Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 46/2015. Tribunalul VASLUI

Comentarii

0

Sentința nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-03-2015

ROMÂNIA

T. V.

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 46

Ședința publică de la 18 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E.-G. A.

Grefier M.-L. M. F.

Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.

Pe rol, se află, spre soluționare cauza penală privind pe inculpații:

- N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., jud. V., CNP-_, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit, cercetat pentru săvârșireainfracțiunilor de - omor, prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.pen. și tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 188-189 lit. f C.pen., ambele cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen.

- C. N.-G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, necăsătorit,cercetat pentru săvârșireainfracțiunii deomor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.pen.

- N. F.-M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, necăsătorit, cercetatpentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.penal.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11 martie 2015, susținerile părților și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 18 martie 2015.

Ulterior deliberării;

T.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului V., în data de 21.10.2014, sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. V. nr. 610/P/2014 din 20.10.2014, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G..

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de 27 iulie 2014, inculpații N. I. și N. F. M., care sunt frați, împreună cu inculpatul C. N. G. au mers la un magazin din . cumpărat pulpe de pui pentru a face un grătar în acea după amiază, la locuința inculpatului C. N. G.. Aceștia și-au dat întâlnire la barul . unde la o masă, se aflau și victima D. A.-A. cu fratele său D. M.-C. și tatăl lor D. I.. Cei trei consumau și ei, bere.

Deoarece, în trecut, partea vătămată H. M. D. fusese concubina inculpatului N. F. M., iar în prezent, aceasta concubina cu vătămatul D. M. C., între inculpatul N. F. M. și vătămatul D. M.-C. s-a iscat o discuție, în care inculpatul i-a spus lui D. M. că va merge la locuința numitei Huzuna M.-D. pentru a-și lua o căruță și un cal, ce rămăseseră acolo în momentul despărțirii lor, întrucât bunurile fuseseră cumpărate din banii câștigați de el când a lucrat în G..

D. M.-C. i-a spus că nu are ce căuta la locuința lui Huzuna M.-D., întrucât nu mai sunt împreună. Totodată, a luat o sticlă goală și a vrut să-l lovească pe inculpat, însă nu l-a nimerit, sticla spărgându-se de pardoseală.

Cei doi s-au îmbrâncit și în această împrejurare, cămașa inculpatului N. FIorin-M. s-a rupt în partea din față, în zona nasturilor. A intervenit și vânzătoarea magazinului, care le-a cerut să plece din bar și să nu mai facă scandal. Au ieșit cu toții în drum, iar aici inculpatul N. F.-M. și vătămatul D. M.-C. s-au mai îmbrâncit încă o dată, inculpatul scăpând din mână sacoșa cu pulpe de pui ce le cumpărase pentru grătar, acestea împrăștiindu-se pe carosabil. Conflictul dintre ei a încetat și fiecare a plecat în direcții diferite.

La magazin a venit și Huzuna M.-D. pentru a-1 lua pe concubinul său să plece acasă, însă nu a participat la incidentul dintre acesta și inculpat.

Inculpații l-au invitat la gratar și pe martorul A. M. și pe vărul lor B. B.. După sosirea lui A. M., inculpații au constatat că au rămas fără bere, astfel încât s-au hotărât să meargă la un alt magazin în . cumpere. S-au urcat în căruță să meargă la magazin, acasă rămânând inculpatul N. I. pentru a tăia lemne pentru foc. Inculpații C. N.-G., N. F.-M. și martorul A. M. au mers la magazin, au mai băut câte două beri la halbă, după care au cumpărat o navetă de bere pentru acasă. S-au urcat în căruță și, pe drum, s-au gândit să meargă până în Satu Nou să se plimbe.

Au revenit la locuința lui C. N.-G. pentru a-1 lua și pe N. I. și cu toții au plecat către Satu Nou. S-au oprit în apropierea unei stații de autobuz, au coborât și au început să consume berile cumpărate. La ei au venit și alți tineri și au stat de vorbă, bând cu toții bere, inculpații fiind deja în stare de ebrietate.

Intre timp, seara, în jurul orelor 21.00, H. M.-D. s-a hotărât să meargă în vizită la părinții ei pentru a-și vedea fetița. S-a urcat în căruță împreună cu D. M.-C. și D. A.-A. și au plecat cu toții către locuința părinților ei, spre Satu Nou. Pe drum au trecut prin dreptul inculpaților, care se aflau în stația de autobuz. La locuința părinților lui H. M.-D., aceasta, împreună cu frații D., au stat aproximativ 20 de minute, după care s-au urcat în căruță și s-au îndreptat către casă, trecând încă o dată prin dreptul inculpaților.

Aceștia i-au văzut și s-au hotărât să se răzbune pe D. M.-C. pentru incidentul petrecut în cursul zilei în bar. S-au urcat în căruță și au plecat, mergând la galop, după căruța vătămaților, pentru a-i ajunge din urmă. In căruța inculpaților s-au urcat și tinerii cu care stătuseră de vorbă în stația de autobuz însă, datorită faptului că inculpatul C. N.-G. conducea căruța în viteză, au sărit din mers, în căruță rămânând doar cei trei inculpați.

Inculpații au ajuns din urmă căruța vătămaților, i-au depășit și trecând prin fața lor, au intrat pe ulița unde se află locuința inculpatului C. N.-G..

Inculpații s-au dat jos din căruță și au luat din coșul acesteia mai multe obiecte cu care s-au înarmat, astfel: N. I. a luat în mână o coasă, N. F.-M. a luat o bâtă, iar C. N.-G. o furcă. Cu toții s-au îndreptat către vătămați. Aceștia împreună cu victima au sărit din căruță să fugă, însă nu au mai reușit, întrucât au fost atacați imediat de inculpați.

Este de precizat faptul că uneltele respective se aflau în căruța lui C., deoarece în dimineața respectivă fuseseră la coasă.

Primul care a fost lovit a fost D. M.-C., pe care N. I. 1-a lovit o singură dată cu tăișul coasei în cap. După recepționarea loviturii, D. M.-C. a amețit și a căzut lângă gardul din plasă de sârmă al locuinței inculpatului C. N.-G.. Apoi, inculpatul N. I. s-a dus la Huzuna M.-D., căreia i-a aplicat două lovituri cu tăișul coasei, una în brațul stâng și cea de-a doua în piciorul drept, după care persoana vătămată a fugit țipând și a sărit gardul în curtea unei vecine. D. M.-C. s-a ridicat de la pământ și a fugit înspre căruță.

După ce a lovit-o pe Huzuna M.-D., inculpatul N. I., împreună cu ceilalți doi inculpați au atacat victima D. A.-A. cu obiectele ce le aveau în mâini, respectiv coasa, bâta și furca, atât timp cât victima era în picioare, cât și după căderea ei la pământ. Au aplicat lovituri victimei peste tot corpul, cauzându-i leziuni care au condus imediat către deces. Inculpații au continuat să lovească victima, chiar dacă aceasta era căzută la pământ.

Mama lui C. N.-G., auzind gălăgie, a ieșit pe uliță și le-a cerut celor trei să înceteze și să intre în curte. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat pentru că nici ulița și nici drumul principal nu erau luminate.

Cei trei s-au oprit din agresiune și au intrat în curte. Apoi s-au hotărât să meargă la B. la un restaurant să mănânce.

Între timp, Huzuna M.-D. a apelat serviciul de urgență „112" și a solicitat ambulanța, iar D. M.-C. s-a dus la fratele său și 1-a târât de pe uliță până pe drumul principal, unde a constatat că era decedat.

Ambulanța i-a transportat pe Huzuna M.-D. și D. M.-C. la S. M. de Urgență „E. B." B., unde le-au fost acordate îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 219/N/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., moartea numitului D. A.-A. a fost violentă și s-a putut instala la data de 27 iulie 2014.

Moartea a avut drept cauză o hemoragie masivă, internă și externă, urmare a unui traumatism toracic cu plagă penetrantă și lezarea pulmonului drept, arterei pulmonare drepte și atriului drept.

Plaga penetrantă toracică, responsabilă de tanato-geneză, s-a produs prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător, cu un singur tăiș, posibil vârful lamei unei coase (canalul plăgii a interesat pielea, țesutul celular subcutanat, omoplatul drept la extremitatea superioară, coasta C2 secționată parțial, pulmonul drept, artera pulmonară dreaptă și atriul drept). Între plaga penetrantă toracică și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

La examenul necroptic, în afara leziunilor tanato-generatoare, mai sus menționate, au fost inventariate leziuni traumatice, după cum urmează: un traumatism cranio-cerebral cu 3 plăgi contuze, fractură fronto-parietală dreaptă cu ușoară înfundare și hemoragie meningo-cerebrală (hemoragie subarahnoidiană și contuzie cerebrală); aceste leziuni au fost produse prin loviri active cu corp contondent, cel mai probabil alungit; la nivelul membrului superior drept există o plagă transfixiantă superficială, produsă prin lovire cu obiect înțepător, posibil vârful lamei unei coase; la nivelul toracelui există echimoze, ce sugerează ca agent vulnerant un obiect contondent alungit, infiltrate sanguine, . coastei C8 dreapta, contuzie pulmonară; aceste leziuni de la nivelul toracelui sunt consecința unor lovituri active cu corp contondent; la nivelul toracelui există dorsal și o plaga tăiată superficială; la nivelul membrelor există leziuni relativ minore de tipul plăgii contuze, echimozei și excoriației, produse prin loviri cu sau de corp dur.

Nu se poate preciza cu certitudine succesiunea loviturilor și nici poziția victimă-agresor sau victimă-agresori; s-a apreciat că leziunile de la nivelul extremității cefalice din partea anterioară (plagă contuză, fractură cu înfundare, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană) s-au produs prin lovire activă cu corp contondent cu victima și agresorul aflați în același plan sagital, mai probabil față în față; plăgile contuze din regiunea parietală posterioară s-au putut produce tot cu victima și agresorul față în față sau cu agresorul lateral de victimă, în stânga victimei; victima prezintă leziuni pe fața dorsală a toracelui ce sugerează lovituri aplicate cu corp contondent alungit din lateral de victimă; plaga penetrantă toracică cu rol tanato-generator este posibil să fi fost produsă prin aplicarea unei lovituri cu coasa agresorul față în față sau cu agresorul ușor lateral în stânga victimei; în ceea ce privește plaga transfixiantă de la nivelul membrului superior drept se poate avea în vedere un mecanism de apărare la lovire; nu se exclude varianta ca victima să fi căzut după aplicarea unei lovituri la nivelul extremității cefalice sau la nivelul toracelui, iar apoi victima aflată în decubit ventral sau lateral drept să fi fost lovită cu agenții vulneranti menționați.

Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,00 g %o alcool; umoarea vitroasă recoltată de la cadavru conținea 1,15 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conținea 0,90 g %o alcool.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 188/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată D. M.-C. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze și excoriatiei.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 7-8 (șapte-opt) zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitului și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 C.pen. S-a apreciat poziția ipotetică victimă-agresor ca fiind față în față.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 189/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată Huzuna M.-D.a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate coapsa dreaptă, cu lipsă de substanță și plăgii tăiate marginea cubitală antebraț stâng. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiecte tăietoare, respectiv tăietoare-înțepătoare, posibil coasă. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitei și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 C.pen.

Astfel, s-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpaților N. I., C. N.-G. și N. FIorin-M. de a aplica mai multe lovituri victimei D. A.-A., cu o coasă, respectiv cu o furcă și o țepușă, în împrejurările descrise anterior, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 188 C.pen., cu aplic. art. 77 lit. „a" C.pen.

Fapta inculpatului N. I. care, în aceeași împrejurare, a aplicat mai multe lovituri cu coasa și persoanelor vătămate Huzuna M.-D. și D. M.-C., cauzându-le leziuni traumatice ce au necesitat spitalizarea, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188-189 lit. „f C.pen. în cazul acestui inculpat va fi reținut și concursul de infracțiuni, prev. de art. 38 al. 1 C.pen.

Mijloacele de probă care s-au reținut în sprijinul acuzării au fost - proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă; procese verbale de examinare fizică și planșele foto anexe; raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. 219/N/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V. și planșa foto anexă; raport de expertiză medico-legală traumatologică nr. 188/E/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V. pentru persoana vătămată D. M.-C.; raport de expertiză medico-legală traumatologică nr. 189/E/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V. pentru persoana vătămată Huzuna M.-D., declarațiile persoanelor vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor; alte acte.

Inculpații au fost reținuți preventiv pentru 24 ore prin ordonanțele procurorului din data de 28 iulie 2014 și au fost arestați preventiv pe o durată de 30 de zile prin încheierea din data de 29 iulie 2014 a Tribunalului V., arestarea preventivă fiind ulterior prelungită, atât în procedura de cameră preliminară, cât și pe durata desfășurării judecății.

La termenul de judecată din 17.12.2014, instanța a adus la cunoștință inculpaților posibilitatea judecării cauzei în baza procedurii simplificate, în cazul recunoașterii faptelor reținute prin rechizitoriu.

Inculpatul N. I. a solicitat să fie judecat în baza acestei proceduri, recunoscând toate faptele reținute în sarcina sa, însă sub o altă formă decât cea reținută prin rechizitoriu.

Părțile vătămate care s-au constituit părți civile și inculpații au fost audiați și și-au propus probe, atât în latura civilă, cât și în latura penală a cauzei.

Părțile vătămate au declarat că se constituie părți civile astfel:

- partea vătămată H. M. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei – daune materiale și cu suma de 3.000 lei daune morale, împotriva inculpatului N. I..

- Partea vătămată D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, împotriva inculpatului N. I..

- Mama victimei decedate, D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000 lei – daune materiale și cu suma de 150.000 lei – daune morale, împotriva celor trei inculpați.

La termenul din data de 14.01.2015, în urma audierii tuturor inculpaților, având în vedere că aceștia și-au schimbat declarațiile față de cele date la urmărirea penală, instanța a revenit asupra celor dispuse prin încheierea din data de 17.12.2014, în sesnul judecării cauzei în baza procedurii obișnuite și pentru inculpatul N. I..

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, T. reține următoarea situație de fapt:

În ziua de 27 iulie 2014, inculpații N. I. și N. F. M., care sunt frați, împreună cu inculpatul C. N. G. au mers la un magazin din . cumpărat pulpe de pui, pentru a face un grătar în acea după amiază, la locuința inculpatului C. N. G.. Aceștia și-au dat întâlnire la barul ., unde, la o masă, se aflau și victima D. A.-A. cu fratele său D. M.-C. și tatăl lor D. I.. Cei trei consumau și ei, bere.

Deoarece, în trecut, partea vătămată H. M. D. fusese concubina inculpatului N. F. M., iar în prezent, aceasta concubina cu vătămatul D. M. C., între inculpatul N. F. M. și vătămatul D. M.-C. s-a iscat o discuție, în care inculpatul i-a spus lui D. M. că va merge la locuința numitei Huzuna M.-D. pentru a-și lua o căruță și un cal, ce rămăseseră acolo în momentul despărțirii lor, întrucât bunurile fuseseră cumpărate din banii câștigați de el când a lucrat în G..

D. M.-C. i-a spus că nu are ce căuta la locuința lui Huzuna M.-D., întrucât nu mai sunt împreună. Totodată, a luat o sticlă goală și a vrut să-l lovească pe inculpat, însă nu l-a nimerit, sticla spărgându-se de pardoseală.

Cei doi s-au îmbrâncit și, în această împrejurare, cămașa inculpatului N. FIorin-M. s-a rupt în partea din față, în zona nasturilor. A intervenit și vânzătoarea magazinului, care le-a cerut să plece din bar și să nu mai facă scandal. Au ieșit cu toții în drum, iar aici inculpatul N. F.-M. și vătămatul D. M.-C. s-au mai îmbrâncit încă o dată, inculpatul scăpând din mână sacoșa cu pulpe de pui ce le cumpărase pentru grătar, acestea împrăștiindu-se pe carosabil. Conflictul dintre ei a încetat și fiecare a plecat în direcții diferite.

La magazin a venit și Huzuna M.-D. pentru a-1 lua pe concubinul său să plece acasă, însă nu a participat la incidentul dintre acesta și inculpat.

În după-amiaza aceleeași zile, inculpații au mers cu săruța în . bere, s-au oprit într-o stație de autobus unde au consumat mai multe sticle cu bere împreună și cu alți tineri din . seară, în jurul orelor 21.00, H. M.-D. s-a hotărât să meargă în vizită la părinții ei pentru a-și vedea fetița. S-a urcat în căruță împreună cu D. M.-C. și D. A.-A. și au plecat cu toții către locuința părinților ei, spre Satul Nou. Pe drum au trecut prin dreptul inculpaților, care se aflau în stația de autobuz. La locuința părinților lui Huzuna M.-D., aceasta, împreună cu frații D., au stat aproximativ 20 de minute, după care s-au urcat în căruță și s-au îndreptat către casă, trecând încă o dată prin dreptul inculpaților.

Vătămații, văzându-i pe inculpați în stația de autobuz și având în vedre că mai devreme au avut conflictul de la bar cu aceștia, s-au hotărât să se înarmeze cu niștre bate, pe care le-au luat de la locuința unei verișoare a lui H. M., respective de la locuința numitei D. A., atunci când au fost în Satul Nou.

La întoarcere spre casă, au trecut din nou prin dreptul inculpaților care și ei erau cu căruța. Inculpații s-au urcat în căruță și au plecat, mergând la galop, după căruța vătămaților, pentru a-i ajunge din urmă. In căruța inculpaților s-au urcat și tinerii cu care stătuseră de vorbă în stația de autobuz însă, datorită faptului că inculpatul C. N.-G. conducea căruța în viteză, au sărit din mers, în căruță rămânând doar cei trei inculpați.

Inculpații au ajuns din urmă căruța vătămaților, i-au depășit și trecând prin fața lor, au intrat pe ulița unde se află locuința inculpatului C. N.-G..

În tot acest timp, cât inculpații au mers cu căruța în urma vătămaților și vătămații, apoi, în urma inculpaților, de ambele părți aceștia și-au strigat amenințări.

La un moment dat, chiar când inculpații au depășit în galop căruța vătămaților, victima D. A. s-a coborât din căruță cu o bâtă în mână. Prevăzând că va avea loc un conflict, partea vătămată H. M. D. a sunat-o pe mama fraților D., respective pe D. I. și i-a spus ce se întâmplă.Astfel, în timp ce conflictul avea loc, partea civilă D. I. deja plecase spre locul incidentului.

Acest aspect conturează clar, că iminența conflictului exista anterior acelui moment, atâta timp cât H. M. D. a anunțat-o deja pe mama concubinului ei, respectiv pe D. I., despre faptul că ar putea izbucni un conflict. Acest aspect conturează și faptul că partea vătămată D. M. C., precum și victima omorului, D. A. au fost agresivi la rândul lor și au lăsat impresia că își doresc ca acest conflict să aibă loc.

Deși vătămații își puteau continua drumul spre locuința lor, aceștia au ales să oprească căruța în dreptul uliței pe care locuiește inculpatul C. N. G., și-au luat bâtele pe care le luaseră de la verișoara lor și au intrat pe ulița pe care se aflau inculpații.

Astfel, conflictul a izbucnit între cele două tabere, la inițiativa atât a inculpaților, cât și a vătămaților. Inculpații s-au dat jos din căruță și au luat din coșul acesteia mai multe obiecte cu care s-au înarmat, astfel: N. I. a luat în mână o coasă, N. F.-M. a luat o bâtă, iar C. N.-G. o furcă. Cu toții s-au îndreptat către vătămați. Este de precizat faptul că uneltele respective se aflau în căruța lui C., deoarece în dimineața respectivă fuseseră la coasă.

Vătămații, la rândul lor, s-au coborât înarmați din căruță și au intrat pe ulița pe care se aflau inculpații. Partea vătămată D. M. a plecat cu o bâtă în mână și a strigat la inculpați “vă omor”.

Primul care a fost lovit a fost D. M.-C., pe care N. I. 1-a lovit o singură dată cu tăișul coasei în cap. După recepționarea loviturii, D. M.-C. a amețit și a căzut lângă gardul din plasă de sârmă al locuinței inculpatului C. N.-G.. Apoi, inculpatul N. I. s-a dus la H. M.-D., căreia i-a aplicat două lovituri cu tăișul coasei, una orientată spre zona capului, însă lovitura a fost în brațul stâng, ca urmare a ridicării acestuia pentru a-și apăra capul de lovitură și cea de-a doua în piciorul drept, după care persoana vătămată a fugit țipând și a sărit gardul în curtea unei vecine. D. M.-C. s-a ridicat de la pământ și a fugit înspre căruță.

După ce a lovit-o pe Huzuna M.-D., inculpatul N. I., împreună cu ceilalți doi inculpați au atacat victima D. A.-A. cu obiectele ce le aveau în mâini, respectiv coasa, bâta și furca, atât timp cât victima era în picioare, cât și după căderea ei la pământ. Au aplicat lovituri victimei peste tot corpul, cauzându-i leziuni care au condus imediat către deces.Inculpații au continuat să lovească victima, chiar dacă aceasta era căzută la pământ.

Mama lui C. N.-G., auzind gălăgie, a ieșit mai întâi în drumul principal, i-a văzut pe vătămați cum au fugit pe uliță, însă apoi a intrat în casă, revenind după cca 15 minute, când deja conflictul se încheiase și căruța era băgată în curte.

Inculpații, speriați de ceea ce s-a întâmplat, s-au hotărât să meargă la B., unde au și fost găsiți de către organelle de poliție.

Apoi, a venit ambulanța care a fost chemată de partea vătămată H. M. D., a ajuns la fața locului și mama victimei, respectiv partea civilă D. I., s-a constatat că victima D. A. decedase, iar părțile vătămate H. M. D. și D. M. C. au fost transportate la spital, unde li s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 219/N/2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., moartea numitului D. A.-A. a fost violentă și s-a putut instala la data de 27 iulie 2014. Moartea a avut drept cauză o hemoragie masivă, internă și externă, urmare a unui traumatism toracic cu plagă penetrantă și lezarea pulmonului drept, arterei pulmonare drepte și atriului drept.

Plaga penetrantă toracică, responsabilă de tanato-geneză, s-a produs prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător, cu un singur tăiș, posibil vârful lamei unei coase (canalul plăgii a interesat pielea, țesutul celular subcutanat, omoplatul drept la extremitatea superioară, coasta C2 secționată parțial, pulmonul drept, artera pulmonară dreaptă și atriul drept). Între plaga penetrantă toracică și moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

La examenul necroptic, în afara leziunilor tanato-generatoare, mai sus menționate, au fost inventariate leziuni traumatice, după cum urmează: un traumatism cranio-cerebral cu 3 plăgi contuze, fractură fronto-parietală dreaptă cu ușoară înfundare și hemoragie meningo-cerebrală (hemoragie subarahnoidiană și contuzie cerebrală); aceste leziuni au fost produse prin loviri active cu corp contondent, cel mai probabil alungit; la nivelul membrului superior drept există o plagă transfixiantă superficială, produsă prin lovire cu obiect înțepător, posibil vârful lamei unei coase; la nivelul toracelui există echimoze, ce sugerează ca agent vulnerant un obiect contondent alungit, infiltrate sanguine, . coastei C8 dreapta, contuzie pulmonară; aceste leziuni de la nivelul toracelui sunt consecința unor lovituri active cu corp contondent; la nivelul toracelui există dorsal și o plaga tăiată superficială; la nivelul membrelor există leziuni relativ minore de tipul plăgii contuze, echimozei și excoriației, produse prin loviri cu sau de corp dur.

Nu se poate preciza cu certitudine succesiunea loviturilor și nici poziția victimă-agresor sau victimă-agresori; s-a apreciat că leziunile de la nivelul extremității cefalice din partea anterioară (plagă contuză, fractură cu înfundare, contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidiană) s-au produs prin lovire activă cu corp contondent cu victima și agresorul aflați în același plan sagital, mai probabil față în față; plăgile contuze din regiunea parietală posterioară s-au putut produce tot cu victima și agresorul față în față sau cu agresorul lateral de victimă, în stânga victimei; victima prezintă leziuni pe fața dorsală a toracelui ce sugerează lovituri aplicate cu corp contondent alungit din lateral de victimă; plaga penetrantă toracică cu rol tanato-generator este posibil să fi fost produsă prin aplicarea unei lovituri cu coasa agresorul față în față sau cu agresorul ușor lateral în stânga victimei; în ceea ce privește plaga transfixiantă de la nivelul membrului superior drept se poate avea în vedere un mecanism de apărare la lovire; nu se exclude varianta ca victima să fi căzut după aplicarea unei lovituri la nivelul extremității cefalice sau la nivelul toracelui, iar apoi victima aflată în decubit ventral sau lateral drept să fi fost lovită cu agenții vulneranti menționați.

Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,00 g %o alcool; umoarea vitroasă recoltată de la cadavru conținea 1,15 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conținea 0,90 g %o alcool.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 188/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată D. M.-C. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze și excoriatiei.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 7-8 (șapte-opt) zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitului și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 C.pen. S-a apreciat poziția ipotetică victimă-agresor ca fiind față în față.

De precizat că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că leziunile prezentate de partea vătămată D. M. C. au fost în zona capului.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 189/E din 30 iulie 2014 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean V., partea vătămată Huzuna M.-D.a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate coapsa dreaptă, cu lipsă de substanță și plăgii tăiate marginea cubitală antebraț stâng. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiecte tăietoare, respectiv tăietoare-înțepătoare, posibil coasă. Pot data din 27 iulie 2014. Au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitei și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 194 C.pen.

Și în cazul părții vătămate H. M. D., reiese din expertiza medico-legală că leziunile au fost produse cu un obiect tăietor. Lovitura de la antebraț a fost ca urmare a poziției de apărare a capului.

Din întreg materialul probator, rezultă că singurele persoane care au perceput în mod direct conflictul, au fost părțile vătămate H. M. D. și fratele decedatului, respectiv vătămatul D. M. C., precum și cei trei inculpați.

Atât părțile vătămate, cât și inculpații au dat declarații oarecum contradictorii în fața instanței, față de cele date în cursul urmăririi penale, însă diferențele dintre declarații nu au fost atât de importante încât să creeze vreun dubiu instanței, asupra situației de fapt existente.

Cele declarate de partea vătămată H. M. D. au fost avute în vedere exact așa cum au fost declarate la momentele respective – în cursul anchetei, aceasta fiind concubina fratelui victimei decedat, iar în cursul judecății fiind despărțită de acesta, partea vătămată a făcut niște completări care nu pot fi interpretate de către instanță ca și schimbare de declarație.

Mai mult decât atât, instanța are în vedere și faptul că partea vătămată D. M. C., fostul concubin al vătămatei H. M., i-a adresat unele amenințări, confirmate de către organele de poliție din comună.

Martorii audiați în prezenta cauză au descris doar situația conflictuală petrecută în cursul zilei respective la bar, situație care confirmă din nou, atitudinea agresivă venită din partea vătămaților.

Conform art. 103 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului.

La aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflecta adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.

Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății și având ca principiu de bază prezumția de nevinovăție.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp. art. 4 NCCP și art. 99 NCPP – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora.

În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, T. constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința tuturor celor trei inculpați, probele administrate atât de organele de anchetă din cadrul Parchetului, cât și probele administrate în fața instanței demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestora.

Astfel, instanța de judecată a coroborat: procesul -verbal de sesizare, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu procesele verbale de examinare fizică și planșele foto, cu rapoartele de expertiză medico-legale, cu declarațiile părților vătămate, cu declarațiile martotilor și cu declarațiile inculpaților, date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Pentru a vedea dacă fapta comisă de inculpați există și întrunește toate elementele pentru ca aceasta să constituie infracțiune, instanța va analiza toate aceste aspecte, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic.

Astfel, se observă că potrivit art. 15 C.pen. infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Potrivit art. 46 din Codul penal, autor al infracțiunii este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. În cazul în care, la comiterea acesteia, și-au adus contribuția, nemijlocit, mai multe persoane, toate acestea au calitatea de coautori ai faptei, iar între ei situația de coautori.

Fiecare coautor fiind un autor, poziția lui juridică este cea stabilită de lege pentru autor (art. 46 alin. 2 din Codul penal). Coautorat există, prin urmare, atunci când cel puțin doi participanți au săvîrșit în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, adică au efectuat acte de executare a acesteia.

În sensul strict al termenului, prin acte de executare sau săvârșire nemijlocită a faptei se înțelege orice act de conduită exterioară prin care se înfăptuiește direct sau indirect acțiunea sau inacțiunea incriminată.

Actele de executare aparțin laturii obiective a infracțiunii și, pentru a constitui acte de autorat (coautorat) trebuie să îndeplinească și condiția nemijlocirii.

Există însă și o categorie de acte materiale care, fără să aparțină (dar numai în mod aparent) acțiunii incriminate de textul de lege menționat, contribuie totuși într-o măsură determinantă la realizarea ei. Este vorba de acele acte care, deși par extrinseci acțiunii nemijlocite realizate de o altă persoană, sunt indispensabile realizării faptei prevăzute de legea penală și, din această cauză, au valoarea unor acte de săvârșire, de autorat.

Caracterul indispensabil al actului trebuie evaluat raportându-l la modul în care a fost concepută și realizată executarea, față de condițiile de realizare existente în acel moment, ce au putut face necesară contribuția și a altor persoane la înfăptuirea acțiunii incriminate. Cu alte cuvinte, actele indispensabile, pentru a fi asimilate celor de executare, trebuie să se afle într-o unitate indivizibilă cu actele de executare propriu-zise, cu care se completează reciproc, într-o activitate globală, unică, de executare.

Această caracteristică, de indispensabilitate, le atribuie caracterul unor acte de coautorat, în pofida caracterului lor aparent secundar.

Autor (coautor) al infracțiunii de omor este orice persoană care săvârșește, nemijlocit, acte de executare sau acte indispensabile acțiunii constitutive și care, dacă nu s-ar fi efectuat, ar fi împiedicat săvârșirea faptei de ucidere. Așadar, existența unui raport de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată este indispensabilă.

Atât în doctrină, cât și în practica judiciară este admis că legătura de cauzalitate există atât atunci când activitatea făptuitorului constituie cauza exclusivă a morții, cât și atunci când la această activitate s-au adăugat și alți factori, preexistenți, concomitenți sau posteriori, dacă se constată că, în complexul acestor cauze, fără intervenția acțiunii de ucidere moartea victimei nu s-ar fi produs.

Unul din principiile fundamentale ale răspunderii penale, stipulat expres în dispozițiile art. 15 alin. 2 din Codul penal, este acela că infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Acest principiu exprimă concepția că răspunderea penală nu poate exista, în sistemul dreptului nostru penal, decât pentru persoana care a săvârșit o faptă, un act de conduită care constituie, în condițiile legii penale, o infracțiune și presupune totodată că există numai din momentul dovedirii vinovăției persoanei pentru săvîrșirea infracțiunii care constituie temeiul răspunderii penale.

Din perspectiva datelor speței de față, rezultă că acțiunile inculpaților au fost conjugate în vederea uciderii vătămatului, cu intenție indirectă, rezultat care s-a și produs.

Fapta de a fi aplicat victimei, în zona capului și a toracelui, regiuni anatomice vitale, mai multe lovituri cu obiecte contondente și tăietoareca – furca, țepusă și coasă, instrumente apte a produce moartea, provocându-i mai multe leziuni victimei, chiar dacă decesul s-a produs exclusiv ca urmare a loviturii aplicate cu coasa de către unul din inculpați, constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, iar această infracțiune a fost correct reținută în sarcina tuturor inculpaților, deoarece aceștia au acționat conjugat, iar loviturile cauzate de către toți trei au pus victima de fapt, într-o imposibilitate reală de a se mai apăra în vreun mod.

Procedând astfel, în condițiile în care asemenea acte de violență produc de regulă urmări dintre cele mai grave, inculpații au prevăzut neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunilor lor și chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat producerea lui, astfel că toți cei trei inculpați au acționat cu intenția indirectă de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat.

Astfel, tribunalul apreciază că intensitatea și numărul mare al loviturilor aplicate victimei de către inculpați dovedește faptul că aceștia au prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunilor comise. Săvârșind fapta, chiar dacă nu au dorit rezultatul letal, l-au acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că au acționat cu intenția indirectă de a ucide.

În condițiile concrete în care s-au desfășurat faptele, mai exact pe timp de noapte, fiind întuneric beznă, inculpații fiind înarmați cu obiecte apte să producă moartea, fiind și sub influența alcoolului, cât și sub impulsul conflictului avut anterior în bar, posibilitatea de a nu fi prevăzut moartea victimei este exclusă.

În cazul de față, nu s-a putut stabili succesiunea loviturilor aplicate, astfel încât, analizând faptele inculpaților N. M. F. și C. N. G., de a lovi victima D. A., cu o furcă, respectiv o bâtă, la întâmplare, în condiții de întuneric beznă și având în vedere că asupra victimei loveau trei persoane, instanța apreciază că aceștia au acceptat producerea oricărui rezultat, deci și pe acela al morții.

Instanța reține și aspectul că inculpații, deși aveau posibilitatea de a intra în curtea inculpatului C. N. G. pentru a evita conflictul, nu au optat pentru această posibilitate, ci au preferat să se înarmeze și să-i înfrunte pe vătămații care și ei, la rândul lor, căutau scandal.

T. reține că moartea victimei este deci, consecința unei agresiuni al cărei rezultat a fost prevăzut și deși inculpații nu l-au urmărit, fapta apare ca săvârșită cu intenție indirectă sub forma prevăzută în art. 16 alin. 3 din Codul penal și este considerată infracțiune de omor prevăzută în art.188 cu aplic. art. 77 C.pen.

Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc . și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpaților că ei nu au urmărit și nici nu au acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenția lor de a aplica o corecție victimei.

În consecință, se impune concluzia că, sub aspectul poziției subiective, inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide, în sensul că deși au prevăzut rezultatul faptei sale și nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Se tine seama, pentru a face această încadrare juridică, reținută și în rechizitoriu și de caracterul vulnerant al instrumentelor folosite, zonele vitale vizate, intensitatea loviturilor aplicate și repetarea acestora de către toți cei trei inculpați.

Nu are relevanță lovitura căruia dintre inculpați a produs moartea, decât sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

In privința cererii de achitare a inculpatului C. N. G. prin care se solicită achitarea sa pentru infracțiunea dedusă judecății, în baza art. 19 Cod penal, instanța reține că această cerere este nefondată, neavând suport în probele dosarului.

Suținerea că inculpatul C. N. G. nu a lovit deloc victima, este infirmată de către părțile vătămate și de raportul medico-legal care descrie multitudinea loviturilor de pe corpul victimei. De asemenea, nici mama inculpatului care a fost audiată ca martor, nu confirmă cele arătate de inculpat.

Cu privire la solicitarea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, susținută de inculpatul C. N. Gbariel și de către inculpatul N. F. M., T. reține că această cerere nu are suport, având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei.

În cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.Ceea ce deosebește infracțiunea de lovire de infracțiunea de omor, este intenția cu care a acționat inculpatul, respectiv latura subiectivă.

Pentru stabilirea intenției cu care acționează inculpatul, este necesară o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovăție.Instanța reține că inculpații, deși aveau posibilitatea mai curând să evite conflictul, decât să îl declanșeze, aceștia au preferat ca atunci când au văzut că vătămații opresc și ei căruța și vin spre ei, să se înarmeze și să se lupte efectiv, cu aceștia.

Așa cum rezultă din doctrina și practica judiciară în materie cele două infracțiuni se deosebesc prin latura lor subiectivă, astfel încât, de esență este stabilirea poziției psihice a inculpatului în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, instrumentul folosit, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre inculpat și victimă anterioare săvârșirii infracțiunii, dar și atitudinea inculpatului ulterior săvârșirii faptei.

Cu privire la cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat, săvârșite de inculpatul N. I. asupra părților vătămate H. M. D. și D. M. C., T. reține aceeași intenție indirectă cu care a acționat inculpatul.

Astfel, cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a acestor două fapte din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, în două infracțiuni de lovire, nu se va ține seama doar de numărul de zile de îngrijiri medicale, ci de toate împrejurările cauzei, în ansamblul lor.

S-a stabilit în practica judiciară că există tentativă de omor, și nu de vătămare corporală sau lovire, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată etc.

Aceste aspecte vor fi avute în vedere de instanță în cazul de față, respectiv că fapta s-a produs pe fondul unui conflict anterior, prin folosirea unui obiect apt de a produce moartea (coasă), prin aplicarea unor lovituri ce au vizat o zonă anatomică vitală (zona capului la partea vătămată D. M. C. și zona cubitală antebraț stâng, care în practică este considerată o leziune de apărare a capului). Chiar vătămată H. M. D. a explicat că a ridicat mâna pentru a-și proteja capul.

Pentru calificarea faptei în dispozițiile prevăzute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal este important nu atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.

Cu privire la solicitarea de a se reține pentru inculpați circumstanța atenuantă a provocării, prev de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., T. reține că pentru retinerea provocarii drept circumstanta atenuanta se cere indeplinirea cumulativa a trei conditii, si anume: infractiunea să fi fost comisă sub stapanirea unei puternice tulburări sau emotii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, iar provocarea să se fi produs prin violență ori printr-o atingere gravă a demnitătii persoanei sau printr-o altă actiune ilicită gravă.

Însă, în cazul de față, lovirea in mod repetat si concomitent, cu mare intensitate si in mai multe reprize a corpului victimei, chiar si dupa ce aceasta era cazută la pământ, folosind coasă, furcă și un par, producându-i leziuni multiple și excluzând orice posibilitate a victimei de a se apăra, ba chiar eliminând și posibilitatea celorlalte două victime de a interveni, prin aplicarea aproximativ, a aceluiași tratament și acestora, sunt elemente constitutive ale infractiunii de omor, fără a putea fi justificată vreo provocare de natură a le crea inculpaților o tulburare puternică.

În cauză, având în vedere că cei trei inculpați erau ajunși la poarta lor, unde puteau foarte simplu să intre în curte pentru a evita conflictul, însă nu au făcut-o, demonstrează faptul că nu au avut o stare de temere atât de puternică, ci dimpotrivă, fiind trei și înarmându-se, au acționat în sensul declanșării conflictului.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe convingătoare.

Spre deosebire de intuitia pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe rationament. De aceea instanta este obligată să verifice fiecare probă, să analizeze toate probele administrate pentru ca, în final, să înlăture orice îndoială.

Față de cele arătate mai sus, se vor respinge toate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați, prin apărătorii lor.

Astfel, se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. I. prin rechizitoriul nr. 610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. și din

- 2 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f C.pen., în 2 infracțiuni de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. F. M. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. N. G. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Având în vedere că faptele au fost comise după . Noului cod penal, legea aplicabilă inculpaților este legea nouă. T. va alege pedeapsa pentru cei trei inculpați, ținând cont de gravitatea faptelor, de imprejurările în care acestea au fost comise, dar și de persoana inculpaților.

Cu privire la reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a C.pen., T. observă că efectele aplicării acesteia se regăsesc în dispozițiile art. 78 alin. 1 C.pen. care prevede că în cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim…

În situația concretă dedusă judecății, analizând întreg materialul probator și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, T. nu va opta pentru aplicarea pedepsei până la maximul special și nici pentru aplicarea unui spor peste acest maxim.

În cauza de față, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor, având în vedere persoana inculpaților și atitudinea vătămaților în toată desfășurarea evenimentelor anterioare comiterii faptelor, dar și atitudinea ulterioară comiterii acestora, T. va reține circumstanțe atenuante în ceea ce-i privește pe toți cei trei inculpați, față de considerentele care urmează a fi expuse mai jos.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Dar, firește, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.

T. consideră că scopul educativ al pedepsei față de inculpați, poate fi atins și cu orientarea limitelor de pedeapsă spre minimul acestora. Pentru a alege o pedeapsă orientată spre minim, T. are în vedere toate circumstanțele comiterii faptelor, dar și persoana celor trei inculpați așa cum se conturează din cazierele judiciare și din caracterizările depuse de inculpați la dosarul cauzei. De asemenea se are în vedere și atitudinea părților vătămate și anume faptul că frații D. mai mult și-au dorit ca acest conflict să aibă loc, decât să fie evitat.

Noul Cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că, în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, ca în codul penal vechi, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3. T. consideră că se impune reținerea circumstanțelor atenuante arătate, având în vedere atitudinea inculpatului N. I. în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, faptul că și-a recunoscut vinovăția, atitudinea de regret a acestuia față de faptele săvârșite, de circumstanțele personale și anume – vârsta acestuia, respectiv 25 de ani, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și fiind la prima faptă, se apreciază de instanță că există toate premisele ca în urma executării pedepsei aplicate, acest inculpat să se îndrepte și pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.

Astfel, față de reținerea circumstanțelor atenuante în privința inculpatului N. I., în prezenta cauză și raportat la dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, limitele de pedeapsă care sunt de la 10 la 20 de ani se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limitele de la care se va pleca în stabilirea cuantumului pedepsei sunt de la 6 ani și 8 luni până la un maxim de 13 ani și 4 luni

Instanța se va orienta spre minimul pedepsei, deoarece nu se poate face abstracție de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, nu se poate ca instanța să nu țină cont de faptul că și vătămații au alimentat acest conflict și aproape l-au determinat să aibă loc, atât prin comportamentul din timpul zilei, când s-au întâlnit cu toții la bar, cât și seara, când după ce s-au înarmat cu bâte, intuind că se va întâmpla ceva rău, au continuat să meargă spre conflict deși aveau multe alte variante de a-l evita.

Pentru toate aceste considerente, i se va aplica pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor în dauna părții vătămate D. A..

Cu privire la cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat, săvârșite în dauna părții vătămate H. M. D. și D. M. C., instanța reține că limitele de pedeapsă de la care trebuie să se plece sunt 7 ani și 6 luni - și până la 12 ani și 6 luni. Din nou se vor reține circumstanțe atenuante astfel încât aceste limite se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limita minimă de la care trebuie să plece judecătorul în aplicarea pedepselor pentru aceste două infracțiuni este de la 5 ani. Pentru aceleași considerente arătate mai sus, instanța va opta spre o orientare spre minimul pedepsei, stabilind pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, câte o pedeapsă în cuantum de 5 ani.

Instanța va aplica inculpatului o pedeapsă complementară pentru infracțiunea de omor, în cuantum de 3 ani, iar pentru cele două infracțiuni de tenetativă la omor calificat, îi va aplica câte o pedeapsă complementară în cuantum de câte 3 ani. Aceste pedepse complementare vor consta în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal.

Astfel, T. va stabili pentru inculpatul N. I. o pedeapsă de

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 C.pen. cu aplic. art. 77 lit a C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. A..

-5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. M. C. și

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f C.pen.și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate H. M. D..

Aplicând dispozițiile art. 38 - art. 39 lit.b din Noul Cod penal, prin aplicarea sporului obligatoriu de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pedeapsa ce urmează a fi de executat în urma contopirii este de 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 3 (trei) ani.

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la ceilalți doi inculpați, N. F. M. și C. N. G.. aceștia au încercat să-și minimalizeze răspunderea penală, arătând în primul rând că revin asupra declarațiilor de la parchet, prin care recunoșteau în parte, loviturile aplicate victimei, învederând că fiind sub influența alcoolului și sub imperiul săvârșirii faptei, au dat declarații neadevărate.

De asemenea, s-a invocat faptul că toată cercetarea penală efectuată la P., s-a făcut doar în zilele de 27 și 28 iulie, imediat după comiterea faptei.

Din dosarul de urmărire penală însă, se observă că la cererea inculpatului C. N. G. din data de 10.10.2014, acesta a fost chemat la procuror și reaudiat, propunând doar audierea unor martori și nu revenind asupra celor declarate anterior. I s-a adus la cunoștință cu această ocazie că martorii au fost audiați, inculpatul C. N. G. menținându-și declarațiile anterioare.

În fața instanței, inculpații au încercat să plaseze vinovăția comiterii faptei asupra victimei decedate, doar în sarcina inculpatului N. I., însă coroborând toate probele dosarui, administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța apreciază că decesul victimei s-a datorat activității infracționale derulate de către toți cei trei inculpați.

Din vastul material probator existent la dosar, rezultă că declarația inculpatului C. N. G., în care acesta susține că el a intrat în curte și că nu a participat la comiterea faptei, este infirmată de declarațiile celorlalți inculpați, precum și de declarațiile părților vătămate.

De asemenea, nici varianta expusă de mama inculpatului nu confirmă această apărare a inculpatului, că nu ar fi participat la comiterea faptei. Deosebit de relevante sunt si celelalte aspecte prezentate de victima, în sensul că a fost amenințată de către partea civilă D. M. C., că a sesizat aceste aspecte organelor de poliție, aspecte confirmate de însăși D. M.. În atare conditii, schimbarea, în parte, a declaratiilor victimei H. M. D. în cursul judecății este plauzibilă și pertinentă.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele.

Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat de către fiecare parte din proces.

Potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță.

Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia.

În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi” iar nu „servesc” doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpaților sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestora de consecințele penale ale faptelor săvârșite, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care T. le va aprecia ca atare.

Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art. 5 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța reține și apreciază numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarații.

Pe de altă parte, declarațiile inculpaților date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

Instanța a avut în vedere principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale. Susținerile inculpaților N. F. M. și C. N. G. nu au suport probator, nefiind dovedite; nici provocarea nu poate fi reținută, așa cum s-a solicitat de către apărător, potrivit acelorași considerente care au fost expuse mai sus.

T. consideră că în cauză, părțile au avut parte de un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza B. împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele din fața judecătorului, respectiv cele strânse în fața procurorilor, se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătorești, iar scopul lor prev. în art. 97 NCPP, constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele efectuate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpaților, iar faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea lor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării celor din faza de urmărire penală.

La stabilirea pedepsei pentru inculpatul N. F. M., față de reținerea circumstanțelor atenuante, raportat la dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, limitele de pedeapsă care sunt de la 10 la 20 de ani se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limitele de la care se va pleca în stabilirea cuantumului pedepsei sunt de la 6 ani și 8 luni până la un maxim de 13 ani și 4 luni.

Ca și circumstanțe atenuante, se vor avea în vedere atitudinea inculpatului N. F. M. înainte de comiterea faptei, circumstanțele personale și anume – vârsta acestuia, respectiv 31 de ani, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și fiind la prima faptă, se apreciază de instanță că există toate premisele ca în urma executării pedepsei aplicate, acest inculpat să se îndrepte și pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.

Nerecunoașterea acestuia a faptei comise este apreciată de instanță ca o neconștientizare a elementelor care au putut determina o astfel de încadrare juridică și a faptului că s-a stabilit în urma autopsiei cadavrului că decesul s-a produs ca urmare a loviturii aplicate doar de inculpatul N. I.. Astfel, faptul că nu și-a recunoscut vinovăția pentru infracțiunea de omor, nu poate fi interpretată de instanță ca fiind o rea voință din partea inculpatului sau ca o încercare de inducere în eroare a instanței asupra desfășurării conflictului.

Astfel, instanța se va orienta tot spre minimul pedepsei, din aceleași considerente arătate mai sus, cu mențiunea că se va ține cont în dozarea pedepsei de faptul că nu loviturile aplicate de acest inculpat au dus în mod direct la deces. Deci, față de inculpatul N. I., pentru care instanța va opta pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru inculpatul N. F. M. se va stabili un cuantum al pedepsei de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 C.pen. cu aplic. art. 77 lit a C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

Cu privire la inculpatul C. N. G., în stabilirea cuantumului pedepsei, se vor avea în vedere aceleași aspecte și anume că față de reținerea circumstanțelor atenuante, raportat la dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, limitele de pedeapsă care sunt de la 10 la 20 de ani se vor reduce cu 1/3.

Astfel, limitele de la care se va pleca în stabilirea cuantumului pedepsei sunt de la 6 ani și 8 luni până la un maxim de 13 ani și 4 luni.

Se vor avea în vedere ca și circumstamțe atenuante, atitudinea inculpatului C. N. G. înainte de comiterea faptei, circumstanțele personale și anume – vârsta acestuia, respectiv 28 de ani, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și fiind la prima faptă, se apreciază de instanță că există toate premisele ca în urma executării pedepsei aplicate, acest inculpat să se îndrepte și pe viitor să nu mai săvârșească fapte penale.

La fel se are în vedere de către instanță faptul că, nerecunoașterea vinovăției de către acest inculpat în fața instanței este de fapt o neconștientizare a elementelor care au putut determina o astfel de încadrare juridică și a faptului că s-a stabilit în urma autopsiei cadavrului că decesul s-a produs ca urmare a loviturii aplicate doar de inculpatul N. I.. Astfel, faptul că nu și-a recunoscut vinovăția pentru infracțiunea de omor, nu poate fi interpretată de instanță ca fiind o rea voință din partea inculpatului sau ca o încercare de inducere în eroare a instanței asupra desfășurării conflictului.

În stabilirea pedepsei, instanța se va orienta tot spre minimul pedepsei, din aceleași considerente arătate mai sus, cu mențiunea că se va ține cont în dozarea pedepsei de faptul că nu loviturile aplicate de acest inculpat au dus în mod direct la deces. Deci, față de inculpatul N. I., pentru care instanța va opta pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru inculpatul C. N. G. se va stabili un cuantum al pedepsei de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 C.pen. cu aplic. art. 77 lit a C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Conform art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, sunt supuse confiscării speciale: bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpați a următoarelor obiecte /corpuri delicte folosite la comiterea infracțiunilor și anume: o coasă și o bucată de toporișcă ruptă, o bucată de toporișcă ce prezintă urme de rupere, un par cu lungimea de 1 m,, ce prezintă urme de rupere, o furcă găsită în curtea inculpatului C. N. G. și un par care prezintă pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge- corpuri delicte, aflate la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr.143/2014 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..

În baza art. 399 Cod de procedură penală, T. va menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpaților N. I., N. F. M. și C. N. G..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, se va dispune deducerea din durata pedepsei de 11 (unsprezece) ani și 4 (patru) luni de închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi, pentru inculpatul N. I., se va dispune deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi, pentru inculpatul N. F. M. și deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi, pentru inculpatul C. N. G..

Sub aspectul laturii civile, T. va analiza cererile de constituire ca parte civilă care au fost formulate în cauză. Astfel, în baza art.19 și 23 al.2, 3 Cod proc.pen.., art.397 al.1 Cod proc.pen., raportat la art.1357, și art.1382 C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006, T. va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență E. B. B. și obligă inculpatul N. I. la plata sumei de 1.345,32 lei, actualizată la data executării (cheltuieli efectuate cu spitalizarea părților vătămate H. M. D. și D. M. C.).

D. I., mama persoanei decedate în conflict, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 18.000 lei reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli de înmormântarea și cu pomenile ulterioare) și cu suma de 150.000 lei reprezentând daune morale, reprezentând suferința produsă de decesul fiului său.

D. M. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a leziunilor produse prin lovirea de către inculpatul N. I..

H. M. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei daune materiale și 3.000 lei reprezentând daune morale, prejudiciul suferit ca urmare a leziunilor produse prin lovirea de către inculpatul N. I..

T. apreciază că se impune o analiză a împrejurărilor în care au fost săvârșite infracțiunile, precum și a urmărilor cauzate prin acestea.

Totodată, acordarea de daune morale în cuantumul cerut se impune și cu caracterul unei amenzi aplicate inculpatului pentru comportamentul lui antisocial, amendă de natură a suplimenta pedeapsa penală, această modalitate fiind singura în stare de a îndeplini scopul legii penale – reeducarea și îndreptarea infractorului.

T. reține faptul că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse, fără excepție, suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă membrii familiei unui fapt ilicit și culpabil. Prejudiciul afectiv vizează afectarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături care sunt specifice vieții de familie și se referă la copii, soț sau la alte rude apropiate.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Așadar, încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și consecințe. Așadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă D. I., în cuantum de 18.000 lei și care reprezintă cheltuieli efectuate cu înmormântarea și cu toate pomenirile ulterioare acesteia, având în vedere declarațiile martorilor audiați, T. apreciază că acestea au fost dovedite, astfel încât va oblige pe fiecare din cei trei inculpați la plata a câte 6.000 lei către partea civilă D. I., cu titlul de despăgubiri materiale.

Cu privire la daunele morale solicitate de către aceeași parte civilă, D. I., T. arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracțiunii, asupra părții civile D. I., care este mama victimei decedate D. A. A., fiind aduse în mod real vătămări asupra valorilor și drepturilor nepatrimoniale.

Întregul material probator administrat a demonstrat existența faptei ilicite săvârșită de inculpați, a prejudiciului nepatrimonial produs părții civile D. I. constând în suferințele psihice apărute ca urmare a decesului fiului,, survenit în urma infracțiunii comise de către cei trei inculpați.

Însă, se va avea în vedere faptul că în literatura juridică s-a apreciat faptul că în privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru acordarea daunelor morale se face necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă, opusă unei aprecieri in abstracto și obiectivă, bazată pe referirea la metode statice și anumite bareme prestabilite.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

La stabilirea acestui cuantum al despăgubirilor morale, instanța trebuie să țină cont de împrejurărirle comiterii faptei, de atitudinea inculpaților, dar și a victimei, de circumstanțele în care a avut loc conflictul, iar apoi, va ține cont de suferința mamei și de pierderea suferită de aceasta prin moartea fiului său.

Au fost audiati pe latura civilă martorii V. A. R. – f. 220 – și martora A. E. – f. 222, care au confirmat sustinerile părtii civile în sensul efectuarii cheltuielilor pentru înmormântare, parastas, mesele de comemorare care au avut loc. Pentru a nu se ajunge la o îmbogatire fără justă cauză si a nu se solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca sustinerile partilor civile să se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si la principiul echitătii.

De altfel, si în practica sa, atunci când se pronunta asupra cererilor de acordare a daunelor materiale, a rambursarii costurilor si cheltuielilor de judecată, Curtea Europeana a Drepturilor Omului arată că aceste cheltuieli trebuie să fi existat în mod real, să fie în mod necesar suportate si să aibă un cuantum rezonabil.

Sub aspectul daunelor morale,s-a aratat ca, cuantumul acestora ramâne la libera apreciere a instantei de judecata, neexistând criterii matematice, precis determinate, astfel încât sa poata constitui o satisfactie echitabila pentru prejudiciul suferit partilor civile. Decesul numitului D. A. a constituit si constituie, în mod firesc, o grea si ireparabilă pierdere pentru familia acestuia, cuvenindu-se acordarea unei juste reparatii morale partii civile, pe care instanta a cifrat-o la suma de 30.000 lei, câte 10.000 lei pentru fiecare din cei trei inculpați, tinând seama de proportia traumei psihice produse părții civile. Instanta a cenzurat, asadar, pretentiile solicitate, întrucât nu se impune stabilirea unor sume mai mari (așa cum s-a solicitat - de 150.000 lei noi), având în vedere scopul acestor daune.

În plus, chiar prin solutia de condamnare dispusă în cauză se poate considera că se acordă, macar în parte, reparatia morală solicitată.

În cazul de față, așa cum s-au desfășurat faptele și față de contribuția inculpaților la rezultatul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, însă ținând cont și de atitudinea provocatoare a victimei, se apreciază de Tribunal că suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale este de natură a suplini suferința cauzată, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată mamei victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.Astfel, vor fi obligați inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G. și la plata a câte 10.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă D. I..

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă H. M. D., în cuantum de 3.000 lei și care reprezintă cheltuieli efectuate cu vindecarea leziunilor produse ca urmare a vătămării produse de inculpatul N. I., T. constată că aceste daune materiale nu au fost dovedite de către partea vătămată.

Astfel, cheltuielile efectuate cu spitalizarea se regăsesc în constituirea de parte civilă a Spitalului, iar celelalte afirmații făcute de partea vătămată și de martorii audiați, nu au fost dovedite cu vreun înscris din care să rezulte cuantumul cheltuielilor efectuate cu medicamentația.

Din declarațiile martorilor a reieșit faptul că în perioada în care partea civilă H. M. D. a avut nevoie de îngrijiri medicale, aceasta s-a prezentat la dispensarul din . fost pansată și unde i s-a administrat tratamentul adecvat. Partea civilă nu a administrat nicio probă care să ateste suma de bani cheltuită cu medicamentele, în eventualitatea cumpărării acestora.

Astfel, instanța va respinge solicitarea părții civile H. M. D. de acordare a daunelor materiale.

Cu privire la daunele morale solicitate de către aceeași parte civilă, T. arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală al infracțiunii, asupra părții civile H. M. D..

Referitor la solicitarea părții vătămate de acordare a daunelor morale, ținându-se seama și de Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, se va avea în vedere că au existat prejudicii morale decurgând din prezentarea părții vătămate la spital în vederea acordării îngrijirilor medicale, traumele fizice, astfel cum sunt reliefate de raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, și psihice suferite, sechele post-traumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Acordarea daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile cauzate. Astfel, față de cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate H. M. D., referitor la daunele morale se constată că cererea este întemeiată, astfel încât va fi obligat inculpatul N. I. să-i achite acesteia suma de 3.000 lei cu titlul de daune morale.

Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă D. M. C., cealaltă parte vătămată a infracțiunii de tentativă la omor calificat, T. arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător de natură morală al infracțiunii, asupra acestei părți civile, însă această parte civilă nu a făcut niciun minim de probă cu privire la daunele de natură morală solicitate. Ori, nu se pot acorda sume de bani, chiar cu titlul de daune morale, fără ca pentru ca sumele solicitatate cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție, fără a constitui pentru cel care o solicită, o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea unei autorități publice la plata de daune morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, Înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.

De observat că această parte vătămată nu a solicitat daune materiale.

Față de cele arătate mai sus, se va respinge - ca nefondată - acțiunea civilă pentru daune morale formulată de partea civilă D. M. C..

Constatând culpa procesuală a inculpaților, în baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare, în măsura în care au fost determinate de către aceștia.

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G., în solidar, să achite suma de 3.012 lei care reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (din care, 1.800 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției).

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul N. I. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției), pe inculpatul N. F. M. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției) și pe inculpatul C. N. G. – să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Va obliga pe inculpatul N. I. să achite părții civile H. M. D., suma de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Va obliga pe inculpatul N. I. să achite părții civile D. M. C., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Va obliga – în solidar pe cei trei inculpați – să achite părții civile D. I., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1.- În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. I. prin rechizitoriul nr. 610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. și din

- 2 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f C.pen., în 2 infracțiuni de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Condamnă pe inculpatul N. I., fiul lui G. și E., născut la data de 16.06.1990, în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în ., CNP_, studii-8 clase, profesia-agricultor, fără antecedente penale, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în P. V., la pedepsele de:

- 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 C.pen. cu aplic. art. 77 lit a C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. A..

-5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. M. C. și

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Noul Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani pentru comiterea infracțiunii tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. f C.pen.și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate H. M. D..

În baza art. 38 C.pen., contopește pedepsele de mai sus și în baza art. 39 lit. b C. pen., inculpatul va executa – în final -pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 3 (trei) ani.

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului N. I..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 11 (unsprezece) ani și 4 (patru) luni de închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. I. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

2.- În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. F. M. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Condamnă pe inculpatul N. F. M., fiul lui G. și E., născut la data de 23.04.1984 în mun. Bîrlad, jud. V., domiciliat în ., jud. V., studii-10 clase, prefesia –agricultor, fără antecedente penale, CNP -_, cetățenia română, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în P. V., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 C.pen. cu aplic. art. 77 lit a C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului N. F. M..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. F. M. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

3. - În baza art. 386 Cod de procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. N. G. prin rechizitoriul nr.610/P/2014 emis la data de 20.10.2014 de către P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de:

- omor prev. de art. 188 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

Condamnă pe inculpatul C. N. G., fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1987 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. V., fără antecedente penale, CNP-_, cetățenia română, studii- 7 clase, profesia-agricultor, necăsătorit-fără copii minori, actualmente deținut în P. V., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit.a și b C.P. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 C.pen. cu aplic. art. 77 lit a C.pen. și cu aplic. art. 75 alin. 2 lit b și art. 76 alin.1 C.pen., împotriva părții vătămate D. A..

In baza art. 65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului C. N. G..

În baza art. 72 alin. 1 Noul Cod penal, dispune deducerea din durata pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare, a perioadei reținerii și a arestării preventive de la 28.07.2014 - la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. N. G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

In baza art.19 și 23 al.2,3 Cod proc.pen.., art.397 al.1 Cod proc.pen., raportat la art.1357, și art.1382 C.civ., art.313 din Legea nr.95/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență E. B. B. și obligă inculpatul N. I. la plata sumei de 1.345,32 lei, actualizată la data executării (cheltuieli efectuate cu spitalizarea părților vătămate H. M. D. și D. M. C.).

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de:

-partea civilă D. I. și obligă în solidar, pe cei trei inculpați, la plata sumei de 18.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale – câte 6.000 lei fiecare inculpat și 30.000 lei cu titlul de daune morale – câte 10.000 lei fiecare inculpat către partea civilă D. I..

- partea civilă H. M. D. și obligă inculpatul N. I. la plata sumei de 3.000 lei cu titlul de daune morale, către partea vătămată H. M. D., constituită parte civilă,

Respinge cererea pentru daune materiale formulată de partea civilă H. M. D., ca nedovedită .

Respinge - ca nefondată - acțiunea civilă pentru daune morale formulată de partea civilă D. M. C..

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Noul Cod penal, dispune confiscarea de la inculpați a următoarelor obiecte /corpuri delicte folosite la comiterea infracțiunilor și anume: o coasă și o bucată de toporișcă ruptă, o bucată de toporișcă ce prezintă urme de rupere, un par cu lungimea de 1 m,, ce prezintă urme de rupere, o furcă găsită în curtea inculpatului C. N. G. și un par care prezintă pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge- corpuri delicte, aflate la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr.143/2014 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpații N. I., N. F. M. și C. N. G., în solidar, să achite suma de 3.012 lei care reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (din care, 1.800 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției).

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul N. I. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției), pe inculpatul N. F. M. - să achite suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în cursul judecății (din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărători din oficiu și vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției) și pe inculpatul C. N. G. – să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe inculpatul N. I. să achite părții civile H. M. D., suma de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Obligă pe inculpatul N. I. să achite părții civile D. M. C., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Obligă – în solidar pe cei trei inculpați – să achite părții civile D. I., suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03 2014.

Președinte,

E.-G. A.

Grefier,

M.-L. M. F.

Red.E.G.A.

Tehnored.M.M.F.

11 ex./15.04.2015

..04.2015

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 15/2015....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul VASLUI Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Sentința nr. 172/2015. Tribunalul VASLUI Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr. 490/2014. Tribunalul VASLUI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul VASLUI Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul VASLUI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul VASLUI Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul VASLUI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din 29-04-2015, Tribunalul VASLUI