Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 250/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-11-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 250/R
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror B. C.
din cadrul D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial V.
Pe rol se află spre soluționare recursurile declarate de inculpații: B. I. M., fiul S. și al lui A., născut la data de 30.09.1982; M. C.-I., fiul lui I. și A., ns. la data de 27.09.1993; C. M.-S., fiul lui V. și L., ns. la data de 16.07.1993, împotriva Încheierii din 08.11.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul B. I. M., asistat de apărătorul ales, av. L. B., inculpatul C. M. S., asistat de apărătorul ales B. E. și inculpatul M. C. I., asistat de apărătorul ales av. T. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursurile au fost declarate în termen, nemotivate.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
S-a procedat la identificarea inculpaților cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelați fiind, aceștia arată că insistă în judecarea recursurilor declarate în cauză.
Av. B., apărătorul inculpatului C. M., solicită ca instanța să-i încuviințeze să semneze recursul declarat, deoarece cererea de recurs a fost înaintată prin e-mail, fiind plecată din localitate.
Nefiind alte cereri formulate, prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în susținerea recursurilor formulate .
Av. B. E., având cuvântul pentru inculpatul C. M. S., solicită admiterea recursului declarat de către C. M., care împreună cu cei doi prieteni ai lui, cel puțin prieteni de celulă de când sunt arestați, încearcă să convingă instanța că au dreptate în ceea ce susțin.
A fost până în acest moment menținută arestarea preventivă pentru infracțiunile privind efectuarea de operațiuni cu substanțe știind că pot avea efecte psiho-active. Pe baza cercetării judecătorești, la termenul la care a fost menținut măsura arestării preventive au fost audiați un număr de 5-6 martori, scopul cercetării până în acest moment a fost acela să se afle adevărul și să se lămurească și instanța. In opinia sa, existența probelor certe, că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată nu au existat și mai mult decât atât a fost răsturnată prezumția că a comis infracțiunea prin conținutul probelor administrate.
Arată apărătorul inculpatului că a susținut și în fața instanței de fond și o susține și în fața instanței de control judiciar, probele certe nu trebuie privite doar in spiritul lor prevăzut de legiuitor, acestea trebuie interpretate de instanță în raport cu conținutul lor în stadiul în care se administrează. Toate persoanele audiate în fața instanței de fond au fost întrebate sistematic de către judecător, dacă inculpatul i-a prezentat produsul care a fost oferit către consum și dacă acea substanță ar fi avut unele efecte, iar persoanele au răspuns că „nu”. Atunci dacă din probe nu rezultă că inculpatul a efectuat operațiuni, atunci trebuie văzut dacă acesta poate răspunde penal. Probele certe pe baza cărora s-a menținut arestarea preventivă nu există. Î
Mai mult, având în vedere că este cercetare judecătorească destul de avansată, nu mai există indicii temeinice avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru că în această fază s-au schimbat aspectele de fapt și de drept și de aceea menținerea arestării este nelegală.
Susține apărătorul inculpatului C. M., că în subsidiar, a cerut luarea unei măsuri mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Instanța de fond trebuia să motiveze hotărârea în raport cu fiecare cerere și nu numai prin prisma admiterii propunerii de arestare. Hotărârile judecătorești, potrivit art.305 C.p.p se motivează și se motivează fiecare aspect în fapt și în drept.
De asemenea, susține apărătorul inculpatului că a mai depus cerere pentru liberarea provizorie sub control judiciar, a fost ascultat inculpatul cu privire la consecințe, a declarat că are cunoștință despre conținutul legii privind revocarea. Crede că și prin respingerea acestei cereri, hotărârea este nelegală pentru că sunt întrunite cumulativ cerințele legii privind liberarea provizorie sub control judiciar. Legea prevede o singură condiție, respectiv să nu existe date că lăsarea în libertate va influența în vreun fel cercetarea sau adevărul.
Susține apărătorul inculpatului că au fost foarte multe cereri de liberare provizorie, dacă ar fi existat aceste date, cu siguranță autoritățile statului le-ar fi depus la dosar, are convingerea că dacă ar fi existat o cât mai mică îndoială, sigur acest inculpat s-ai fi trezit cu un raport în care să se spună că acesta încearcă să împiedice desfășurarea procesului penal. Arată apărătorul că acest inculpat să arestat de 10 luni de zile pentru 2 fire de buruieni/ iarbă, și se îndoiește că acesta ar constitui un pericol pentru ordinea publică și de aceea nu poate fi liberat sub control judiciar.
In concluzie, av. B. solicită admiterea recursului, pentru toate aspectele invocate și revocarea măsurii arestării preventive.
In subsidiar, solicită luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
De asemenea, susține apărătorul inculpatului C. M. că în cazul în care instanța nu primește motive arătate pentru a revoca măsura arestării preventive, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și să se dispună cercetarea judecătorească în stare de libertate.
Av. T., având cuvântul pentru inculpatul M. C. I., solicită admiterea recursului formulat de inculpatul M. C. I. deoarece încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive împotriva acestui inculpat este netemeinică.
Instanța de fond atunci când a menținut măsura arestării preventive a reținut că fapta pentru care este cercetat acest inculpat este prevăzută cu închisoare mai mare de 4 ani, și mai există temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Motivarea instanței de fond are în vedere mai mult rezonanța negativă a faptelor comise de inculpat. Arată instanța că prin lăsarea în libertate a inculpatului societatea ar fi indignată, îngrijorată, că astfel de fapte s-ar putea repeta însă instanța nu ne arată care sunt aceste temeiuri care conduc la ideea că noi fapte penale vor fi comise de către inculpat.
Instanța de fond s-a gândit doar pentru un moment că există suspiciunea doar pentru că în cauză au fost audiați o parte din martorii propuși în rechizitoriu și care au arătat, că într-adevăr s-a consumat, au cumpărat, li s-a oferit, consideră că este o antepronunțare. Nu poate instanța să ignore faptul că asupra inculpatului planează pe tot parcursul procesului, indiferent de câți martori au fost audiați, prezumția de nevinovăție. Menținerea în continuare a acestei stări de arest preventiv reprezintă practic un abuz. După 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive, acest inculpat nu mai reprezintă un pericol pentru ordinea publică, de altfel trecerea unei perioade de timp destul de îndelungate petrecută în stare de arest, pericolul scade cu fiecare zi care trece în această stare de detenție. Starea normală de judecare a unui inculpat care trece printr-un proces de această natură, este judecarea în stare de liberate, excepția este arestarea preventivă.
De asemene, mai arată apărătorul inculpatului că instanța de fond în motivarea încheierii, arată că acest inculpat reprezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acestei stări de arest, dar cu susținerile formulate la acest termen s-a dovedit contrar.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și să se reorienteze instanța spre o altă măsură mai puțin restrictivă,deoarece acest inculpat are dreptul să se bucure de libertate.
Avocat L. B. având cuvântul pentru inculpatul B. I. M., solicită admiterea recursului formulat și pe cale de consecință să fie revocată măsura de arest. In cea de a doua cerere formulată, constatând că se mențin temeiurile arestării preventive, să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestui inculpat.
Susține apărătorul inculpatului că, ceea ce va susține în continuare nu dorește să se considere că este un atac la persoană, dar se pare că instanțele din V. și-au transformat faima în renume de a nu pune în libertate inculpații și de a fi extrem de dure, atât în ceea ce privește pedepsele cât și măsurile preventive, acesta fiind o realitate pe care nimeni nu o poate contesta. Crede că a sosit momentul, ca instanța să înlăture această faimă negativă a instanțelor vasluiene și să dea dovadă de obiectivitate în momentul în care va analiza acest recurs și situația din acest dosar în sine.
Inculpatul B. este o persoană fără antecedente penale, relativ tânără, despre care se pretinde de către DIICOT -BT V. că ar fi constituit o grupare organizată, prin intermediul căreia ar fi efectuat operațiuni cu substanțe apte să producă efecte psihotropice. Pentru cea de a doua infracțiune maximul de pedeapsă este 8 ani de zile, dacă se rap. la al.2 al art.7 din Legea nr.39. Nu se poate acorda o pedeapsă mai mare decât pentru infracțiunea scop.
Instanța atrage atenția apărătorului inculpatului că în prezenta cauză nu este vorba despre vinovăția inculpaților, nu se vorbește despre pedepse, ci despre măsura preventivă.
Apărătorul inculpatului susține că încearcă să convingă atât pe judecătorii de la Tribunal cât și pe judecătorul de la instanța de fond, că acest inculpat nu mai trebuie să stea arestat. Dacă va antama puțin chestiunile de fond, o face tocmai pentru a încerca să convingă instanța că are dreptate și nu că nu știe ce are de susținut într-un recurs la o menținere de măsură.
Susține apărătorul inculpatului că s-au audiat martori în ultimele 3 termene la Judecătorie și nici unul dintre acești trei martori, nu vine să spună că B. ar fi vândut, nici unul dintre acești martori nu vin să lase cea mai mică idee că între cei doi coinculpați și dl. B. ar fi existat o cât de câtă relație, că B. ar fi fost liber, că ar fi existat între el și ceilalți o relație. Nu există și nu vor putea dovedi cei de la DIICOT existența unui grup infracțional organizat.
De asemenea, mai susține apărătorul inculpatului B. I. M. că încheierea de ședință nu diferă cu absolut nimic, față de cele anterioare prin care s-a menținut măsura sau prin care s-au respins cererile de liberare sub control judiciar. Arată apărătorul inculpatului că poate spune despre încheierea de ședință că este chiar nemotivată, pentru că, în mod normal, atunci când vii să motivezi pe 148 f C.p.p. cu referire la 136 C.p.p. nu trebuie să te rezumi strict la chestiuni de generalitate. Ar trebui, mai ales în cazul loturilor, să se motiveze pentru fiecare inculpat în parte, din ce rezultă ca probatoriu, pericolul pentru ordinea publică. Motivarea judecătorului de la fond sunt de strictă generalitate. Nimeni nu arată de ce B. ar trebui să rămână în continuare în stare de arest. Nu este suficientă simpla arătare a faptului că pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită este de 8 ani de zile, nu poate fi menținută măsura numai pe această susținere.
Aceste substanțe au fost trecut într-o legea special emisă în anul 2011, tocmai pentru că nu au efectele speciale cuprinse în anexa 1 și 2 din Legea nr.143/2000. O eventuală activitate de vânzare a acestora, prezintă un pericol social al faptei și implicit pentru societate al persoanei care face activitățile cu ele, mult mai reduse. Se cunoaște foarte bine din practica altor instanțe, că cel puțin în ceea ce privește substanțele etnobotanice și produsele care intră în categoria substanțelor drogurilor de risc, în aceste situații, după o perioadă de timp, se pun în libertate inculpați, iar în cazul de față este vorba de 10 luni de arest preventiv. Nu se poate motiva că au săvârșit fapte de o gravitate deosebită și societatea r fi oripilată dacă ar fi lăsați în libertate, s-ar simți în nesiguranță. Dacă s-ar accepta, prin absurd, această susținere, de unde rezultă acest lucru, unde este probatoriul, simpla susținere a doamnei judecător nu i se pare suficientă pentru a menține sine die această măsură față de domnul B., de aceea, în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive.
Înțelege apărătorul inculpatului B. I. M. să invoce Cauza Scundeanu contra României, din anul 2010, unde Scundeanu era recidivist și a stat o perioadă destul de lungă în arest, fără ca instanța să-l pună în libertate sau măcar să verifice dacă ar fi existat posibilitatea, fie a revocării, fie a înlocuirii măsurii preventive cu una mai puțin restrictivă de libertate,iar Statul Român a fost condamnat în această speță, tocmai pentru că au existat situații în care nu s-a verificat și posibilitatea unei alte măsuri decât cea preventivă a arestului.
De aceea, apreciază apărătorul inculpatului că instanța este îndreptățită să admită recursul și să fie revocată măsura, sau să fie înlocuită.
Cea de a doua cerere pe care inculpatul a formulat-o este cererea de liberare sub control judiciar. A susținut în fața instanței de fond diferența dintre menținere sau prelungire în faza urmăririi penale și liberarea provizorie sub control judiciar. Nu se poate discuta de liberare provizorie sub control judiciar dacă instanța nu vine să constate existența unei măsuri preventive. Aceasta este ideea celor două instituții, de liberare sub control judiciar și pe cauțiune. Se constată existența unei măsuri preventive, dar inculpatul are vocația, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile și nu sunt îndeplinite cele de la al.2 să fie liberat pe durata judecării procesului. Judecătorul de fond a motivat respingerea pe aceleași criterii pe care a menținut măsura, ceea ce este absurd. Sunt niște chestiuni stricte: dacă există temeiuri sau indicii din care rezultă că a încercat să împiedice desfășurarea procesului penal, că a încercat să se sustragă sau să influențeze martori sau experți. Acestea sunt condițiile negative, niciuna dintre acestea nu este îndeplinită. Nu rezultă că B., din Penitenciarul Iași, ar încerca să se sustragă sau să influențeze desfășurarea procesului penal, și atunci el are vocație să fie liberat condiționat. Condițiile alin.1 sunt îndeplinite, dacă nu avem indicii, atunci trebuie făcut ca această instituție să funcționeze.
Nu se discută despre pericolul pentru societate, nu se discută despre gravitatea faptelor pentru că sunt chestiuni care nu țin de textul avut în vedere. Gravitatea faptei este apreciată raportat la cuantumul de pedeapsă, este permisă liberarea provizorie, având în vedere că pedeapsa este până în 18 ani de zile, iar cea referitoare la infracțiunea din prezenta cauză este de maxim 8 ani.
Mai arată apărătorul inculpatului că s-a început cercetarea judecătorească și dacă luăm în considerare numărul de martori pe care i-a propus P. prin rechizitoriu, aproape au fost audiați în totalitate. Nu va încerca nimeni să influențeze martorii care mai sunt de audiat .
În concluzie, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate.
Reprezentantul DIICOT, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de cei trei inculpați. Consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică făcând o corectă apreciere a întregului material probator administrat în cauză, raportat la dispozițiile legale în materie.
În ceea ce privește menținerea măsurii de arest preventiv, trebuie analizat și verificat dacă în ultima perioadă, respectiv de la ultima soluție a instanței au apărut elemente noi care să conducă la înlăturarea sau schimbarea temeiurilor care au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită ca instanța să observe, că în afara trecerii perioadei de timp, apărătorii inculpaților nu au arătat nici un element care să conducă la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică, așa cum a fost motivată de către instanțe, prin hotărârile anterioare.
In ceea ce privește liberarea sub control judiciar, susține reprezentantul Ministerului Public că a făcut trimitere și la instanța de fond la dispozițiile art.160 pct.6 C.p.p, care arată că cererea urmează a fi respinsă dacă este neîntemeiată. Iar când ne referim la neîntemeiată, se face trimitere la faptul dacă temeiurile care au fost avute în vedere la această măsură impun în continuare cercetarea în stare de arest a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, arătându-se și la instanța de fond că în prezent sunt cel puțin două aspecte. Pe de o parte, în cadrul ședinței de la instanța de fond s-a sesizat pentru comiterea unei infracțiuni privind mărturia mincinoasă a unui martor, respectiv T. S. și pe de cealaltă parte, prin punerea în libertate a inculpaților, având în vedere că mai sunt martori de audiat, iar aceștia sunt consumatori cu vârste fragede, care sunt foarte ușor de influențat.
De asemenea au fost audiați, și aceste declarații se află la dosarul cauzei, consumatori de vârste foarte fragede, 14-15 ani, care au prezentat instanței de judecată efectele dezastruoase care au avut loc asupra sănătății lor, unul dintre martori având probleme grave din punct de vedere psihic, care au fost constate inclusiv de instanța de judecată și care a fost internat la Spitalul de Psihiatrie din V..
In ceea ce privește substanțele care au fost vândute, nu se poate vorbi de „fire de iarbă” așa cum s-a susținut astăzi, avem o lege emisă de Parlamentul României care a inclus aceste etnobotanice în categoria drogurilor de mare risc, lege care urmează a fi publicată în perioada imediat următoare în Monitorul Oficial. Aceste produse, prin efectul lor dezastruos, sunt catalogate în categoria drogurilor de mare risc.
In concluzie ,solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate.
În replică, avocat B. E., susține că au fost audiați unii martori, și pe care i.-a prezentat reprezentantul Ministerului Public că ar prezenta serioase probleme psihice, dar atât în ședința publică, cât și în declarația de martor, martorul U. a susținut că el s-a injectat sau a luat prafuri, acest efect nu este de la vegetale, pentru că martorul U. a susținut în ședință publică că el s-a injectat. „Pericolul, izvorul este altul, nu este izvorul din dosarul de față”.
Inculpatul B. I. M., având ultimul cuvânt, mulțumește instanței pentru răbdarea avută și pentru timpul acordat, au trecut 10 luni de zile de arest preventiv care au fost foarte, foarte grele, ar dori să-și petreacă timpul alături de familie, iar în legătură cu martorul U.,care spunea că are grave probleme de sănătate, dl. procuror a omis să precizeze că acest martor, în timpul ședinței a spus că „i s-au pus vorbe în gură”, că lucrurile consemnate în declarație nu sunt adevărate și aceste susțineri au fost consemnate. Ceilalți martori audiați au susținut că nu-l cunosc pe inculpatul B., deci nu este nici o persoană care să susțină acest lucru.
Arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate, deoarece nu consideră că prezintă un pericol public .Se angajează să se supună tuturor normelor.
Inculpatul C. M. S., având ultimul cuvânt, dorește să fie cercetat în stare de libertate, deoarece dorește să fie aproape de familie, nu se consideră un pericol public.
Inculpatul M. C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și a se dispune judecarea sa în stare de libertate, deoarece au trecut 10 luni de zile de când a fost arestat, iar părinții săi nu mai suportă această stare. Dorește să fie liber pentru a putea să își ajute mama care este bolnavă și a fost operată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunțare.
Ulterior deliberării,
TRIBUNALUL
deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin Încheierea din data de 08 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul penal nr._ 13,
În baza art. 300indice 2 Cod de procedură penală raportat la art. 160b Cod de procedură penală, a constatat că în mod legal și temeinic a fost luată și menținută măsura arestării preventive a inculpaților B. I. M., C. M. S. și M. C. I..
În baza art. 300indice 2 Cod de procedură penală raportat la art. 160b alin. 1 și 3 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- B. I. M., fiul lui S. și A., născut la 30.09.1982 în V., domiciliat în V., ., jud. V., C.N.P.-_, arestat preventiv prin Încheierea de ședință nr. 5 din 01.02.2013 pronunțată de către judecător S. C. L. din cadrul Judecătoriei V. în dosarul nr._ (dosar urmărire penală nr. 66/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial V.), în baza căreia a fost emis Mandatul de Arestare Preventivă nr. 6/U/01.02.2013, în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Iași, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.8 din Legea nr. 39/2003; - efectuarea de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod repetat, fără a deține autorizație, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art.41 al. 2 C.penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal;
- C. M. S., fiul lui V. și L., născut la 16.07.1993 în V., domiciliat în V., ., ., jud. V., C.N.P.-_, arestat preventiv prin Încheierea de ședință nr. 5 din 01.02.2013 pronunțată de către judecător S. C. L. din cadrul Judecătoriei V. în dosarul nr._ (dosar urmărire penală nr. 66/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial V.), în baza căreia a fost emis Mandatul de Arestare Preventivă nr. 8/U/01.02.2013 în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Iași, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003; - efectuarea de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod repetat, fără a deține autorizație, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art.41 al. 2 C.penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal;
- M. C. I., fiul lui I. și A., născut la 27.09.1993 în V., domiciliat în V., ., ., cetățean român, C.N.P.-_, arestat preventiv prin Încheierea de ședință nr. 5 din 01.02.2013 pronunțată de către judecător S. C. L. din cadrul Judecătoriei V. în dosarul nr._ (dosar urmărire penală nr. 66/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial V.), în baza căreia a fost emis Mandatul de Arestare Preventivă nr. 10/U/01.02.2013 în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Iași, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003; - efectuarea de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod repetat, fără a deține autorizație, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art.41 al. 2 C.penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal;
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. I. M., C. M. S. și M. C. I. urmează a fi verificată periodic, în cursul judecății, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 160b alin. 1 Cod de procedură penală.
A respins cererea inculpatului M. C. I., formulată prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca nefondată.
În temeiul art.160 ind.8a alin.6 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpații B. I. M., C. M. S. și M. C. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 5 din 01.02.2013 a Judecătoriei V., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria V. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. I. M., C. M. S., M. C. I., pe o durată de 29 de zile, aceștia fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea 39/2003 și de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod repetat, fără a deține autorizație, prevăzută și pedepsită de art. 16 alin.1 din Legea nr.194/2011, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (inculpații C. M. S. și M. C. I.) și a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.8 din Legea nr. 39/2003 și de efectuarea de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod repetat, fără a deține autorizație, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 (inculpatul B. I. M.).
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților a fost verificată periodic în cursul judecății și a fost menținută.
Potrivit art. 136 alin. 1 Cod de procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive.
Privațiunea de libertate poate fi înlocuită în anumite condiții legale cu alte măsuri procesuale care să garanteze buna desfășurare a cauzei penale, fără menținerea stării de arest, inculpatul putând fi eliberat (în condiții de control judiciar, pe cauțiune).
Potrivit art.160 indice 1 și următoarele Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal și al judecății, instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, în cazul în care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
În cadrul premiselor liberării provizorii sub control judiciar se înscriu condiții care se referă la stadiul desfășurării procesului penal, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, comportamentul procesual al inculpatului înainte de declanșarea cercetărilor, precum și în timpul acestora.
Dispozițiile art.160 indice 2 al.1 Cod procedură penală, fac vorbire de facultatea instanței de a acorda liberarea provizorie, folosindu-se sintagma „se poate acorda” și nu de obligativitatea acesteia.
Această facultate a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar se raportează și la natura infracțiunii comise, la periculozitatea socială a faptei și a făptuitorului.
Inculpații au motivat cererile formulate, de liberare provizorie sub control judiciar, prin faptul că cercetarea acestora în libertate nu ar prezenta pericol social pentru ordinea publică, nu intenționează să se sustragă de la judecată și se vor prezenta în fața instanței de câte ori vor fi chemați.
Atunci când apreciază temeinicia cererii de liberare provizorie, instanța trebuie să țină cont și să facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv, trebuie să aibă în vedere natura infracțiunii reținute și rezultatul acesteia, precum și lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunii pentru care acesta este cercetat.
Dispozițiile art.160 ind.2 al.3 C.pr.pen. instituie garanții procesuale pasibile a asigura desfășurarea normală a procesului penal, garanții care însă nu sunt de natură a înlătura, la acest moment, pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Natura faptelor penale deduse judecății, denotă un pericol social sporit care suscită o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin încă o perioadă de timp, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în desfășurare, fiind audiați doar o parte din martori.
Instanța de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, acestea subzistă și impun menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
S-a apreciat că, în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și rezultă în mod cert din modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, din urmările pe care faptele le-au avut asupra tinerilor care au consumat produse cu efecte psihoactive, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare, cu evidențierea sentimentului de insecuritate creat în rândul colectivității și a rezonanței sociale a faptei comise.
Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.160 indice 2 Cod procedură penală nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei acesteia trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și la urmările acestora.
Față de aspectele expuse mai sus și rezonanța socială a faptelor reținute în sarcina inculpaților, având în vedere și stadiul cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților este necesară în continuare și pentru buna desfășurare a procesului penal, menținerea stării de arest răspunzând astfel exigențelor art. 136 Cod de procedură penală.
Având în vedere considerentele mai sus-expuse, instanța de fond a considerat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă iar liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților B. I. M., C. M. S., M. C. I. nu este oportună în raport cu natura și gravitatea faptei pentru care sunt cercetați, motiv pentru care, în baza art. 160 indice 8a alin. 6 Cod procedură penală, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații B. I. M., C. M. S., M. C. I., ca neîntemeiate.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs inculpații B. I. M., C. M. S. și M. C. I. fără a le motiva în scris.
În susținerea motivelor de recurs, inculpații, prin apărători au arătat faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru a se justifica menținerea măsurii arestării preventive, în această fază procesuală, avându-se în vedere timpul petrecut deja în stare de arest preventiv.
S-a mai arătat că nu există indicii că aceștia, odată puși în libertate, s-ar sustrage de la judecarea cauzei sau ar impieta în vreun fel, buna desfășurare a procesului penal și că nu se poate reține că gravitatea decurgând din limitele de pedeapsă ar putea contura un pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: B. I. M., C. M. S., M. C. I. și a dispus, în baza art. 160 al.2 și art. 3001 alin. 3 Cod de procedură penală, menținerea acestei măsuri.
În mod corect instanța de judecată a apreciat că se menține față de inculpați o stare de pericol pentru ordinea publică și că nu se impune, cel puțin până în prezent, punerea acestora în libertate și nici înlocuirea măsurii de arest preventiv cu altă măsură privativă de libertate, mai blândă. Această măsură se impune întrucât se are în vedere persoana inculpaților cât și faptele comise de aceștia și reținute prin rechizitoriu. Inculpații au desfășurat o activitate infracțională laborioasă, cu multe acte materiale ale infracțiunii, dând dovadă de perseverență și stăruință în comiterea cu intenție a acestora.
Deși aceștia cunoșteau faptul că aceste substanțe sunt nocive pentru sănătate, totuși aceștia au continuat în mai multe rânduri procurarea și vânzarea de substanțe etnobotanice. La starea de pericol pentru ordinea publică se are în vedere faptul că cei doi, anterior au mai comis infracțiuni fiind condamnați pentru acestea, fapt ce atestă o perseverență infracțională și faptul că deși au primit pedepse modice cu închisoarea suspendată sub supraveghere sau cu amenda penală, totuși aceștia au nesocotit aceste condamnări trecând cu intenție, din nou, la comiterea de noi infracțiuni mai grave.
Inculpații au avut și beneficii de pe urma vânzării acestor substanțe interzise de lege obținând un profit de pe urma acestora, fapt ce atestă din nou, o stare de pericol pentru ordinea publică prin lăsarea lor în libertate sau luarea unei alte măsuri privative de libertate mai ușoare.
Aceste substanțe etnobotanice au un efect extrem de nociv asupra celor care le consumă, conținând substanțe cu un grad ridicat de nocivitate, mai ales în condițiile în care, consumatorii, în cea mai mare parte erau minori, iar unii dintre ei chiar nu depășiseră vârsta de 14 ani.
Față de cei trei coinculpați s-a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal, întrucât aceștia au racolat în grupul infracțional și pe inculpatul Ș. S. G. care la data comiterii acestor infracțiuni era minor, fapt cunoscut de cei doi inculpați.
Prin atragerea în cercul infracțional a unei persoane minore cei doi inculpați au dat dovadă de o periculozitate socială deosebită, corupând un tânăr, un minor, să se alăture unui grup infracțional organizat în traficul de substanțe interzise, infracțiune deosebit de gravă.
Se mai are în vedere și faptul că, în prezent, traficul și consumul de substanțe etnobotanice constituie, mai ales în rândul tineretului, mult mai ușor de corupt și de influențat negativ, este un adevărat flagel, care trebuie stopat imediat, iar statul, trebuie să dea dovadă de fermitate în stoparea acestui flagel, prin izolarea temporară a celor care, sunt bănuiți că le-au comis.
Efectele nocive ale acestor substanțe interzise sunt reliefate prin declarațiile martorilor, victime ale acestor traficanți, în mare parte minori, și care, au achiziționat contracost, de la inculpați, aceste produse în mod ilicit.
Martorii S. A. de 14 ani, O. A.-14 ani, N. E. C.-15 ani, U. R. C.-17 ani, indică efectele catastrofale pe care le aveau aceste produse asupra psihicului lor, de tineri în formare, după consumul acestor produse.
Totodată, perioada în care cei doi inculpați au fost reținuți și arestați preventiv, începând cu data de 7.02.2013 și până în prezent, nu constituie o încălcare a drepturilor acestora, o condamnare anticipată, ci numai o protecție luată în mod provizoriu de instanța de judecată pentru protejarea valorilor sociale protejate prin legea penală prin încriminare: sănătatea fizică și psihică a persoanei, grav afectate de consumul acestor substanțe interzise.
Măsura de arest preventiv nu a depășit încă durata rezonabilă pentru a se putea dispune în acest moment admiterea recursului, punerea în libertate a celor doi inculpați, sau luarea unei astfel de măsuri privative de libertate, mai blândă.
Se are în vedere și faptul că cercetarea judecătorească nu este încă finalizată, fiind necesare administrarea probelor atât în acuzare cât și în apărare pentru inculpați.
Nu se poate spune că instanța de fond în toată această activitate de cercetare judecătorească nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, administrând probatorii la fiecare termen de judecată, astfel încât durata de arest preventiv a celor trei inculpați nu a depășit un termen rezonabil, desfășurarea cercetării judecătorești fiind în curs, impunând audierea în continuare a mai multor martori, pentru aflarea adevărului.
In aceste condiții menținerea măsurii de arest preventiv se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal dar și avându-se în vedere pericolul pentru ordinea publică care l-ar prezenta punerea celor trei inculpați în libertate, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, fiind îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f C.p.p.
Referitor la înlocuirea măsurii de arest preventiv cu altă măsură privativă de libertate, mai blândă, aceasta pentru motivele arătate mai sus, cel puțin până în acest moment nu se impune.
Cei trei inculpați au formulat totodată, la instanța de fond și cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care au fost, în mod just, respins, ca nefondate.
In conformitate cu dispozițiile art.160 ind.2 C.p.p. această măsură se poate lua numai față de inculpații care arestați fiind îndeplinesc anumite condiții referitoare la comportarea precum și la pedeapsa pentru infracțiunea pentru care sunt cercetați.
Legiuitorul, însă, la finalul art.160 ind.2 al.2 C.p.p. a lăsat la aprecierea instanțelor de judecată oportunitatea admiterii acestei cereri formulate de inculpați.
La aprecierea posibilității de a fi puși în libertate cei trei inculpați, instanța de fond, în mod corect, a apreciat că singura măsură oportună, cel puțin până în prezent, este măsura de arest preventiv.
Chiar dacă această măsură s-a luat cu aprox. 10 luni de zile în urmă față de acești inculpați, prelungirea acestei măsuri nu i se poate imputa instanței de fond care a avut un rol activ în aflarea adevărului, cauza fiind una complexă, cu mulți coinculpați și multe fapte prev. de legea penală care prezintă un pericol grav pentru ordinea publică, nefiind depășit cel puțin până în prezent, termenul rezonabil de soluționare a cauzei.
Atitudinea inculpaților față de infracțiunea reținută în sarcina lor dar și rezultatul socialmente periculos care a fost produs prin comiterea acestor infracțiuni, indică o periculozitate sporită a acestora, care nu poate fi înlăturată decât prin menținerea acestora în stare de arest preventiv.
Totodată se mai are în vedere și faptul că, există îndoieli referitoare la comportamentul pe care inculpații l-ar putea avea în libertate chiar printr-o liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța apreciază că acești inculpați prezintă un pericol pentru ordinea publică sporit, ca urmare a numărului mare de acte materiale reținute în sarcina acestora, a atitudinii acestora față de infracțiunile comise și de rezultatul produs de acestea, de numărul mare de persoane cărora le vindeau aceste droguri, de efectele nocive pe care le aveau drogurile asupra persoanelor care le cumpărau de la aceștia, de faptul că victimele în marea majoritate erau minore, elevi, iar ca urmare a acestor droguri consumate au avut probleme medicale, de faptul că, față de acești inculpați s-a reținut circumstanța agravantă a comiterii infracțiunii cu un inculpat minor, de faptul că în mod organizat s-a desfășurat activitatea infracțională care a fost extinsă în mai multe județe ale țării, aducând beneficii materiale importante acestor infractori.
Față de cele expuse, Tribunalul va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. I. M., fiul lui S. și A., născut la data de 30.09.1982, și M. C. I., fiul lui I. și A., născut la 27 septembrie 1993 în prezent aflați în Penitenciarul Iași, împotriva Încheierii din 8 noiembrie 2013 a Judecătoriei V., pronunțată în dosarul penal nr._ 13, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat recurent în parte să achite suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.b C.p.p respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B. I. M., fiul lui S. și A., născut la data de 30 septembrie 1982, M. C. I., fiul lui I. și A., născut la 27 septembrie 1993 și C. M. S., fiul lui V. și L., născut la data de 16 iulie 1993, în prezent aflați în Penitenciarul Iași, împotriva Încheierii din 08 noiembrie 2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat recurent în parte, să achite suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R.-N. O. L. M. B. A. C.
Grefier,
D. P.
Red.ORN
Tehnored.P.D
2 ex/18.11.2013
Judecătoria V.: jud. V. C.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 119/2013. Tribunalul VASLUI | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 242/2013.... → |
|---|
