aceste dispoziții este aceea că, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excede maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile urmărește asigurarea și consolidarea principiului legalității pedepsei, astfel încât aceasta să aibă un temei legal atât la data aplicării cât și pe tot parcursul executării, iar corespunzător acestui principiu, scopul art. 6 alin. (1), C. pen. este de a asigura înlăturarea, dacă este cazul, a acelei părți din pedeapsă care depășește maximul aplicabil potrivit legii noi, prezumându-se că aceasta corespunde intereselor actuale ale societății, reflectate în politica penală a legiuitorului.
În cauza de față, instanța de fond a constatat că pedepsele aplicate condamnatei prin sentințele penale nr. 915 din 29 iunie 2004 a Judecătoriei B., nr. 1533/2003 a Judecătoriei B., nr. 1290/2002 a Judecătoriei B., nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, astfel încât nu se impune reducerea acestora.
Cu privire la aspectele învederate de către contestatoare prin reprezentant referitor la faptul că pedeapsa de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, aplicată prin sentința penală nr. 915 din 29 iunie 2004 a Judecătoriei B., depășește maximul de 3 ani prevăzut de lege pentru aceeași infracțiune astfel cum este reglementată în Noul Cod Penal, instanța de fond a reținut că încadrarea juridică a faptei pentru care condamnata a fost judecată și sancționată este înșelăciunea prevăzută de art. 215, alin.1, 2, 3, Cod Penal 1969, respectiv „prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase”. Ori această modalitate este în prezent prevăzută de dispozițiile art. 244, alin.2, Noul Cod Penal și este sancționată cu închisoarea de la unu la cinci ani, astfel încât s-a constatat că pedeapsa de 5 ani aplicată pentru fapta de înșelăciune nu depășește maximul prevăzut pentru infracțiunea de înșelăciune astfel cum este sancționată în noua reglementare.
Sub aspectul intervenirii prescripției executării pedepsei de 5 ani și nouă luni aplicate prin sentința penală nr. 915 din 29 iunie 2004 a Judecătoriei B. (motiv de contestație invocat de contestatoare), raportat la dispozițiile art. 126, alin.1, lit.b, Cod Penal 1969 („termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea”), s-a constatat că nu este împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei anterior menționate întrucât termenul de prescripție este de zece ani și nouă luni și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 6 decembrie 2004. Având în vedere aspectele menționate anterior a fost respinsă contestația formulată de către contestatoarea intimată P. M. M., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 275 alin. 4, pct.(2) Cod de procedură penală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat contestație condamnata P. M. M., cu motivația că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, la pedeapsa aplicată, nu a constat prescripția executării pedepsei închisorii și nu a redus cuantumul pedepsei rezultante, ca urmare a noii pedepse aplicată de J. Vălenii de M. prin sentința penală nr. 123/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-a împlinit încă termenul legal de prescripție a executării pedepsei de 5 ani și 9 luni închisoare aplicată de J. B. prin sentința penală nr. 915/2004.
Conform art. 162 alin. 1 lit. b N CPP, care are același conținut constitutiv cu cel din art. 126 alin. 1 lit. b CP, termenul de prescripție al executării pedepsei este de 10 ani și 9 luni.
Acest termen curge de la data când această hotărâre a rămas definitivă, conform art. 162 alin. 2 NCP care preia vechea reglementare art. 126 alin. 3 CP.
Sentința penală nr. 915/2004 a Judecătoriei B. a rămas definitivă pentru condamnată la 06.12.2004 prin respingerea apelului formulat. Din acest moment se calculează împlinirea termenului de prescripție al executării pedepsei închisorii.
Perioadele de detenție executate de condamnată din pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare nu pot fi luate în calculul termenului de prescripție a executării pedepsei închisorii, ci ele se deduc numai din durata pedepsei conform art. 88 alin. 1 CP în vigoare la acea dată.
Astfel, termenul de prescripție al executării pedepsei închisorii se împlinește la data de 05.09.2015, nefiind împlinit deja.
Referitor la faptul că la contopirea pedepselor s-a strecurat o eroare materială referitoare la cuantumul unei pedepse aplicată de J. Văleni de M., prin consemnarea greșită a acesteia în loc de 3 ani închisoare, cum era în realitate, s-a scris 5 ani închisoare.
La contopire s-a avut, conform art. 33,34, 36 Cod penal, în vigoare la acea dată, pedeapsa cea mai grea, care a fost majorată cu un spor de 9 luni închisoare. Pedeapsa cea mai mare nu era pedeapsa de la J. Vălenii de M., ci pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 915/2004 a Judecătoriei B., pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune, prev. De art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a Cod penal în cuantum de 5 ani închisoare în care, ulterior s-au contopit celelalte pedepse cu închisoare aplicate anterior acesteia.
Cu privire la legea penală mai favorabilă aceasta este legea nouă care prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare conform art. 244 alin. 1, 2 N Cod penal. Pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 915/2004 a Judecătoriei B. nu poate fi redusă, fiind în limita maximă al noului Cod penal, fiind conform art. 4 din Legea nr. 187/2012.
Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate și a revocării acesteia se păstrează conform Codului Penal din 1968, deci nu se poate interveni sub aceste aspecte la pedepsele cu închisoarea sub supraveghere sau condiționată aplicate sub vechiul Cod penal.
Referitor la contopire legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât nu impune obligatoriu un spor de 1-3 din cuantumul pedepselor cu închisoarea din concursul de infracțiuni.
La fel și disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, care nu impune ca în prezent pentru fiecare act material al infracțiunii comise, o infracțiune de sine stătătoare conform art. 35 alin. 1 și 36 N Cod penal.
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b N Cod pr. Penală se va dispune respingerea ca nefondată a contestației formulată de condamnata P. M. M. împotriva sentinței penale nr. 437, pronunțată la data de 22.10.2014 de către J. B., pe care o menține ca legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, va obliga condamnata la plata către stat a sumei de 900 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Noul Cod de procedură penală, respinge ca nefondată, contestația formulată de condamnata P. M. M., fiica lui P. și R., născută la 10.06.1964 în Mun. B., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. B., ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 437, pronunțată la data de 22.10.2014 de către J. B., pe care o menține ca legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, obligă contestatoarea la plata către stat a sumei de 900 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 august 2015.
Președinte,
R.-N. O.
Grefier,
M.-A. P.
Red. Jud. O.R.N.
Tehnored. P.M.A.
4 ex. / ..08.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 146/2015.... | Traficul de persoane. Art.210 NCP. Sentința nr. 160/2015.... → |
|---|
