Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 15/DC
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Grefier M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. V. este reprezentat de Procuror R. G.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul B. R.-C., fiul lui J. și S., născut la data de 25.01.1986, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 19/8.01.2015 a Judecătoriei V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul B. R.-C., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu P. I., cu delegație de asistență judiciară obligatorie.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP);
- stadiul procesual – contestație,
- cauza se află la primul termen de judecată,
- contestația a fost formulată în termen,
- procedura este legal îndeplinită.
T. încuviințează ca apărătorul desemnat din oficiu să ia contact cu persoana privată de libertate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat P. I., pentru persoana privată de libertate B. R.-C., solicită admiterea contestației și a se constata că această persoană îndeplinește fracția de pedeapsă, apreciază că a executat o pedeapsă suficientă pentru a înțelege valorile sociale apărate de lege și că poate fi redat societății. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că această persoană este la a doua analiză privind liberarea condiționată. Solicită admiterea cererii și să se dispună liberarea condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, pe care o consideră neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile privind liberarea condiționată, în mod corect fiind reținută de către instanța de fond că a mai beneficiat de clemența legii, că a mai fost sancționat, a reținut corect comportamentul necorespunzător al contestatorului. Este legală și temeinică hotărârea primei instanțe. Apreciază că nu sunt motive de reformare a hotărârii primei instanțe, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 587 din Codul de procedură penală.
Având ultimul cuvânt, contestatorul B. R.-C. precizează că este mare amânarea, a participat la cursuri educative, părinții lui sunt suferinzi, el este singura lor speranță.
T. rămâne în pronunțare, după deliberare dând decizia de față:
T.,
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 19/08.01.2015, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată a condamnatului BURUEANA R.-C., fiul lui J. și S., născut la data de 25.01.1986 în orașul Piatra N., jud. N., CNP:_, deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 151/2013 a Judecătoriei Piatra N., mandat de executare nr. 189/2013, ca neîntemeiată
În baza art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, s-a fixat termen de reiterare a cererii după data de 29.04.2015.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a analizat propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului B. R. C. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța de fond a reținut că din procesul-verbal nr. 685/29.12.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate B. R. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 VCP prin sentința penală nr. 151/2013 a Judecătoriei Piatra N. în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 189/2013.
Executarea pedepsei a început la 23.08.2012 și urmează să expire la data de 22.11.2015. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni închisoare (transformată în zile pedeapsa este egală cu 1187 zile) fracția de 2/3, respectiv 791 zile închisoare.
Până la data de 29.12.2014, condamnatul a executat efectiv 859 zile închisoare, 1 zi considerată ca executată ca urmare a muncii prestate, nu a executat zile în arest preventiv, în total fiind 860 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate B. R. C. a avut un comportament relativ corespunzător exigențelor mediului carceral, a fost sancționată disciplinar o dată (la data de 03.03.2013-nerespectare ROI) și a fost recompensată o singură dată cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate la 3.03.2013. A participat la activități productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 1 zi câștig și a manifestat interes față de activitățile educaționale în care a fost inclus, iar de la ultima analiză în comisie au intervenit modificări în situația sa, în sensul că nu a mai fost sancționată disciplinar, fiind recompensată odată cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită (la data de 19.11.2014).
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate se află la a doua analiză în Comisia de liberări, raportat la perioada executată, la faptul că a mai beneficiat de 3 ori de liberare condiționată și de numărul mic de recompense obținute în această perioadă (a fost recompensată o dată cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior și o dată cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită), precum și faptul că a fost sancționată disciplinar, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei aplicate nu este pe deplin îndeplinit. Obținerea unei recompense după amânare reprezintă un aspect pozitiv, însă față de perioada executată, comportamentul adoptat și situația condamnatului per ansamblu, aceasta este una insuficientă. În aceste condiții, condamnatul nu a adoptat un comportament care să denote interesul de a deveni un bun cetățean, de a respecta valorile ocrotite de lege, și care să convingă instanța că a intervenit reeducarea.
Din datele existente la dosar rezultă că persoana privată de libertate a fost discutată la data de 27.10.2014 și amânat până la data de 26.12.2014. Împotriva soluției Comisiei, condamnatul a formulat contestație, soluționată prin sentința penală nr. 2228/6.11.2014 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin necontestare. Așadar, termenul de amânare a fost stabilit de Comisie, fiind menținut practic de instanță în baza principiului non reformatio in peius. Având în vedere acest aspect, instanța de fond a apreciat că nu este îngrădită, în analiza sa, să se raporteze exclusiv la perioada de după împlinirea termenului de amânare stabilit de Comisie, ignorând întreaga situație juridică a condamnatului. O interpretare contrară ar conduce la concluzia că termenele stabilite de Comisie sunt obligatorii și au autoritate de lucru judecat în fața instanței, însă exclusiv în măsura în care hotărârile de amânare ar fi contestate în instanță.
Chiar și raportat la comportamentul adoptat de la ultima analiză, instanța de fond a apreciat că obținerea unei singure recompense este insuficientă și nu poate constitui ceea ce legea prevede ca fiind „dovezi temeinice de îndreptare”.
P. urmare, având în vedere durata executată până în prezent din pedeapsă, precum și a celei care a mai rămas de executat, instanța apreciază că se impune o perioadă suplimentară de detenție pentru ca persoana condamnată să conștientizeze fapta săvârșită, la acest moment, neexistând convingerea deplină a instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și că poate fi redată societății.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat că persoana privată de libertate B. R. C. nu a executat o perioadă suficientă pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege și pentru a putea fi redată societății. În consecință, se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată. În consecință, instanța va respinge propunerea de liberare condiționată a condamnatului B. R. C. anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 151/2013 a Judecătoriei Piatra N., în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 189/2013.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, a formulat contestație condamnatul B. R. C., criticând-o pentru netemeinicie, apreciind că în mod greșit nu s-a dispus liberarea sa condiționată, în condițiile în care îndeplinește toate criteriile legale pentru a beneficia de această instituție.
Astfel, contestatorul a susținut faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece a executat fracția prevăzută de lege, a fost recompensat, nu a fost sancționat disciplinar, a fost folosit la muncă și a participat la unele activități.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către contestator, dar si din oficiu, conform prevederilor art. 425.1 Cod de procedură penală, instanța de control judiciar constată ca fiind nefondată contestația formulată, sentința atacată fiind legală si temeinică.
T. iși însușește pe deplin argumentele expuse de judecătorul de la instanța de fond in considerentele sentinței contestate, care au stat la baza soluției de respingere a propunerii de liberare condiționată a condamnatului B. R.-C., la care va adăuga argumentele ce vor fi prezentate in continuare.
Potrivit art. 59 alin.1 teza a-II-a din Codul penal de la 1969 (aplicabil propunerii de liberare condiționată a condamnatului B. R.-C. ca lege penală mai favorabilă, date fiind condițiile mai favorabile de acordare a liberării in raport cu cele prevăzute de Noul cod penal, mai restrictive), un condamnat căruia i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani, poate beneficia de liberare condiționată dacă a executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Persoana privată de libertate B. R.-C. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare prin sentința penală nr.151/2013 a Judecătoriei Piatra-N., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În aplicarea prevederilor art. 59 al.1 din Codul penal, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute 2/3 din pedeapsa mai sus arătată, adică 791 de zile, pe care le-a executat, parte prin muncă, parte efectiv.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
De asemenea, se ține seama la examinarea propunerii sau cererii de liberare condiționată și de antecedentele penale ale persoanei condamnate.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că persoana lipsită de libertate a avut un comportament relativ corespunzător pe parcursul executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar o dată (pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară) și recompensat de două ori.
Din fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța observă că, anterior condamnării in executarea căreia se află, acesta a mai fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa inchisorii pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, ceea ce relevă că acesta a manifestat perseverență infracțională, fiind predispus la comiterea de infracțiuni contra patrimoniului.
T. consideră că temeinicia dovezilor de îndreptare date de persoana condamnată pe timpul executării pedepsei trebuie examinată cu o exigență sporită in cazul condamnaților care au antecedente penale sau care au comis infracțiuni grave, cum este cazul în speță. B. R.-C. este o persoană care a dovedit o consecvență și o predispoziție infracțională bine conturate in timp, ajungând in final să comită fapte foarte grave, de tâlhărie.
De la ultima analiză in cadrul comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., condamnatul nu a depus diligențe sporite in vederea indreptării sale, acordarea unei singure recompense in această perioadă nefiind suficientă pentru a se putea trage concluzia că acesta se poate reintegra in societate.
Argumentele expuse anterior duce la concluzia că persoana privată de libertate B. R.-C. nu a dat dovezi temeinice de indreptare, nefiind astfel indeplinite toate condițiile prevăzute de art.59 al.1 Cod penal de la 1969 pentru acordarea libertății condiționate, de unde rezultă necesitatea rămânerii acestuia in penitenciar incă o perioadă, in vederea continuării procesului de reeducare a acestuia in spiritul respectării legii și a drepturilor și libertăților semenilor săi.
Instanța consideră că nu se impune reducerea termenului de reiterare a propunerii sau cererii de liberare condiționată stabilit de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. R.-C., fiul lui J. și S., născut la data de 25.01.1986, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 19/8.01.2015 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. R.-C., fiul lui J. și S., născut la data de 25.01.1986, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 19/8.01.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01. 2015.
Președinte,
V. M.
Grefier,
M. G.
Red., tehnored. V.M.
5ex/M.G. 06 Februarie 2015
Judecătoria V.: jud. A. C. C.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 46/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
