Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 104/DC
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare contestația declarată de către condamnatul P. G. împotriva sentinței penale nr. 913 pronunțată la data de 17.04.2014 de către Judecătoria V..
Obiectul cauzei: liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul P. G., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Aftimescu M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată. Contestația este formulată în termen și motivată în scris.
S-a procedat la identificarea condamnatului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelat fiind acesta arată că insistă în judecarea contestației și depune un memoriu.
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.
Av. Aftimescu, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de către condamnat, apreciind că acesta a executat o perioadă suficientă de pedeapsă pentru reeducarea sa. Din referatul de evaluare rezultă că acesta a executat fracția legală de pedeapsă, a avut un comportament corespunzător pe parcursul executării pedepsei și nu a fost sancționat disciplinar. Consideră că a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Raportat la vârsta condamnatului, la problemele de sănătate ale acestuia, apreciază că poate beneficia de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu sunt motive care să se circumscrie în dispozițiile legale privind liberarea condiționată și solicită respingerea contestației.
Condamnatul P. Gehorghe, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și să se dispună liberarea sa condiționată.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
T.
Asupra contestației penale de față:
P. sentința penală nr. 913 din 17.04.2014, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului P. G., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 175/2013 a Judecătoriei Moinești, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 07.08.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a analizat propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului P. G. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 186/07.04.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate P. G. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 175/2013 a Judecătoriei Moinești, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal.
Executarea pedepsei a început la 08.04.2013 și urmează să expire la data de 07.04.2016. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 3 ani închisoare o fracție de 1/3, respectiv 365 zile închisoare.
Până la data de 07.04.2014, condamnatul a executat efectiv 365 zile închisoare, neavând zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate și nici zile executate în arest preventiv.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare. Noul Cod penal prevede la art. 100 alin. 1 lit. d că instanța trebuie să aprecieze dacă persoana condamnată s-a îndreptat și poate fi redată societății, aspecte care se verifică prin raportare la conduita din cadrul penitenciarului și cea anterioară detenției.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate P. G. a avut un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nu a fost sancționată disciplinar, nefiind recompensată, nu a participat la activități productive și gospodărești, manifestând lipsă de interes pentru activitățile educaționale.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă atât din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior, cât și din cuprinsul dispozițiilor art. 100 alin 1 din Noul Cod penal.
Neimplicarea în programele socio-culturale și educaționale desfășurate în cadrul penitenciarului denotă o lipsă de interes a persoanei private de libertate în procesul de reintegrare în societate.
Deși persoana privată de libertate nu a fost sancționată disciplinar pe durata detenției, numai în baza acestui aspect nu se poate concluziona că a dat dovezi temeinice de îndreptare, întrucât acestea din urmă presupun o manifestare activă și nu îmbrățișarea unei stări de pasivitate.
Față de durata pedepsei, rămasă de executat, instanța a apreciat că la acest moment, persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă, pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța apreciază că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată. În consecință, instanța a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului P. G., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 175/2013 a Judecătoriei Moinești, mandat de executare nr. 227/2013.
Văzând dispozițiile 587 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 07.08.2014.
Potrivit art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație persoana privată de libertate P. G., invocând faptul că îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi liberat condiționat, înainte de executarea în integralitate a pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In mod corect Judecătoria V. a analizat actele și lucrările dosarului și a hotărât respingerea contestației condamnatului.
Astfel, dispozițiile art.100 Noul Cod penal și ale art. 59 Cod penal, impun un comportament exemplar al acestui condamnat pentru a putea beneficia de liberare condiționată, însă condamnatul a dat dovadă de dezinteres față de valorile sociale protejate de societate, nefiind recompensat și neavând participare la programele educaționale efectuate în penitenciar. Acesta nu a participat decât la un singur program obligatoriu, ceea ce atestă o lipsă de interes pentru reeducarea sa.
Se impune în consecință, pentru reeducarea acestui condamnat, continuarea în regim de detenție a reeducării sale, pentru a putea fi redat societății. Condamnatul are posibilitatea de a fi recompensat pentru bune purtări, pentru a face dovada pe viitor, că a înțeles să respecte valorile sociale încălcate de acesta prin comiterea infracțiunilor.
Simpla executare a fracției de pedeapsă și lipsa abaterilor disciplinare nu pot duce singure la admiterea unei cereri de liberare condiționată sau la reducerea termenului de reiterare a unei noi cereri de liberare condiționată, fără dovezi temeinice de îndreptare și recompense primite pentru comportamentul foarte bun.
Astfel, se va respinge, ca nefondată contestația declarată de către condamnatul P. G. împotriva sentinței penale nr. 913 pronunțată la data de 17.04.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Noul Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația declarată de către condamnatul P. G. împotriva sentinței penale nr. 913 pronunțată la data de 17.04.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2014.
Președinte,
R.-N. O.
Grefier,
C. H.
Red: O.R.N.
Tehnred: D.P.
2 ex/12.06.2014
Judecătoria V.: judecător V. C..
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
