Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 96/D.C.
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Grefier M.-L. M. F.
Reprezentantul Ministerului Public reprezentat de procuror M.-T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul M. L.-G., fiul lui O. G. și V., născut la data de 18 oct.1985, CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr.698 din 28.03.2014 a Judecătoriei V., dată în dosarul nr._, având ca obiect-sesizare H.G.836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, a lipsit condamnatul.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 14 mai 2014, susținerile părților și ale reprezentantului Ministerului Public au avut loc în ședința publică din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 21 mai 2014.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.698 din 28.08.2014 a Judecătoriei V. s-a dispus în baza art. 598 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a sesizării Comisiei privind incidența aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce o privește pe persoana privată de libertate M. L. G., fiul lui O.-G. și V., născut la data de 18.10.1985, CNP_, deținut în Penitenciarul V., aflat în executarea Sentinței penale nr. 531/2012 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 324/2013 a Curții de Apel Iași, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 701/2013.
A constatat că pedepsele aplicate prin sentința penală 531/2012 a Judecătoriei Bârlad și prin sentința penală nr. 325/2009 a Judecătoriei Bârlad nu depășesc maximul special prevăzut de Noul Cod penal.
Conform art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că numitul M. L. G. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 531/2012 a Judecătoriei Bârlad la pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa obținută prin cumularea (urmare a revocării suspendării) pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1-209 alin.1 lit.e Cod penal, cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 325/2009 a Judecătoriei Bârlad.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, condamnatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța a analizat, din perspectiva instituțiilor autonome, următoarele aspecte: aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește fiecare dintre pedepsele aplicate și aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește instituțiile autonome.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
În drept, potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin sentința penală nr. 531/2012 a Judecătoriei Bârlad, M. L. G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1-209 alin.1 lit.e Cod penal.
Instanța a avut în vedere faptul că forma calificată a infracțiunii de furt prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal nu mai este reglementată de dispozițiile art. 229 alin. (1) din Noul Cod penal, fapta întrunind sub imperiul legii noi elementele constitutive ale infracțiunii de furt în forma simplă. Față de limita maximă de 3 ani închisoare, a pedepsei prevăzut pentru infracțiunea de furt simplu, fără circumstanțe atenuante, potrivit art. 228 alin.1 Noul Cod penal, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 531/2012 a Judecătoriei Bârlad, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Instanța a avut în vedere, în demersul său, faptul că prin revocarea suspendării condiționate, pedeapsa devine executabilă, motiv pentru care urmează a fi verificată sub aspectul incidenței legii penale mai favorabile și pedeapsa rezultantă pentru care a fost revocată suspendarea condiționată a executării.
Prin sentința penală nr. 325/2009 a Judecătoriei Bârlad, M. L. G. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al.1- 209 lit.e,i Cod penal;
- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nrt. 195/2002;
- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 876 alin.1 din O.U.G. nrt. 195/2002.
Cele trei pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente au fost contopite, stabilindu-se în sarcina condamnatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, fără adăugarea vreunui spor. Executarea pedepsei a fost suspendată condiționat.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, în forma prevăzută de art. 209 alin.1 lit.e,i Cod penal, instanța a constatat că formele calificate prevăzute la art. 209 alin.1 lit.a,e Cod penal nu mai sunt incriminate în Noul Cod penal dar fapta săvârșită de condamnat se regăsește în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 229 alin.1 lit.d N. Cod penal, fiind pedepsită cu un maxim de 5 ani închisoare, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare nu depășește maximul prevăzut de legea nouă.
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 86 alin.1 respectiv art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, acestea sunt reglementate și de Noul Cod penal la art. 335 alin. 1 și art. 336 alin.1 N. Cod penal, care stabilesc o pedeapsă între 1 și 5 ani închisoare, astfel că pedepsele de câte 10 luni închisoare nu depășesc maximul prevăzut de legea nouă.
Având în vedere că pedepsele aplicate sunt sub maximul special prevăzut de legea nouă și că nu a fost aplicat niciun spor pentru săvârșirea faptelor în concurs, instanța a constatat că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă.
Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 325/2009 a Judecătoriei Bârlad.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
În consecință, această dispoziție rămâne legală și sub imperiul legii noi și nu comportă discuții în privința aplicării legii penale mai favorabile.
Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța a reținut următoarele
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) din Codul penal din 1969 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Noul Cod penal. De asemenea, condițiile de executare sunt aceleași.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., cu privire la numitul M. L. G..
Conform art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul M. L.-G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului, T. reține că este nefondată contestația formulată de persoana privată de libertate M. L. G. și urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat, în mod corect, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., fundamentată pe o analiză amplă și judicioasă a situației juridice a persoanei privată de libertate M. L. G. raportat la legislația penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 și la normele de drept penal în vigoare la acest moment.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța a analizat, din perspectiva instituțiilor autonome, aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește fiecare dintre pedepsele aplicate și aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește instituțiile autonome.
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 6 alin. (1) Cod penal, și ale art. 4 din Legea nr. 187/2012.
S-a analizat situația de fapt, pentru fiecare infracțiune în parte, având în vedere atât dispozițiile vechiului cod penal, cât și cele ale noului cod penal.
În mod corect a concluzionat prima instanță faptul că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat nu depășesc maximul prevăzut de infracțiunile din Noul cod penal, neimpunându-se reducerea cuantumului acestora.
Și cu privire la pedeapsa accesorie, instanța a reținut corect că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) din Codul penal din 1969 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Noul Cod penal. De asemenea, condițiile de executare sunt aceleași.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, T. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. L. G., împotriva sentinței penale nr. 698/28.03.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. L. G., fiul lui O. G. și V., născut la data de 18 oct.1985, CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 698/28.03.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2014.
Președinte,
E.-G. A.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.E.G.A.
Tehnored.M.M.F.
4 ex./12.06.2014
Judecătoria V., judecător G.M.
..06.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 104/2014.... → |
|---|
