Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-01-2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:017._
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 18
Ședința publică de la 27 Ianuarie_ Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:E.-E. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe contestatorul-condamnat A. A., fiul lui G. și G., născut la data de 16.09.1988 în Iași, CNP:_, deținut în prezent în P. V., având ca obiect „liberarea condiționată (art.587 NCPP)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: contestatorul-condamnat A. A., personal și asistat de avocat ales M. M., cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, contestație este formulată în termen, pricina se află la primul termen de judecată, după care
Instanța acordă dreptul apărătorului ales dreptul de a lua legătura cu contestatorul-condamnat.
Avocat M. M., pentru condamnat învederează instanței că acesta din urmă solicită să depună la dosarul cauzei diploma de bacalaureat în copie, act în circumstanțiere, de unde rezultă că acesta a absolvit Grupul Școlar „A. Saligny” din Iași, pe care o depune la dosarul cauzei.
Interpelate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probleme prealabile dezbaterilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.
Av. M. M., având cuvântul pentru condamnat, solicită admiterea contestației formulate de condamnat. P. sentința contestată, J. V., deși reține că acest condamnat a avut un comportament corespunzător mediului carceral, totuși a respins propunerea de liberare condiționată pe considerentul că acest comportament este unul normal pe care orice condamnat trebuie să-l aibă pe perioada detenției. Instanța de fond apreciază că pentru reeducarea condamnatului mai este necesară executarea unei perioade suplimentare de detenție. Consideră că soluția este greșită în contextul în care situația acestui condamnat sunt întrunite, în mod cumulativ, toate condițiile cerute de lege pentru ca acesta să beneficieze de liberare condiționată.
La analizarea propunerii de liberare condiționată, instanța trebuie să aibă în vedere două condiții și anume, dacă acel condamnat a executat fracția legală și dacă a avut un comportament corespunzător, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, că acest condamnat a îndeplinit cele două condiții. Pe de o parte condamnatul a executat fracția de pedeapsă, iar pe de altă parte perioada executării pedepsei rezultă că acest condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut un comportament corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar și a obținut 7 recompense. De asemenea, din caracterizarea existentă la dosar, rezultă că s-a implicat activ în toate activitățile educative și de asemenea a fost selectat pentru a presta activități productive, ori această selectare nu este întâmplătoare, ci se face în baza unor aprecieri asupra condamnaților, a avut încredere în acest condamnat.
De asemenea, condamnatul execută pedeapsa în regim deschis, iar antecedența penală nu poate constitui un impediment la acordarea beneficiului liberării condiționate.
Solicită a se avea în vedere faptul că, deși condamnatul are antecedență penală, nu a beneficiat niciodată de liberare condiționată. În practica judiciară, în mod constant se respinge propunerea comisiei de liberări condiționate, dacă acel condamnat a mai beneficiat de liberare condiționată. În lipsa altor impedimente, antecedența penală nu poate conduce la înlăturarea beneficiului liberării condiționate.
Solicită a se avea în vedere că toate actele existente la dosarul cauzei, dar și situația familială a condamnatului care este destul de neplăcută, întrucât mama condamnatului a decedat în timpul în care condamnatul executa pedeapsa, are doi frați mai mici dintre care unul cu probleme grave de sănătate, iar tatăl este singurul întreținător al familiei.
Din actele dosarului rezultă că acest condamnat, prin conduita sa, a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sale sociale, a dat dovezi de îndreptare, drept pentru care, apreciază că la acest moment nu mai există riscul ca acest condamnat să reitereze comportamentul infracțional.
În subsidiar, dacă se va aprecia că acest condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare solicită ca pe baza comportamentul corespunzător, să se aprecieze că termenul fixat de instanța de fond, respectiv 02.03.2016, pentru reiterarea cererii de liberare condiționată este prea lung, și solicită reducerea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca fiind nefondată a contestației formulate de condamnatul A. A., menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale prev. de art. 59 alin. 1 Cod procedură penală din 1969 text de lege identificat ca fiind legea penală mai favorabilă, în ceea ce privește propunerea de liberarea condiționată. În mod corect s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de textul de lege indicat și evaluându-se situația condamnatului prin prisma acestor criterii, s-a apreciat în mod corect că acesta nu poate beneficia deocamdată de liberare condiționată anterior executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, iar termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată de 3 luni este unul absolut echilibrat, față de durata destul de mare a pedepsei și durata care a mai rămas de executat din aceasta, termen care nu se impune nici a fi înlăturat și nici redus, pedeapsa expirând de drept la 25.06.2017.
Chiar dacă acest condamnat nu a fost sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei și a fost recompensat de 7 ori, s-a implicat activ în programe educaționale, a prestat o muncă utilă, consideră că toate aceste elemente au fost valorificate în mod corespunzător prin fixarea unui termen scurt de reiterare a cererii de doar 3 luni, în condițiile în care pedeapsa expiră la data de 25.06.2017.. Tot în mod corect s-a ținut cont, întrucât constituie un criteriu legal, de antecedentele penale, antecedente care constau în două condamnări anterioare, e adevărat cu suspendarea condiționată sub supraveghere, aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și respectiv mărturie mincinoasă. Legea face referire la antecedente penale, fără a se distinge după cum acestea constau în pedepse cu executarea în regim de detenție sau cu altă modalitate de executare. Ceea ce a urmărit legiuitorul este să stabilească dacă o persoană dă dovadă de perseverență infracțională prin reiterarea comportamentului infracțional și dacă prin liberarea sa condiționată anterior împlinirii pedepsei, societatea este expusă unui risc de reiterare a comportamentului infracțional din partea persoanei care poate beneficia de liberare condiționată. În cazul unui asemenea condamnat care a ignorat clemența acordată de instanța de judecată prin aplicarea a două hotărâri de condamnare cu suspendarea condiționată sub supraveghere. Deși a beneficiat de clemența instanței condamnatul a reiterat comportamentul infracțional săvârșind infracțiunea de tâlhărie pentru care execută în prezent pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. Există așadar, un risc major de reiterare a comportamentului infracțional în ceea ce privește pe acest condamnat, scopul pedepsei nefiind atins față de persoana sa, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond. S-a invocat o situația familială deosebită care justifică în opinia apărătorului, liberarea condiționată a condamnatului, însă această situație nu poate fi avută în vedere la soluționarea contestației formulate de condamnat, întrucât nu constituie criteriu legal pentru aprecierea oportunității acordării liberării condiționate.
Pentru aceste motive solicită respingerea, ca nefondată, contestația formulată.
Avocat M. M., pentru condamnat, în replică învederează instanței că starea de antecedență a condamnatului a fost avută în vedere de către instanța de judecată atunci când a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei, în a cărei executare se află. Ori de aceea a solicitat instanței să analizeze dacă acest condamnat merită redat societății atât timp cât nu mai beneficiat niciodată de liberare condiționată. Cu privire la acea situație familiară a fost expusă prin contestație de către condamnat și consideră că poate fi avută în vedere la momentul în care instanța analizează contestația.
Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației formulate. Dorește să ajungă acasă lângă familie și să-și continue studiile.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare, când;
T.
Asupra contestației penale de față;
P. sentința penală nr.1534 din data de 17.12.2015, J. V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată a condamnatului A. A., fiul lui G. și G., născut la data de 16.09.1988 în Iași, CNP:_, deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.363/2014 a Judecătoriei Tulcea, mandat de executare nr. 373/2014, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 02.03.2016.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. adresa nr. M2-_/02.12.2015 a Penitenciarului V., înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 04.12.2015, sub nr._, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a înaintat propunerea de liberare condiționată a condamnatului A. A..
P. procesul-verbal nr.544/02.12.2015, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a persoanei private de libertate A. A., anterior executării integrale a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.363/2014 a Judecătoriei Tulcea, mandat de executare nr. 373/2014, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie (art.211 VCP).
S-a reținut că persoana condamnată, aflată la prima analiză în comisie, a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament pozitiv, nu a fost sancționată disciplinar, ci recompensată de 7 ori, a participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 30 zile câștig. S-a implicat activ în programele și activitățile educaționale în care a fost inclus.
S-a precizat că persoana privată de libertate A. A., cu antecedente penale, a executat pedeapsa în regim deschis.
Comisia a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea condiționată.
Au fost atașate următoarele înscrisuri: procesul-verbal nr.544/02.12.2015 a Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., fișa de cazier judiciar și caracterizarea condamnatului (filele 2-6).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea unei pedepse aplicate în temeiul Codului penal din 1968.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului A. A. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr.544/02.12.2015 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate A. A. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.363/2014 a Judecătoriei Tulcea, mandat de executare nr. 373/2014, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie (art.211 VCP).
Executarea pedepsei a început la 23.04.2013 și urmează să expire la data de 25.06.2017. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 4 ani și 6 luni închisoare o fracție de 2/3, respectiv 1644 zile închisoare.
Până la data de 02.12.2015, condamnatul a executat efectiv 954 zile închisoare, 30 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, 119 zile executat în arest preventiv, în total fiind 1103 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate A. A., la prima analiză în comisie, a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament pozitiv, nu a fost sancționată disciplinar, fiind recompensată de 7 ori; a participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 30 zile câștig. S-a implicat activ în programele și activitățile educaționale în care a fost inclus.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că persoana condamnată a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior.
Instanța a constatat că persoana lipsită de libertate are antecedente penale, fiind condamnată anterior pentru fapte similare în perioada 2007-2009, dar nu a mai beneficiat de liberare condiționată. De asemenea, se reține că, deși pe perioada detenției aceasta nu a fost sancționată disciplinar, acesta este comportamentul normal pe care orice condamnat ar trebui să-l aibă pe perioada detenției, nefiind suficient pentru a se dispune liberarea acestuia, față de partea din pedeapsă executată până în prezent, instanța considerând că este necesară executarea unei perioade suplimentare față de fracția prevăzută de lege pentru liberarea condiționată pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul prevăzut de lege.
Față de acest aspect, instanța a apreciat că, la acest moment nu există convingerea deplină că persoana condamnată s-a îndreptat și că poate fi redată societății.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a apreciat că persoana privată de libertate A. A. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege și se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată. În consecință, instanța a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului A. A., deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.363/2014 a Judecătoriei Tulcea, mandat de executare nr. 373/2014.
Văzând dispozițiile 587 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 02.03.2016.
T. analizând actele și lucrările dosarului urmează să respingă contestația pentru cele ce succed:
Se constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, instanța de control judiciar însușindu-și integral considerentele reținute.
Se constată că termenul la expirarea căruia cererea de liberare condiționată poate fi reînnoită este unul scurt, respectiv de trei luni, judecătoria având în vedere și dând relevanță comportamentului avut în penitenciar.
Se învederează însă de către Tribunal că în aprecierea posibilității de a fi liberat înainte de executarea integrală a pedepsei trebuie analizat comportamentul în penitenciar și prin raportare la fapta comisă și la antecedența penală. Or, în speță, contestatorul este condamnat pentru comiterea unei infracțiuni cu violență, respectiv tâlhărie, a mai fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei tot pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, în mod temeinic apreciind prima instanță că la acest moment nu poate fi liberat condiționat.
T. apreciază că acest condamnat nu poate fi liberat la îndeplinirea fracției obligatorii întrucât fapta comisă, precum și antecedența penală reclamă să mai stea o perioadă în regim detenție (scurtă avându-se în vedere termenul maxim de 1 an de zile ce putea fi acordat de către prima instanță) tocmai pentru a se putea crea convingerea instanței că poate fi liberat înainte de executarea integrală a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare.
Pentru aceste considerente urmează ca în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. A., fiul lui G. și G., născut la data de 16.09.1988 în Iași, CNP:_, deținut în prezent în P. V., împotriva sentinței penale nr. 1534 pronunțată la data de 17 decembrie 2015 de către J. V., pe care o va menține.
Urmează ca în baza art. art. 275 alin. 2) Cod de procedură penală, să oblige contestatorul la plata către stat a sumei de 430 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 130 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. A., fiul lui G. și G., născut la data de 16.09.1988 în Iași, CNP:_, deținut în prezent în P. V., împotriva sentinței penale nr. 1534 pronunțată la data de 17 decembrie 2015 de către J. V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 430 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 130 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.
Președinte,
E.-E. M.
Grefier,
M. B.
Red./E.E.M
Teh/M.B.
5ex/19.02.2016
Emise 3 .)
Data comunicării: 19.02.2016
Jud.fond. L. C. S.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 20/2016.... | Dare de mită. Art.290 NCP. Sentința nr. 25/2016. Tribunalul... → |
|---|
