Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 43/DC
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare contestația formulată de condamnatul B. D.-C., deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 151/05.02.2015 a Judecătoriei V..
Obiectul cauzei: liberarea condiționată (art. 587 NCPP).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, răspunde condamnatul B. D. C., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. M. D. cu delegație la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, contestația este formulată în termen, fără a fi motivată în scris.
Instanța procedează la identificarea contestatorului B. D. C. cu datele de stare civilă existente la dosarul cauzei, conform art. 372 alin. 1 Cod de procedură penală, după care, interpelat fiind acesta arată că insistă în judecarea contestației și depune un memoriu conținând motivele contestației.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,;
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.
Av. M. D., având cuvântul pentru condamnat, solicită admiterea contestației formulate de condamnat împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria V. prin care a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului V.. Consideră că acest condamnat îndeplinește toate condițiile pentru a beneficia de liberare condiționată, a executat fracția legală de pedeapsă, a avut un comportament pozitiv, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de 27 de ori
S-a reținut de către instanța de fond că acest condamnat este recidivist, însă acest aspect a fost avut în vedere de către instanța de fond la momentul individualizării pedepsei pe care o execută.
Pe lângă situația sa personală apreciază că acest condamnat îndeplinește condițiile pentru a beneficia de instituție liberării condiționate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de condamnatul B. D. C., ca fiind nefondată, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă aprecierea a criteriilor care reglementează instituția liberării condiționate, atunci când a respins propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului V. vizând liberarea condiționată a condamnatului B., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani și 8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie calificată și a fixat un termen de reiterare a cererii foarte scurt, de doar 3 luni, termen după expirarea căruia va putea fi reiterată cererea sau propunerea de liberare condiționată.
Apreciază că instanța de fond a stabilit, în mod corect, că legea penală mai favorabilă cu privire la liberare condiționată este Codul penal din 1969 și de asemenea, s-a apreciat în mod corect criteriile stabilite de art. 59 alin. 1 Cod penal, iar, prin prisma acestor criterii, în mod corect, s-au avut în vedere la soluționarea acestei propuneri de liberare condiționată, antecedentele penale ale condamnatului de care instanța era obligată să țină seama conform legii și se referă la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată anterior condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, e adevărat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, pedeapsă aplicată în februarie 2010 de Judecătoria Bârlad și, deși s-a acordat clemența suspendării condiționate, în octombrie 2010, B. D. C. a comis o infracțiune de tâlhărie calificată dintr-o locuință, pentru care execută în prezent pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că i s-au aplicat două sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea unor fapte de violare de domiciliu.
Celelalte elemente care caracterizează favorabil persoana condamnatului, respectiv că a prestat o muncă utilă, că nu a fost sancționat disciplinar, că a primit 27 de recompense, că a participat activ la programele educaționale, aceste elemente au fost valorificate deja de instanța de fond prin stabilirea unui termen foarte scurt de reiterare a cererii de doar 3 luni, în condițiile în care cuantumul pedepsei este unul destul de mare și în condițiile în care legea permite o amânare la liberare condiționată de până la un an de zile.
Faptul că acest condamnat are probleme familiale, din păcate nu poate fi avut în vedere de către instanță la soluționarea unei cereri de liberare condiționată, întrucât nu constituie un criteriu prevăzut de lege pentru acordarea liberării condiționate.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Condamnatul B. D. C., având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori la care ar dori să se întoarcă.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
T.
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 151 din 20.02.2015, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată a condamnatului B. D.-C., deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/2011 a Judecătoriei Bârlad, mandat de executare nr. 7/2011, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 26.04.2015.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele;
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
A mai reținut instanța că, potrivit art. 95 din lg.254/2013 persoana condamnată poate fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate, dacă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 99 sau, după caz, la art. 100 din Codul penal, iar potrivit art. 97 alin. (3), comisia formulează propuneri de liberare condiționată a persoanei condamnate, ținând seama de:
a) fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96;
b) regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată;
c) îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, precum și responsabilitățile încredințate, recompensele acordate și sancțiunile disciplinare aplicate;
e) antecedentele sale penale.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului B. D. C. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
P. procesul-verbal nr. 31/26.01.2015, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a persoanei privată de libertate B. D. C., cu privire la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (art. 211 V.Cod penal), prin sentința penală nr. 4/2011 a Judecătoriei Bârlad, mandat de executare nr. 7/2011.
S-a reținut că persoana condamnată, aflată la prima analiză în comisie, recidivist, a executat fracția legală de pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament pozitiv, iar în ultima perioadă a executat pedeapsa în regim semideschis.
Instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din procesul-verbal nr. 31/26.01.2015, întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate B. D. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (art. 211 V.Cod penal), prin sentința penală nr. 4/2011 a Judecătoriei Bârlad, mandat de executare nr. 7/2011.
Executarea pedepsei a început la 21.10.2010 și urmează să expire la termen, la data de 20.06.2018, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 7 ani și 8 luni închisoare (transformată în zile pedeapsa este egală cu 2800 zile), fracția de 2/3, respectiv 1866 zile de închisoare.
Până la data de 26.01.2015, condamnatul a executat efectiv 1559 zile de închisoare, 307 zile considerate ca executate urmare a muncii prestate, nu are zile executate în arest preventiv, în total fiind 1866 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate B. D. C., pe parcursul executării pedepsei, a avut un comportament pozitiv, nu a fost sancționată disciplinar și a fost recompensată de 27 de ori (o dată cu permisiunea ieșirii din penitenciar pentru 24 de ore și de 26 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită. A manifestat interes față de activitățile educaționale în care a fost inclus (consiliere m,oral-religioasă, activități de grup, religioase sau liturgice desfășurate de preotul ortodox, adaptare pentru viața instituționalizată), a participat și la programul social de pregătire pentru libertate.
A participat la activități productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 307 zile câștig.
Analizând fișa de cazier judiciar a condamnatului, potrivit criteriilor din art. 59 Cod penal din 1969, instanța constată că, anterior, persoana privată de libertate B. D. C. a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de violență (3 ani închisoare aplicată prin s.p. 84/2010 pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei) și două infracțiuni de violare de domiciliu pentru care i s-a aplicat amenda administrativă potrivit ordonanței procurorului.
Deși a beneficiat de clemența instanței, oferindu-i-se astfel, posibilitatea de a se reintegra în societate și de a nu mai săvârși alte fapte penale, persoana privată de libertate a perseverat în săvârșirea de infracțiuni.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
În lumina acestor considerente, având în vedere faptul că analiza prezentei propuneri de liberare condiționată se efectuează potrivit vechiului Cod penal, față de riscul prezentat de acesta ca urmare a gravității faptei pentru care a fost condamnat, coroborat cu existența antecedentelor penale și ignorarea clemenței anterior acordată,precum și de perioada de închisoare rămasă de executat, având în vedere că, așa cum s-a menționat și anterior, liberarea condiționată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanța de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenție până la împlinirea integrală a duratei stabilite prin condamnare, întrucât liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate, instanța a apreciat că persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
În concluzie, chiar dacă persoana privată de libertate a fost recompensată de mai multe ori, și nu a fost sancționată disciplinar pe parcursul detenției, comportament care ar trebui să fie unul normal pe durata detenției pentru toate persoanele private de libertate, instanța a apreciat că la acest moment, scopul pedepsei nu a fost încă împlinit și că se impune o perioadă suplimentară de detenție.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate este recidivistă, condamnatul beneficiind anterior de clemența instanței prin acordarea suspendării condiționate și amenzi administrative, instanța a apreciat că, la acest moment, scopul pedepsei - astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal - nu a fost atins, iar pedeapsa nu a fost în măsură a-i crea condamnatului o atitudine de respect față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, dimpotrivă, condamnatul perseverând în activitatea infracțională.
Așadar, față de existența antecedentelor penale și ignorarea beneficiului suspendării condiționate, instanța a apreciat că persoana privată de libertate B. D. C. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
În consecință, instanța a respins propunerea privind liberarea condiționată a persoanei private de libertate B. D. C., fiul lui V. și A., născut la data 28.11.1984,anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/2011 a Judecătoriei Bârlad, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 7/2011, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 587 alin 2 Noul Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 26.04.2015.
Potrivit art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul B. D.-C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că îndeplinește toate condițiile pentru a beneficia de instituția liberării condiționate. Totodată în susținerea contestației, condamnatul a mai invocat și probleme familiale.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de contestație invocate, precum și din oficiu, T. constată că este nefondată contestația.
În mod just și în deplină concordanță cu materialul probator existent la dosar, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului B. D. C., cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 59 Cod penal din 1969.
T. reține, în primul rând, că acesta a mai fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 84/16.02.2010 pronunțată de Judecătoria Bârlad la pedeapsa de 3 ani de închisoare, fiind acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni cu violență, respectiv infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal din 1969, ceea ce denotă o anumită perseverență infracțională din partea persoanei privată de libertate, faptul că nu poate beneficia deocamdată de liberare condiționată, fără a repeta riscul reiterării comportamentului infracțional din partea acestuia.
Totodată, i-a fost aplicată de două ori și amendă administrativă (Ordonanța nr. 1405/P/2008 din 14.04.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad – 300 lei amendă administrativă pentru art. 192 Cod penal din 1969 și Ordonanța nr. 623/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad – 400 lei amendă administrativă pentru art. 192 Cod penal din 1969).
Or, potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal din 1969, la acordarea liberării condiționate instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului.
În acest context, în mod just, instanța de fond a respins cererea și a fixat un termen scurt, de doar 3 luni, termen după care poate fi reiterată propunerea sau cererea de liberare condiționată, valorificând, în mod corespunzător, toate elementele care caracterizează favorabil persoana condamnatului
- a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul executării pedepsei - nefiind sancționat disciplinar și fiind recompensat de 27 ori (de 26 ori cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită și o dată cu permisiunea de a ieși din penitenciar pentru 24 de ore);
- îi sunt considerate ca executate 307 de zile câștigate ca urmare a muncii prestate;
- participarea activă la programele și activitățile educaționale;
- participarea la activitățile productive și gospodărești.
Nu în ultimul rând, T. arată că situația familială a contestatorului nu reprezintă un criteriu legal care se impune a fi avut în vedere la aprecierea oportunității acordării liberării condiționale.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. D.-C., împotriva sentinței penale nr. 151/05.02.2015 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
Constatând culpa procesuală, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. D.-C., deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 151/05.02.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2015.
Președinte,
A. C.
Grefier,
D. P.
Red: A.C.
Tehndact: D.P
2 ex/23.03.2015
Judecătoria V.: judecător S. C. L.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 87/2015.... → |
|---|
