Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 16/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-01-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 16/R
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații R. G., fiul lui I. și C., născut la 02.02.1975, cu domiciliul în mun. B., .. 100, jud. V. și R. F., fiul lui I. și C., născut la 24.10.198, cu domiciliul în mun. B., .. 100, jud. V. și a părții vătămate G. N., cu domiciliul în mun. B., .-12, ., .,împotriva sentinței penale nr. 469 din 16.10.2012 a Judecătoriei B..
Obiectul cauzei: lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent R. F. și partea vătămată G. N., lipsind inculpatul recurent R. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursurile sunt declarate în termen și de apărător în numele părții vătămate. S-au depus motivele de recurs pentru inculpatul R. G..
S-a procedat la identificarea inculpatului R. F. pe baza CI ., nr._, CNP_.
S-a procedat la identificarea părții vătămate G. N. pe baza CI ., nr._, CNP_.
Prezentă și interpelată partea vătămată G. N. arată că își retrage recursul formulat în cauză, deoarece este mulțumit cu hotărârea instanței de fond.
Instanța interpelează părțile dacă mai au alte cereri prealabile dezbaterilor.
Reprezentantul parchetului, inculpatul recurent R. F. și partea vătămată recurentă G. N., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea recursurilor.
Inculpatul R. F., având cuvântul, arată că a formulat recurs deoarece nu este de acord cu hotărârea primei instanțe. Nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost judecat și condamnat. Solicită admiterea recursului.
Partea vătămată recurentă G. N., având cuvântul, arată că își retrage recursul declarat în cauză și solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați. Solicită menținerea hotărârii instanței de fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că în cauză s-au formulat trei recursuri, de către inculpații R. G. și R. F., precum și de către partea vătămată G. N..
Partea vătămată și-a retras recursul declarat în cauză.
Cu privire la inculpații care au declarat recurs doar unul singur, R. F. l-a motivat în scris.
Se critică hotărârea instanței de fond pe netemeinicie, întrucât s-ar fi ajuns greșit la concluzia că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Se critică practic, modul în care s-au interpretat probele de către instanța de fond.
Analizând hotărârea instanței dar și materialul probator administrat în cauză, a ajuns la concluzia certă că cei doi inculpați sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost judecați și condamnați.
Sub aspectul netemeinicie, consideră recursul ca fiind nefondat.
În subsidiar, cei doi inculpați nu numai că doresc achitarea dar și eliminarea dispozitivului în latura civilă privind obligarea la despăgubiri către partea vătămată constituită parte civilă.
Consideră că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, solicită pe de o parte respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca fiind nefondate, iar pe de altă parte a se lua act de retragerea recursului declarat de partea vătămată G. N..
Inculpatul R. F., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, întrucât nu este vinovat.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 469 din 16.10.2012, Judecătoria V. a condamnat pe inculpatul R. G. , la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal împotriva părții vătămate G. N., domiciliat în B., ., ..
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii.
A fixat termen de încercare de 3 (trei ) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal împotriva părții vătămate G. N., domiciliat în B., ., .. A, ..
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii.
A fixat termen de încercare de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. N. .
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” cu sediul în municipiul B., ., jud. V. .
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în municipiul V., ., jud. V. .
A obligat pe inculpații R. G. și R. F., în solidar, să plătească părții civile G. N. suma de 10.000 ( zece mii) lei, reprezentând despăgubiri - daune morale.
A obligat pe inculpații R. G. și R. F., în solidar, să plătească părții civile S. M. de Urgență „E. B.” suma de 680,06 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate. G. N. .
A obligat pe inculpații R. G. și R. F., în solidar, să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean V. suma de 387,40 lei, reprezentând cheltuieli de transport medical a părții vătămate G. N. .
A obligat pe inculpatul R. G. să plătească părții civile G. N. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpatul R. F. să plătească părții civile G. N. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpatul R. G. să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpatul R. F. să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele;
La data de 02.07.2010 Poliția Municipiului B. a fost sesizată de numitul G. G. cu privire la faptul că la data de 01.07.2010 a fost agresat de numiții R. G. și R. F. și de numita R. C. G.
La data de 05.07.2010 Poliția Municipiului B. a fost sesizată de numitul G. N. despre faptul că la data de 01.07.2010 a fost agresat de numiții R. G. și R. F..
La data de 01.07.2010 Poliția Municipiului B. a fost sesizată de numitul R. G. cu privire la faptul că în cursul aceleiași zile a fost lovit cu o unealtă agricolă în mână de către numitul G. N..
Inculpații R. G. și R. F. sunt frați, iar G. G.- D. este fiul părții vătămate G. N..
Între aceștia au existat relații de amiciție și vecinătate, ocazie cu care obișnuiau să socializeze în spațiile amenajate în acest scop în perimetrul blocurilor în care locuiau, consumând alcool împreună.
În fapt s-a stabilit că la data de 01.07.2010 numitul G. G.- D. se afla în zona blocului unde locuiește tatăl său când s-a întâlnit cu inculpatul R. G..
Între aceștia a izbucnit un conflict, motiv pentru care numitul G. G. D. l-a chemat în ajutor pe tatăl său G. N. folosind expresia “ tată, mă omoară”.
În acest timp partea vătămată G. N. se afla în boxa de la parterul blocului
Auzind strigătele de ajutor ale fiului său a venit la locul incidentului cerându-i explicații inculpatului R. G. cu privire la atitudinea sa față de fiul lui.
Inculpatul R. G. în acel moment a început să o lovească pe partea vătămată G. N., inițial izbindu-l de peretele blocului, apoi doborându-l pe sol și continuând să-l lovească cu pumnii și picioarele .
La scurt timp s-a apropiat și inculpatul R. F. care se afla în zonă și care la rândul său a lovit-o cu picioarele pe partea vătămatăG. N. .
La un moment dat a intervenit în conflict martora B. R. în apărarea părții vătămate G. N. încercând să îl scape de lovituri, alertând prin strigate pe vecini, respectiv pe martorii L. M. și L. I. J. .
Martora L. M. a apelat 112, iar martorul L. I. J. l-a ridicat pe numitul G. N. de la pământ sprijinindu-l pe o bancă din apropiere după cei doi inculpați au încetat ..
Din certificatul medico legal nr.299 din 05.07.2010 emis de Cabinetul medico-legal B., rezultă faptul că partea vătămată G. N. prezintă . coastei stângă CVII stânga pleurală care a putut fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la data de 01.07.2010 și care a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Celelalte leziuni descrise în certificatul medico-legal au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale .
Situația de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate G. N., a martorului G. G. D., B. R., B. A., Z. A.,L. I. J., L. M. .
În apărarea învinuiților, R. G. și R. F. în faza de urmărire penală, au fost propuși martorii M. S. și P. C..
Aceștia declară că au asistat la conflictul dintre învinuiți și G. N. acesta din urmă lovindu-l peste mână pe învinuitul R. G. cu o sapă . De asemenea aceștia mai declară că învinuiții nu au ripostat, iar numitul G. N. nu prezenta leziuni la nivelul corpului.
În faza de urmărire penală procurorul a apreciat că declarațiile acestora urmează a fi înlăturate ca fiind nesincere acestea necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză . Ba mai mult prezența acestor doi martori în momentul desfășurării conflictului din data de 01.07.2010 este contestată de ceilalți martori ceea ce face ca în cauză să se nască un dubiu cu privire la sinceritatea declarațiilor acestora .
În cauză, fost audiată și numita R. V. soția învinuitului R. G. care afirmă că nu a asistat la conflictul dintre soțul său și numitul G. N., episodul doar fiind povestit de soțul său observând și faptul că acesta era lovit la mână.
În cauză a mai fost audiată și martora R. C. soția învinuitului R. F. care confirmă cele afirmate de acesta din urmă.
Având în vedere calitatea martorelor și anume de soții ale învinuiților, în faza de urmărire penală procurorul a apreciat că declarațiile acestora sunt subiective și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, motiv pentru care urmează să fie înlăturate ca fiind nesincere.
Cu privire la latura civilă în faza de urmărire penală:
- Partea vătămată G. N. nu a precizat în această fază procesuală că se constituie parte civilă în procesul penal
- S. de urgență E. B. din B. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 680, 062 lei.
Prin același rechizitoriu procurorul a dispus:
- Scoaterea de sub urmărire penală a numitului G. N. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen săvârșită în dauna numitului R. G. .
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen săvârșită de învinuitul G. N. în dauna numitului R. G.
Conform declarației părții vătămate R. G. rezultă faptul că numitul G. N. l-ar fi lovit cu o sapă în data de 01.07.2010 .
Din certificatul medico legal nr. 297 din data de 2 .07.2010 rezultă faptul că numitul R. G. a prezentat leziuni care au fi putut fi produse prin lovire cu un obiect contondent la data de 01.07.2010 și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize medico-legale . Astfel din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 110 /E din data de 20.06.2010 rezultă faptul că numitul R. V. a prezentat plăgi contuze mâna dreaptă produse prin lovire activă cu un obiect contondent (muchie de sapă) neexcluzându-se lovirea cu obiect tăietor la data de 01.07.2010 și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, aspectul leziunilor nu pledează pentru frecare de o suprafață dură în condițiile dezechilibrării respectivei persoane.
Deși certificatul medico-legal precizează că leziunile suferite de numitul R. G. nu pledează pentru frecare de o suprafață dură ,totuși neexcluzând această variantă, acesta precum și declarația numitului R. G. nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă .
Astfel din declarația părții vătămate precum și din declarațiile martorilor G. G. D., B. R. (fil.20), B. A. (fil.25), Z. A. (fil.31),L. I. J. (fil.36), L. M. (fil.41) rezultă faptul că partea vătămată nu avea asupra sa nicio unealtă agricolă de tip greblă, sapă sau lopată . De asemenea mai rezultă că rana pe care a suferit-o numitul R. G. la mâna dreaptă a fost provocată de frecarea de suprafața dură a blocului tencuită în strop de ciment în momentul în care R. G. l-a izbit pe G. N. de peretele blocului prinzându-l de ceafă. Pe cale de consecință față de învinuitul G. N. procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. c C.p.p. pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de învinuit, rana provenind dintr-o autoaccidentare.
- Neînceperea urmăririi penale față de numiții R. G. și R. C. G. cu privire la săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 C.pen în dauna părții vătămate G. D. G.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 C.pen față săvârșită de numiții R. G. și R. C. G. în dauna numitului G. G. D. .
Din materialul probator administrat există un dubiu cu privire la existența acestei fapte, declarația persoanei vătămate neputând fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă administrat de unde să rezulte dincolo de orice dubiu că ar fi fost lovită la data de 01.07.2010 de cei doi.
Pe cale de consecință, în cauză procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții R. G. și R. C. G. cu privire la săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 C.pen în dauna părții vătămate G. D. G. în baza art. 10 lit.a C.p.p.
Disjungerea cauzei în vederea începerii urmăririi penale și a continuării cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 261 C.pen. față de numiții M. S. și P. C.
Având în vedere că din probele administrate rezultă faptul că declarațiile martorilor M. S. și P. C. nu sunt conforme cu adevărul față de aceștia procurorul a dispus disjungerea cauzei în vederea începerii urmăririi penale și a continuării cercetărilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 261 C.pen.
Cele reținute mai sus rezultă din declarație parte vătămată G. N., declarație martor G. G. D., declarații martor B. R., B. A., Z. A., L. I. J., L. M., procese verbale de confruntare, certificatul medico legal nr.299 din 05.07.2010, declarații învinuit R. F., declarații învinuit R. Gabrie, actele dosarului.
Inculpatul R. G. este cetățean român, studii medii, comerciant, căsătorit, fără antecedente penale .
Inculpatul R. F. este cetățean român, studii medii, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale .
Pe parcursul urmăririi penale, inculpații au avut o atitudine nesinceră nerecunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina lor.
În faza de judecată:
1. - Inculpatul R. G. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea reținută în rechizitor, susținând că a fost prezent la conflictul din iulie 2010, când el a fost agresa de partea vătămată și de fiul acestuia, care erau înarmați cu o greblă și cu o sapă, și în această altercație a fost nevoit să se apere, ocazie cu care l-a împins pe partea vătămată, până au ajuns amândoi jos, moment în care este posibil să îl fi lovit pe partea vătămată, dar fără intenție.
A susținut că la scurt timp a venit și fratele său R. F., care i-a despărțit, dar care nu l-a lovit pe partea vătămată.
A apreciat că leziunile descrise în certificatul medico-legal al părții vătămate au fost produse cu ocazia conflictului – cele din zona feței, și anterior cu ocazia căderii dintr-un tei - cele de tipul fractură de coastă, atunci când partea vătămată a cules flori din copac.
2. - Inculpatul R. F. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea reținută în rechizitor, susținând că a fost prezent a fost la conflictul din iulie 2010, când fratele său, inculpatul R. G. a fost agresat de partea vătămată care era înarmat cu o sapă, și în această altercație, a intervenit în ajutorul fratelui său, și împreună cu R. G., au încercat să-l dezarmeze pe partea vătămată de sapă, ocazie cu care s-au rănit ambii inculpați în sapă. Susține că în timpul altercației, partea vătămată și inculpatul R. G. au ajuns amândoi jos, dar el nu l-a lovit nici un moment pe partea vătămată.
Deși inculpații au încercat să dovedească, prin probele testimoniale, propuse și administrate, că inculpatul R. G. ar fi săvârșit fapta de lovire în circumstanța atenuantă a provocării, dimpotrivă, din probele administrate privind modalitatea de săvârșire a faptelor, rezultă inculpații au avut permanent inițiativa declanșării unei stări conflictuale și a folosit violența verbală și fizică împotriva părții vătămate.
Din probele administrate, respective declarațiile martorilor B. A., B. R., Z. A., L. I.-J. vecini, martori direcți, persoane străine de ambele părți, ale căror declarații instanța le-a apreciat ca fiind sincere, obiective, coroborate între ele și cu ansamblul materialului probatoriu, inclusiv cu concluziile certificatului medico-legal al părții vătămate, rezultă fără dubiu că inculpații R. G. și R. F. au exercitat acte de violență asupra părții vătămate G. N., pe care l-au lovit cu mâinile și picioarele peste tot corpul, inclusiv în zona feței și a capului, până partea vătămată a căzut, ipostază în care au continuat să îl lovească cu picioarele peste corp cu brutalitate, în contextul în care partea vătămată nu a manifestat nici un gest de provocare, nefiind nici măcar înarmat cu vreun obiect contondent.
Martorii declară că violențele inculpaților au fost extreme și că amândoi, l-au lovit pe partea vătămată, pe care după ce l-au doborât la pământ „ loveau cu picioarele ca într-un sac”, partea vătămată fiind o persoană în vârstă de 75 de ani.
Deși martorii R. V., R. C. declară că inculpații nu au manifestat o atitudine violentă față de partea vătămată, instanța nu a pus temei pe declarațiile acestor martori, pe care le-a apreciat ca fiind nesincere, subiective pro causa, prin prisma relațiilor dintre părți, soți, contradictorii față de declarațiile date în faza de urmărire penală, cu privire la perceperea directă sau din relatări a unor etape din conflict.
De asemenea, instanța nu a pus temei nici pe declarațiile fiului părții vătămate, martorul G. G.-D., care a susținut că partea vătămată era înarmat cu o sapă, martor care a avut o atitudine oscilantă, contradictorie, nesinceră, modificându-și poziția după interesul procesual, în faza de judecată fiind în relații de dușmănie cu partea vătămată, deoarece l-a evacuat din casă.
Atitudinea violentă a inculpaților nu se circumscrie unei riposte în condițiile unei stări de provocare, fapta acestora de lovire a părții vătămate fiind nejustificată și disproporționată față de nivelul și stadiul conflictului, raportat la manifestarea părții vătămate.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că:
1. Fapta inculpatului R. G. care la data de 01.07.2010 a agresat pe partea vătămată G. N., împreună cu inculpatul R. F., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
2. Fapta inculpatului R. F. care la data de 01.07.2010 a agresat pe partea vătămată G. N. împreună cu inculpatul R. G. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Obiect juridic special al infracțiunii constă în relațiile sociale care ocrotesc persoana împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice, referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanei.
Lovirea prev. de art. 180 alin. Cod penal, infracțiunea se realizează sub aspectul laturii obiective, printr-o faptă, adică prin orice activitate materială care pricinuiește persoanei o vătămare a integrității corporale sau a sănătății ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, ceea ce evidențiază gravitatea sporită a acestei infracțiuni față de lovire prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Raportul de cauzalitate reprezintă elementul de determinare dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunile de lovire a părții vătămate, acțiuni ce califică fapta ca infracțiune.
Urmarea imediată constă în vătămarea integrității corporale a părții vătămate G. N., vătămare ce a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale
Sub aspectul laturii subiective învinuiții au săvârșit fapta cu intenție directă întrucât aceștia au prevăzut și au urmărit rezultatul faptei .
Prin urmare fapta învinuiților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.pen . atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
În baza textului de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 345 Cod Procedura Penala, instanța a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsa la individualizarea căreia s-a avut in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal, instanța apreciind că fapta de violență săvârșită de inculpați au gravitate și un pericol social sporit față de modalitatea de săvârșire, raportat la persoana părții vătămate, zona lezată, zona capului – o zonă vitală cu sensibilitate crescută la lovituri și cu risc major de consecințe complexe și greu recuperabile, leziunile descrise în certificatul medico-legal fiind de natura plăgii contuze, hematomului, tumefierii, excoriației și echimozei, . coastei CVII stângă cu reacție pleurală, pedeapsa amenzii fiind neîndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
Conform acestor texte de lege, la stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama și de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultimă Cod penal „ prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.”.
Instanța a apreciat că pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este mare, fiind determinat și de modalitatea de săvârșire a faptei, în contextul în care inculpații, în avantaj numeric și persoane tinere au agresat partea vătămată, persoană în vârstă de 75 de ani, lovindu-l în mod repetat, cu mâinile și picioarele, chiar și după ce acesta a căzut la sol, violențele inculpaților provocând leziuni multiple părții vătămate, pe tot corpul, inclusiv în zona capului, a feței, și o fractură costală, consecințele având o influență semnificativă asupra stării de sănătate a părții vătămate.
Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților:
1. Verificând situația inculpatului, din fișa de cazier a inculpatului R. G. în evidența I.P.J. V., rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și realizează venituri din activități private.
Cu toate că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, instanța a apreciat că fapta acestuia de lovire are o gravitate sporită.
2. Verificând situația inculpatului, din fișa de cazier a inculpatului R. F. în evidența I.P.J. V., rezultă că prin Ordonanța 2397/P/2007a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost amendat administrativ cu suma de 100 lei pentru fapta de lovire prev. de art. 180 alin. 2 cod penal, inculpatul nefiind la prima abatere, persistența sa într-un comportament violent împotriva persoanei manifestându-se în continuare, prin săvârșirea faptei de lovire din prezenta cauză.
Instanța a apreciat că faptele de violență săvârșite de inculpați au o gravitate și un pericol social sporit față de modalitatea de săvârșire, raportat la persoana părții vătămate, zona lezată, leziunile descrise în certificatul medico-legal, leziuni greu recuperabile prin consecințele fracturii costale CVII stângă cu reacție pleurală, raportat la vârsta înaintată a părții vătămate fiind de notorietate că vindecarea este mai anevoioasă cu înaintarea în vârstă .
Față de modalitatea de savârsire a faptei, gravitatea acesteia, curajul infracțional al inculpaților de a acționa ., inculpații s-au comportat impulsiv, având o reacție violentă, pe fondul relației conflictuale dintre părți, modalitatea de agresare și zona vizată și lezată - zona feței - zona capului, gradul sporit de violență, impactul loviturii asupra victimei care a căzut la sol în urma agresării, denotă un comportament violent, nefiind incident minor, instanța a apreciat că scopul de prevenire si reeducare putând fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pedeapsa amenzii fiind neîndestulătoare pentru reeducarea inculpaților.
Instanța a apreciat că este necesară aplicarea unei pedepse suficient de aspre, orientată spre limita maximă, care să-și atingă scopul de - reeducare, pedeapsă care să asigure și siguranța cetățenilor privind protejarea integrității corporale, sănătății, siguranța în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei, ar preîntâmpina săvârșirea unor fapte de același gen, descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale îndreptate împotriva integrității corporale și sănătății, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpaților.
În temeiul art. 71 Cod Penal, s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal .
Instanța nu a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
In motivarea acestei hotărâri s-a reținut ca indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifica excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătura intre interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția sociala a infractorului.
De asemenea, instanța nu a interzis nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece inculpații nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifica interzicerea drepturilor prev. de lit. c.
Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului R. G. și R. F. se poate realiza și prin lăsarea în libertate, respectiv prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 Cod penal având în vedere și limitele pedepsei aplicate .
Având în vedere persoana și conduita inculpaților, anterior săvârșirii faptei prin inexistența antecedentelor penale, raportat și la durata pedepsei stabilită de instanță pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, urmând a dispune în temeiul art. 81 Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepselor .
Conform art. 81 Cod penal, care reglementează: Condițiile de aplicare a suspendării condiționate, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă, când nu există concurs de infracțiuni;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În temeiul art. 82 Cod Penal, s-a fixat termen de încercare și în temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal se va suspenda executarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal, privind revocarea suspendării condiționata a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, în faza de judecată:
- vătămată G. N. s-a constituit parte civilă cu suma de câte 2500 lei daune materiale de la fiecare inculpat - cheltuieli ocazionate de refacerea sănătății și cu suma de câte 2500 lei daune morale de la fiecare inculpat ;
- partea civilă S. M. de Adulți B. „E. B.” s-a constituit parte civilă cu suma de 680,06 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a părții vătămate G. N. ( adresa nr. 5155 din 23 04.2012).
- partea civilă S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă cu suma de 389,40 lei, reprezentând cheltuieli de transport medical a părții vătămate G. N. ( adresa nr. 1785 din 27.04.2012).
1. Analizând cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate G. N. instanța a constatat conform actelor medicale, că partea vătămată, în urma loviturii aplicate de inculpați a suferit leziuni deosebit de grave, multiple leziuni, inclusiv cele de tipul fracturii costale CVII stângă cu reacție pleurală care au necesitat o lungă perioadă de îngrijiri medicale, tratament și care au necesitat îngrijiri medicale cu în unități spitalicești, respective în secția de chirurgie generală a Spitalului M. de Adulți B. „E. B. ” în perioada 01.07._10, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
a) În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că leziunile rezultate în urma agresării părții vătămate G. N. de către inculpații R. G. și R. F. la data de 01.07.2010, au produs părții vătămate suferințe fizice, având în vedere zona afectată, dureri costale, de spate, dificultate la respirație, oboseală, câteva luni după agresiune, traumele necesitând spitalizare pentru acordare de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a avut o perioadă de convalescență prelungindu-se pe o perioadă lungă de timp, de aproape o lună de zile, partea vătămată a acuzat dureri și nu a mai fost aptă să desfășoare muncile uzuale, recuperarea sa fiind parțială și în timp, raportat și la vârsta înaintată a părții vătămate, de 75 de ani.
În urma agresiunilor exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit fizic și psihic, a avut dureri în zona lezată, a fost nevoie de administrarea medicamentoasă.
Această perioadă îndelungată a fost apreciată ca fiind necesară recuperării funcționale, partea vătămată fiind în incapacitate temporară de muncă, de desfășurare unei activități gospodărești normale.
Aceste suferințe fizice s-au reflectat și într-o stare psihica de disconfort, la care s-a adăugat suferința psihică determinata de imobilizarea, izolarea părții vătămate de mediul sau normal de viață, prin perioada de spitalizare.
Instanța a apreciat că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și traumele fizice si psihice produse părții vătămate prin săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, partea vătămată fiind îndreptățită sa fie despăgubită cu contravaloarea acestora.
Instanța a apreciat că acordarea daunelor morale, reprezintă o compensație pecuniară firească, iar la stabilirea cuantumului acestora, s-a avut în vedere suferințele fizice și psihice de excepție la care a fost supusă partea vătămată, durata îndelungată de timp în care partea vătămată a fost privată de posibilitatea de a duce o viață normală corespunzătoare vârstei sale, privațiune care are un caracter cert în prezent, daunele morale fiind o compensare echitabilă a prejudiciului moral suferit, fără a constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză. Pentru a compensa aceste suferințe, în mod justificat s-a acordat această sumă cu titlu de pretium dolores .
În absența unor criterii științifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirii, instanța, având în vedere circumstanțele faptei, de urmările produse, de persoana în favoarea căreia au fost acordate daunele, instanța a apreciat cuantumul acestor daune la suma de 5.000 lei.
Și aceasta, nu pentru a acoperi suferințele, care au un preț inestimabil, ci pentru a diminua consecințele negative ale faptelor și ale implicațiilor produse de acestea pe toate planurile vieții sociale ale părții vătămate.
Pentru toate aceste suferințe, partea vătămată este îndreptățită să fie despăgubită de inculpați, cu echivalentul bănesc al acestora, așa cum a fost dovedit de partea vătămată.
b) Cu privire la daunele materiale solicitate de partea vătămată G. N. reprezentând cheltuielile medicale, tratamente, instanța a apreciat că aceste cheltuieli nu au fost dovedite.
2. Aceeași legătură de cauzalitate este apreciată de instanță ca existând între fapta inculpatului și cheltuielile medicale de spitalizare ale părții vătămate pentru îngrijirea leziunilor produse de inculpați și de transport medical.
Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod Civil, fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la leziunile suferite de partea vătămată .
În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil instanța a apreciat că cererile părților civile, instituții sanitare, sunt întemeiate și dovedite, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la îngrijirile medicale acordate părții vătămate în calitate de pacient al unității spitalicești, pentru leziunile suferite .
Deoarece ambii făptuitori răspund penal pentru fapta de lovire și prin activitatea ambilor au produs leziunile părții vătămate, leziuni cu privire la îngrijirea cărora unitatea spitalicească a efectuat cheltuieli, ambii inculpați au răspuns în solidar pentru paguba produsă, față de toate părțile civile, rezultatul acțiunii lor comune de lovire a părții vătămate producând prejudiciile menționate.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. N. .
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” cu sediul în municipiul B..
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță Județean V. cu sediul în municipiul V.,
A obligat pe inculpații R. G. și R. F., în solidar, să plătească părții civile G. N. suma de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri - daune morale.
A obligat pe inculpații R. G. și R. F., în solidar, să plătească părții civile S. M. de Urgență „E. B.” suma de 680,06 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate. G. N. .
A obligat pe inculpații R. G. și R. F., în solidar, să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean V. suma de 389,40 lei, reprezentând cheltuieli de transport medical a părții vătămate G. N. .
În temeiul art. 193 Cod procedură penală cu referire la art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul R. G. să plătească părții civile G. N. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare – onoraiu avocat.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală cu referire la art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul R. F. să plătească părții civile G. N. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare– onorariu avocat.
Ca o consecința a condamnării, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod Procedura Penala va obliga pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații R. G. și R. F., precum și partea vătămată G. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul R. G. și-a motivat în scris recursul.
Legal citat, inculpatul R. G. nu s-a prezentat în instanță, însă a fost prezent fratele acestuia, coinculpatul R. F., arătând oral, că este nemulțumit de soluția instanței de fond, întrucât el nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Partea vătămată recurentă G. N. și-a motivat recursul arătând că, greșit a fost soluționată latura civilă de către prima instanță în sensul că, cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, este prea mic comparativ cu suferințele lui fizice și psihice.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul apreciază că recursurile declarate de inculpații R. G. și R. F. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Activitatea infracțională a inculpaților a fost corect reținută de instanța de fond în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
Caracterizarea juridică atribuită faptei este legală.
Situație de fapt reținută de instanță corespunde probelor din dosar, care au fost corect apreciate.
Rezultă din declarațiile martorilor B. A., B. R., Z. A., L. I.-J., vecini, martori direcți, persoane străine, care coroborate cu concluziile certificatului medico-legal al părții vătămate, că inculpații R. G. și R. F. au exercitat acte de violență asupra vătămatului, lovindu-l cu mâinile și picioarele peste tot corpul, în condițiile în care partea vătămată este o persoană la vârsta de 75 de ani.
În mod corect, a înlăturat prima instanță declarațiile martorilor R. V., R. C. și G. G. D., acestea fiind nesincere, pro causa, având în vedere gradul de rudenie al primilor doi martori cu inculpații cât și caracterul contradictoriu al declarațiilor.
Așa fiind, susținerea inculpatului R. F. în singurul motiv de recurs, în sensul că hotărârea primei instanțe este netemeinică și că el nu a săvârșit fapta de lovire a părții vătămate este nefondată.
Analizând și din oficiu hotărârea recurată, instanța nu a constatat motive de nelegalitate și netemeinicie astfel că, recursurile declarate de inculpații R. F. și R. G. apar ca fiind nefondate.
Partea vătămată prezentă în instanță a declarat că își retrage recursul, astfel că instanța va lua act de manifestarea de voință a acesteia.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de inculpații R. F. și R. G., împotriva sentinței penale nr. 469 din 16.10.2012 a Judecătoriei V., care va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul art. 385 ind. 4 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 369 alin. 1 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de partea vătămată G. N. împotriva aceleiași sentințe penale.
Potrivit disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R. G., fiul lui I. și C., născut la 02.02.1975, cu domiciliul în mun. B., .. 100, jud. V. și R. F., fiul lui I. și C., născut la 24.10.198, cu domiciliul în mun. B., .. 100, jud. V. împotriva sentinței penale nr. 469 din 16.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Ia act de retragerea recursului declarat de partea vătămată G. N., cu domiciliul în mun. B., .-12, .. 8, jud. V., împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpații recurenți să achite statului suma de câte 50 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe partea vătămată recurentă suma de 20 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. R. N. B. L. M. S. E.
Grefier,
H. C.
Red: S.E..
Tehnored: H.C.
2 ex/ 24.01.2013
Judecătoria B.: judecător R. M.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 51/2013.... → |
|---|
