Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 140/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 140/DC
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare contestația formulată de condamnatul R. P., fiul lui V. și E., ns. la data de 19.01.1987 în București, CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1235/29.05.2014 a Judecătoriei V..
Obiectul cauzei: liberarea condiționată (art.587 NCPP).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de astăzi, când:
T.:
Asupra contestației de față, instanța reține următoarele:
P. sentința penală nr. 1235/29.05.2014, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul R. P., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2037/2012 a Judecătoriei Sector 5 București.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 28.08.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului R. P. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
P. procesul-verbal nr. 258/12.05.2014, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a considerat că persoana privată de libertate nu îndeplinește condițiile legale. Deși are fracția executată,a fost sancționat disciplinar și nu a fost recompensat. Comisia a propus amânarea cu 6 luni în ceea ce privește liberarea condiționată a persoanei privată de libertate R. P., cu privire la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2037/2012 pronunțată de Judecătoria București Sector 5, pentru comiterea infracțiunii de distrugere ( art. 217 Cod penal ).
S-a reținut că persoana condamnată, aflată la prima analiză în comisie, a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament relativ corespunzător, fiind sancționată disciplinar o singură dată și nefiind recompensată.
S-a indicat și că persoana privată de libertate R. P., fără antecedente penale, a executat ultima perioadă din pedeapsă în regim semideschis.
Instanța a apreciat că cererea condamnatului este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din procesul-verbal nr. 258/12.05.2014, întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate R. P. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2037/2012 pronunțată de Judecătoria București Sector 5, pentru comiterea infracțiunii de distrugere ( art. 217 Cod penal ).
Executarea pedepsei a început la 12.04.2012 și urmează să expire la termen, la data de 10.06.2015, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 1156 zile închisoare, 2/3, respectiv 770 zile de închisoare.
Până la data de 12.05.2014, condamnatul a executat efectiv 761 zile de închisoare, 1 zile arest preventiv și 12 de zile considerate ca executată ca urmare a muncii prestate, în total fiind 774 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate R. P., pe parcursul executării pedepsei, a avut un comportament relativ corespunzător exigențelor mediului carceral, fiind sancționată disciplinar o singură dată și nefiind recompensată.
A reieșit și că persoana privată de libertate a participat la programe educaționale, sociale și psihologice, a participat la activități productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a câștigat 12 de zile.
Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța a constatat că, persoana privată de libertate R. P. nu a mai suferit alte condamnări.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate a fost sancționată disciplinar, având un comportament relativ corespunzător exigențelor mediului carceral, nefiind recompensată, instanța a apreciat că scopul pedepsei – astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal anterior - nu a fost atins, iar pedeapsa nu a fost în măsură a-i crea o atitudine de respect față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, dimpotrivă.
Instanța a constatat totodată că, potrivit dispozițiilor art. 59 Cod penal anterior, stăruința în muncă și dovezile temeinice de îndreptare constituie criterii pentru analiza cererii de liberare condiționată. Instanța apreciază că la acest moment, scopul pedepsei nu a fost încă împlinit și că se impune o perioadă suplimentară de detenție.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a apreciat că persoana privată de libertate R. P. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
În consecință, instanța a respins cererea condamnatului privind liberarea condiționată anterior executării integrale a pedepsei deanterior executării integrale a pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2037/2012 pronunțată de Judecătoria București Sector 5, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 450 alin 2 Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 28.08.2014, apreciind că acest termen mai scurt decât cel stabilit de Comisie este suficient pentru o reevaluare a condamnatului.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 125 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fiind avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege a declarat contestație condamnatul R. P., pecare a criticat-o pentru netemeinicie,apreciind că în mod greșit nu s-a dispus liberarea sa condiționată, în condițiile în care îndeplinește toate criteriile legale pentru a beneficia de această instituție.
Astfel, contestatorul a susținut faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece a executat fracția prevăzută de lege, a participat la activități și programe educaționale., la începutul executării pedepsei a fost pedepsit, fiind sancționat disciplinat, dar ulterior si-a revizuit comportamentul.
Mai mult, a arătat că dacă va fi pus în libertate, îi va fi asigurat un loc de muncă la societatea la care a lucrat anterior.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către contestator, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 425 ind.1) Noul Cod de procedură penală, instanța de control judiciar constată că prezenta contestație este nefondată, sentința atacată fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 59 alin.1 teza a doua din Codul penal 1968, un condamnat căruia i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani, poate beneficia de liberare condiționată dacă a executat cel puțin 2/3, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Persoana privată de libertatea a fost condamnată la o pedeapsă de 3(trei) ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2037 din 2012 a Tribunalului Bacău pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 Codul penal din 1969.
În aplicarea prevederilor art. 59 al.1 din Codul penal din 1969 aplicabil în virtutea principiului legii penale mai favorabile, condamnatul trebuia să execute pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate 2/3 din pedeapsa mai sus arătată, adică 770 zile, pe care le-a executat fie efectiv, fie prin prestarea unor munci.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că persoana lipsită de libertate a avut un comportament necorespunzător pe parcursul executării pedepsei, fiind sancționată disciplinar 1(o) dată pentru confecționarea și deținerea de obiecte interzice, nefiind recompensat niciodată.
Faptul că vechiul angajator al contestatorului este dispus a-i oferi acestuia un loc de muncă în eventualitatea acordării beneficiului liberării condiționate nu reprezintă un criteriu pentru admitere propunerii de liberare condiționată.
D. pentru care, în mod corect instanța de fond a apreciat că, momentan, nu se impune liberarea condiționată a contestatorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul R. P., fiul lui V. și E., ns. la data de 19.01.1987 în București, CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1235/29.05.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 100 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul R. P., fiul lui V. și E., ns. la data de 19.01.1987 în București, CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1235/29.05.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2014.
Președinte,
L.-M. B.
Grefier,
C. H.
Red: B.L.M.
Tehnred: H.C.
2 ex/07.07.2014
Judecătoria V.: judecător A.-C. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 410/2014.... → |
|---|
