Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 119/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 119/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-05-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 119
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Grefier D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpații C. M. și C. D., cercetați în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, formulată de P. de pe lângă Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar la cererea apărătorilor de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2013, când, după deliberare, s-a dat sentința penală de față .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului V. la data de 28 decembrie 2012 sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 822/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C. M. și C. D. pentru săvârșirea infracțiunii „tentativă la omor”, prev. de art. 20 rap la art. 174 Cod Penal.
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpaților că, în ziua de 07.10.2012, printr-o acțiune conjugată, inculpatul C. M. l-a imobilizat pe partea vătămată B. D., în timp ce inculpatul C. D. l-a lovit pe acesta cu un par mai multe minute, cauzându-i leziuni grave la nivelul extremității cefalice, care au impus spitalizarea de urgență a vătămatului iar, grație îngrijirilor medicale de specialitate, viața i-a fost salvată.
Partea vătămată B. D. a fost despăgubită de inculpați în timpul urmăririi penal ecu suma de 1 500 lei și nu s-a mai constituit parte civilă.
S. C. de Urgențe „P. Dr N. O." Iași, cu privire la cheltuielile ocazionate de spitalizarea vătămatului, a solicitat să fie despăgubit cu suma de 2564,21 lei ( f. 62).
S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă, comunicând contravaloarea transportării cu ambulanța a vătămatului în valoare de 1268,4 lei (f. 62).
S-au discutat următoarele propuneri de schimbare a încadrării juridice:
Ambii inculpați au solicitat reținerea infracțiunii vătămare corporală în loc de infracțiunea tentativă la omor.
Inculpatul C. M. a solicitat reținerea calității de complice și nu pe cea de autor la infracțiunea tentativă la omor sau infracțiunea vătămare corporală.
Inculpații au fost audiați în ședința publică din 13 martie 2013 (filele 85, 68).
Analizând probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpații C. M., C. D. și partea vătămată B. D. sunt locuitori ai suburbiei Sărățeni, or. M., jud. V. și se cunosc, locuințele lor fiind situate aproape față în față. Între inculpatul C. D. și soția părții vătămate a existat în urmă cu doi ani o relație de concubinaj.
În ziua de 7.10.2012 partea vătămată B. D. a consumat băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate. Aflat în această stare, pe la orele 17,00, a ieșit înarmat cu o bâtă înaintea inculpatului C. D., care se întorcea cu căruța la domiciliu. Inculpatul C. D. s-a speriat și a intrat în curte, iar partea vătămată B. D. a lovit cu bâta calul părții vătămate, care a fugit la deal.
Inculpatul l-a apelat pe mobil pe fratele său, i-a relatat întâmplarea și l-a chemat în ajutor. Apoi inculpatul C. D. s-a dus să-și recupereze căruța și calul. Când a ajuns acasă, l-a găsit pe fratele său care i-a deschis porțile și l-a ajutat să bage căruța în curte. Imediat inculpatul C. M. s-a dus la locuința sa. După vreo oră, partea vătămată B. D. s-a înarmat cu o greblă și, înjurând și amenințând, a mers la locuința inculpatului C. D. a deschis poarta și a intrat fără permisiunea inculpatului în curtea acestuia. Inculpatul C. D. s-a speriat și a fugit în casă, apelându-l imediat pe fratele său, inculpatul C. M., pentru a-i cere sfatul și ajutorul. Fratele său l-a asigurat că va veni imediat și i-a spus să anunțe poliția, ceea ce inculpatul C. D. a și făcut. Între timp, partea vătămată B. D. a lovit cu grebla în obiectele ce-i ieșeau în cale: butoi de tablă, bicicletă, copaci, zidul case, geamuri și a forțat ușa de la intrare în casă scoțând-o din balamale.. Inculpatul C. D. îl informa telefonic pe inculpatul C. M. despre faptele agresive ale părții vătămate
Inculpatul C. M. a venit la locuința fratelui său prin grădină și, în momentul în care a părut de după colțul casei și a dat cu ochii de partea vătămată, acesta din urmă l-a lovit cu grebla peste mână și picior.
În timp ce inculpatul C. M. striga la fratele său să-l ajute și se străduia să-l deposedeze pe vătămat de greblă, s-a apropiat inculpatul C. D. care l-a lovit cu un par de mai multe ori pe partea vătămată. Din acest moment, partea vătămată a pierdut controlul asupra greblei și asupra echilibrului său. A căzut la pământ, iar inculpatul C. M. l-a ținut, asigurându-se că nu se ridică, în timp ce inculpatul C. D. a continuat să-l lovească pe unde a apucat timp de câteva minute. Nu s-a oprit nici când martorii B. I., C. E. au strigat să-l lase în pace.. Într-un final, inculpatul C. M. nu l-a mai lăsat pe inculpatul C. D. să-l mai lovească pe partea vătămată. Partea vătămată a rămas întins la pământ, sângerând, stare în care l-a găsit poliția . a fost ajutat să ajungă acasă de fiul și soția sa.
Ulterior, vătămatul a fost transportat cu ambulanța la S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O." Iași, unde a fost internat în perioada 8.10._12 și i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate.
După externarea vătămatului B. D. pentru acesta s-a întocmit Certificatul medico-legal nr. 382/22.10.2012 al CML Bârlad din care rezultă că a fost victima unei agresiuni prezentând, printre altele, plagă parietală dreaptă de aproximativ 10 cm și fractură parieto-occipitală dreaptă fară înfundare, ca și HED acut frontal postero-superior drept cu grosime de cea. 18 mm pe o lungime de 56 cm, posterior acestui traiect de fractură se întâlnesc alte două, parietale, tară deplasare, dintre care un traiect de fractură parietal drept se unește cu unul dintre cele două parietale arătate mai sus.
S-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale traumatologice pentru vătămat.
Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 276/E din 5.11.2012 întocmit de S. Medico-Legal Județean V. s-au concluzionat următoarele:
„I. B. D. a prezentat un traumatism cranio-cerebral, cu plagă contuză, fractură temporo-parietală dreaptă (un traiect temporo-parietal și alte două parietale), hematom extradural limitat (cu diametrul de maxim 56 mm), hemragie subarahnoidiană, fină formă de revărsat sanguin subdural.
La investigația actuală au fost evidențiate și fracturi costale (C6, CI, C8 stânga, posterior), pe care pacientul le leagă cauzal de incidentul reclamat.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur, cel mai probabil lovire activă cu corp contondent.
Leziunile de la nivelul extremității cefalice pot data din data de 7 octombrie 2012.
Fracturile costale pot data din 7 octombrie 2012; pentru a preciza vechimea acestor leziuni (eventual pentru certificarea datei producerii lor) este necesară reexaminarea radiografiilor vechi și cea făcută la investigația actuală (radiografia nr. 3930 din 6.11.2012 efectuată de S. Bîrlad).
Necesită 24-25 zile îngrijiri medicale pentru leziunile de la nivelul
extremității cefalice.
Fracturile costale necesită 17-18 zile îngrijiri medicale, deci nu vor putea modifica numărul final de zile îngrijiri medicale, cel de 24-25 zile.
Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei (hematomul extradural
apare a fi limitat, cu un diametru maxim de 56 mm, cu starea de conștientă
păstrată, scor Glascow 15, maxim, examen neurologic normal la internare, fără
deficite neurologice în evoluție, afebril în evoluție).
Leziunile au vizat extremitatea cefalică și toracele.
Urmarea traumatismului susnumitul nu rămâne cu niciuna din
consecințele cu caracter permanent prevăzute de art. 182 CP. (deși lama de
sânge extradurală, hematomul, persistă, cu o grosime mai mică la ora actuală, cu
constituirea unei higrome, pacientul nu prezintă deficite neurologice ci doar
acuze subiective - examenul neurologic este normal".
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Instanța de judecată a coroborat declarațiile vătămatului cu declarațiile martorilor C. E., B. A. F., B. Iounț, B. I., cu certificatul medico legal și expertiza medico legală sus prezentate, cu materialul întocmit de Secția 5 a Poliției Rurale M. la plângerea prealabilă formulată de inculpatul C. D. împotriva părții vătămate B. D. pentru infracțiunile amenințare, violare de domiciliu, precum și cu declarațiile inculpaților.
Inculpatul C. M. a susținut că partea vătămată a fost lovită doar de fratele său cu un arac de 3-4 ori. A subliniat că nu i s-au aplicat alte lovituri, că nu l-au imobilizat și că partea vătămată a așteptat poliția în poziția șezut, deplin conștient, refuzând să fie chemată salvarea.
Inculpatul C. D. a relatat că atunci când s-a apropiat de fratele său, ce fusese lovit cu grebla de partea vătămată, acesta din urmă l-a lovit cu palmele și pumnii peste corp și cap. Atunci, inculpatul susține că a văzut un arac pe care l-a ridicat și cu care a lovit pe partea vătămată de 2-3 ori peste mână și poate și peste cap. În acest timp, fratele său încerca să-i despartă. A mai relatat că el a căzut la pământ, partea vătămată era foarte violent, și după ce s-a ridicat a sunat iar la poliție. Susține că fratele său i-a spus părții vătămate să se liniștească, acesta s-a așezat pe pământ .
Se observă că ambii inculpați subliniază atitudinea lor non agresivă, poziția lor de apărare. Dar declarațiile martorilor și constatările din actele medicale relevă existența unei situații de fapt așa cum a fost relatată de instanță
Astfel, martorul C. E., aflat în trecere, ajuns în fața locuinței lui C. M., a văzut că acesta din urmă îl ținea pe vătămat, care a fost lovit mai multe minute de inculpatul C. D. cu un par de aproximativ 1,5 metri.. Martorul a strigat la inculpați, la fel și martorul B. I., cerându-le să se oprească din agresiune, însă C. D. a continuat să lovească vătămatul, care era ținut de inculpatul C. M..
Din declarația martorului B. I. rezultă că, apoi, a văzut cum vătămatul B. D., căzut la pământ, a fost lovit cu pumnii și picioarele de către cei doi inculpați.
Martorii amintiți, între care și C. E., au perceput strigătele de durere ale vătămatului și zgomote produse în urma lovituri asupra unui corp omenesc, martorul B. A.-F. auzind când se striga la inculpați ca vătămatul să fie lăsat în pace, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Din declaqrațiiile martorilor rezultă că vătămatul a rămas întins pe sol, sângerând în zona capului.
În drept, faptele inculpaților C. M. și C. D. care, prin acțiuni conjugate, în sensul că inculpatul C. M. l-a ținut pe partea vătămată, iar inculpatul C. D. i-a aplicat mai multe lovituri cu un par, cu pumni, picioare, în zona capului în special, cauzându-i acestuia multiple leziuni grave, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen., .
Vizavi de cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, instanța subliniază că, relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală în alte cazuri sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate. Durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în primejdie viața victimei, sunt mai puțin semnificative.
În speță, aplicând multiple lovituri cu un par, timp de câteva minute, în zona capului, lovituri care au cauzat leziuni serioase, (și anume traumatism cranio-cerebral, cu plagă contuză, fractură temporo-parietală dreaptă (un traiect temporo-parietal și alte două parietale), hematom extradural limitat (cu diametrul de maxim 56 mm), hemragie subarahnoidiană, fină formă de revărsat sanguin subdural), inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a victimei, ci uciderea ei.
În situația dată, împrejurarea că expertiza medico legală a apreciat că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, nu este relevantă pentru încadrarea juridică a faptei, care constituie tentativă la infracțiunea de omor.
În cauză, intenția inculpaților de a suprima viața victimei rezultă din materialitatea faptelor, respectiv a modalității de comitere a infracțiunii – prin aplicarea de lovituri de mare intensitate cu un par, pumni și picioare în zona capului chiar și după ce victima era căzută, cât și din leziunile provocate, respectiv (traumatism cranio-cerebral, cu plagă contuză, fractură temporo-parietală dreaptă (un traiect temporo-parietal și alte două parietale), hematom extradural limitat (cu diametrul de maxim 56 mm), hemragie subarahnoidiană, fină formă de revărsat sanguin subdural) pericolul vital fiind înlăturat numai datorită intervenției medicale și tratamentului medicamentos instituit cu promptitudine.
Raportat la aceste aspecte se constată că lovirea repetată și cu intensitate a victimei în zona capului dovedește că inculpații au urmărit suprimarea vieții acesteia, nicidecum numai un rezultat de vătămare a integrității corporale, acceptând în mod conștient, posibilitatea morții victimei.
Inculpații, chiar dacă nu au urmărit suprimarea vieții victimei, au acceptat eventualitatea producerii unui rezultat letal și, prin urmare, vinovăția lor, sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor îmbracă forma intenției indirecte.
În consecință, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen. în infracțiunea vătămare corporală gravă prev de art. 181 Cod Penal.
Cu privire la cererea inculpatului C. M. de a se constata că are calitatea de complice și nu de coautor, Tribunalul face următoarele precizări acordate la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Când tentativa de ucidere a persoanei se realizează prin contribuția mai multor făptuitori, care colaborează, răspunderea acestora se stabilește în temeiul dispozițiilor privind participația penală. Deși există mai mulți făptuitori, fapta de tentativă de omor este unică, așa că fiecare dintre participanți răspunde pentru totalitatea ei și, în concret, în raport cu contribuția adusă în obținerea rezultatului. În dreptul penal român s-a adoptat linia clasică a teoriei „complicității delict unic”, iar nu teoria „complicității delict distinct.” Potrivit art. 23 C. pen., „participanți sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.” Formele de participație sunt deci: coautoratul, instigarea, complicitatea.
Există coautorat la tentativă de omor ori de câte ori mai mulți făptuitori săvârșesc în mod intenționat împotriva unei persoane acte specifice de violență de natură să-i cauzeze moartea. Se produce, într-un anume fel, o distribuție a acțiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar toate orientate spre aceeași finalitate: suprimarea vieții persoanei. Ea dirijează actele fiecărui coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toți împreună, indiferent dacă contribuțiile sunt simultane sau succesive, în același loc sau în locuri diferite.
Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru tentativă de omor, el trebuie să fi săvârșit împotriva victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violență. În același timp, actul de violență al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se privește izolat, ci în raport cu totalitatea actelor săvârșite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violență conține un dinamism propriu, fizic și psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând astfel unitatea structurală a acesteia. Potrivit doctrinei juridice, condițiile coautoratului sunt: a) unitatea indivizibilă a acțiunilor mai multor făptuitori; b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.
În cele mai multe cazuri, contribuțiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceștia săvârșesc acte specifice de ucidere, iar ceilalți săvârșesc acte care, în sine, nu posedă eficiența necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependență cu primele, completându-le. Dacă s-ar privi fracționat contribuțiile, nu s-ar realiza nimic concludent asupra sensului juridic al coautoratului.
Imobilizarea victimei, pentru ca un alt făptuitor să fie în măsură să-i aplice lovituri cu rezultat letal, exprimă forță și dinamism într-un moment decisiv și, ca urmare, constituie, împreună cu acțiunea de ucidere, o unitate indivizibilă. În loc ca infractorul singur să lupte cu victima, să-i învingă rezistența și apoi să-i aplice lovitura mortală, un coautor, sau mai mulți, imobilizează victima chiar în momentul în care un altul aplică acea lovitură. Ca urmare, activitatea de imobilizare a victimei este legată direct și nemijlocit de activitatea care constituie latura obiectivă a infracțiunii de omor.
Unitatea acțiunii de imobilizare a victimei cu acțiunea de tentativă de omor, efectuată de alt coinculpat, se axează pe caracterul indispensabil al primei acțiuni, fără de care cealaltă acțiune nu ar fi posibilă. De fapt, imobilizarea victimei în momentul de pericol maxim pentru viata ei echivalează cu un adevărat act de violență, susceptibil de a cauza moartea acelei victime.
Așadar, toate contribuțiile care au legătură între ele, fiind conjugate și unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea uciderii persoanei, au caracter de acte de coautorat la tentativă la omor.
Coautorul nu acționează singur, ci în cooperare cu alt făptuitor (sau mai mulți). Ca atare, coautorul trebuie să urmărească și să accepte producerea rezultatului cauzat nu numai de acțiunea lui, ci de totalitatea acțiunilor, ceea ce presupune că el trebuie să cunoască celelalte acțiuni și finalitatea lor și, în mod conștient, să-și orienteze activitatea astfel încât să se integreze finalității în ansamblu.
Elementul cooperării subiective - adică reprezentarea totalității acțiunilor și voința de a se realiza, prin efortul comun, activitatea de ucidere a unei persoane - se obține din analiza împrejurărilor în care fapta a fost comisă.
În situațiile în care, după o înțelegere expresă sau tacită, toți făptuitorii atacă victima și îi aplică lovituri sau acționează într-o modalitate care, în ansamblu, îi cauzează moartea, nu mai are relevanță împrejurarea că unele lovituri au fost de mai mică gravitate și nu puteau - singure - să producă rezultatul, căci intenția de coautori la omor rezultă din materialitatea actelor săvârșite. Aceeași situație este și în cazul în care, fără consens prealabil, unul din inculpați acționează agresiv, cunoscând intenția celorlalți și asociindu-se astfel conștient la realizarea uciderii.
Revenind la cauza penală de față, Tribunalul apreciază că probatoriul administrat, astfel cum a fost prezentat, relevă - dincolo de orice îndoială rezonabilă - împrejurarea că inculpatul C. M. nu a avut rolul a „despărți” pe celălalt coinculpat și victimă ci - dimpotrivă - că rolul său a fost, pe de o parte, clar și precis orientat, iar pe de altă parte, a avut caracter determinant, esențial, în acțiunea conjugată de încercare de suprimare a vieții victimei, mai ales dacă se au în vedere declarațiile ambilor inculpați și actele medicale depuse din care rezultă că inculpatul C. D. aste anxios, anemic.
În această situație, este evident că numai inculpatul C. D.., singur ar fi avut șanse mai reduse de a prinde victima, de a o imobiliza, anihilându-i astfel orice posibilitate de apărare și ripostă și - în final - de a-i aplica loviturile cu parul care au produs grave leziuni.
A susținut apărarea că, în cazul ambilor inculpați, ar lipsi vinovăția acestora si, prin urmare, ar fi exclus caracterul penal al faptei datorita incidentei prevederilor art. 44 alin.2 și 2 ¹ Cod penal care se referă la legitima apărare, însă punctul de vedere exprimat nu poate fi primit pentru următoarele considerente.
Nu se neagă pătrunderea fără drept a părții vătămate în curtea inculpatului C. D. și violențele exercitate de acesta asupra bunurilor întâlnite în cale. Astfel, partea vătămată a stricat o bicicletă, un butoi, copaci, a spart geamuri, a scos o ușă din țâțâni.
O condiție esențială a legitimei apărări este ca apararea să fie proportionala cu gravitatea atacului. Asadar, apararea este legitima numai în masura în care este îndreptata împotriva atacului agresiv si prin aceasta se urmareste înlaturarea lui si a pericolului pe care îl genereaza si sa fie proportionala cu gravitatea atacului, fapta savârsita în aparare trebuie sa fie de o gravitate aproximativ egala cu gravitatea atacului, adica sa corespunda nevoii de aparare pe care o creeaza atacul.
Daca, însa, apararea este disproportionat de grava în raport cu gravitatea pericolului creat prin atac, fapta comisa depaseste limitele legitimei aparari si, în consecinta, nu poate fi considerata ca legitima.
Sub acest aspect se observă că natura si intensitatea ripostei inculpaților care, sunt vadit disproportionat de grave în raport cu gravitatea pericolului creat prin atacul partii vatamate .
Disproporția s-a ivit din momentul în care inculpatul C. M. a reușit să lase pe partea vătămată fără greblă și s-a adâncit după ce partea vătămată a căzut la pământ, în urma loviturilo aplicate de inculpatul C. D.. Chiar și după acest moment, când partea vătămată nu mai prezenta pericol, inculpatul C. D. a continuat să îl lovescă în timp ce inculpatul C. M. îl ținea, unii martori relatând că inculpatul C. D. ar fi afirmat “întoarce-l să-i dau și pe spinare” . Faptul că erau două perosane împotriva uneia singure căzută la pământ și dezarmată dovedește disparițai stării de pericol și existenta unei forte fizice a inculpaților cu mult superioară în raport cu victima.
Prin urmare, consideram ca inculpații nu au actionat în legitima aparare, ci doar sub stapânirea unei puternice tulburari determinate de provocarea venita din partea victimei aspect ce determina retinerea în favoarea lor a circumstantei atenuante a scuzei provocarii prevazuta de art. 73 lit. b din Cod penal .
Reținând vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii sus menționate, instanța îi va condamna la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
La alegerea și individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 C.pen (închisoare de la 5 ani la 10), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social, persoana fiecărui inculpat și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul C. M. are vârsta de 34 ani, este necăsătorit, nu are copii și nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul C. D. are vârsta de 32 ani, nu este căsătorit, nu are copii și nu este cunoscut cu antecedente penale .
Pe parcursul cercetărilor inculpații au avut o conduită oscilantă, pentru ca în final să recunoască coparticiparea la agresarea părții vătămate, cu consecințele arătate, cu menționarea că ambii inculpați s-au au încercat să se salveze unul pe altul de răspundere.
Ambii inculpați, fiind cooparticipanți la săvârșirea infracțiunii cercetate și având în vedere și acte de ordin medico-legal psihiatric depuse la dosar, au fost expertizați psihiatric, rezultând următoarele:
Inculpatul C. M. a relatat împrejurările comiterii faptei, arătând că ar fi sărit în ajutorul fratelui său, are o eficiență intelectuală la nivelul inteligenței inferioare, iar specialiștii din cadrul INML „M. Minovici" București au concluzionat prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/_/2012 (f. 82-84), că: „Numitul C. M. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
Inculpatul C. D. a relatat că, împreună cu fratele său, 1-a lovit pe vătămatul B. D., producându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol. Afectiv este instabil, cu labilitate și depresie situațională și eficiență intelectuală la nivelul inteligenței inferioare.
Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/_/2012 90-92) s-au concluzionat următoarele: „Numitul C. D. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip instabil-emoțional. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana fiecărui inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹ alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Instanța se va raporta la faptul că inculpații au acționat conjugat, că s-a folosit un par în acțiunea de lovire, că s-au aplicat mai multe lovituri, timp de mai multe minute, într-o zonă vitală, iar rănile au fost grave. Pe de altă parte, infracțiunea a rămas în faza tentativei, leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate, iar inculpații au comis fapta sub imperiul unei puternice stări de tulburare, generate de atitudine agresivă a părții vătămate, de distrugerile făcute în gospodăria inculpatului C. D.
Față de aceste împrejurări, de reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, raportat și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 4 (patru) ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. Instanța nu va mai aplica pedeapsa complementară, față de disp. art. 76 alin. 3 Cod Penal
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana fiecărui nculpat, apreciază că sunt nedemni în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Apreciind că inculpații au înțeles consecințele faptelor lor și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare a pedepsei în detenție, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 86 ind1 Cod Penal, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executarii pedepsei sub supraveghere se va suspenda si executarea pedepselor accesorii .
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
-sa se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., desemnat organ de supraveghere;
-sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
-sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
-sa comunice informațiile de natura a-i putea fi controlate mijloacele de existenta.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal privind revocarea măsurii in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
Se va constata că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 6.11.2012 – 17.04.2013.
Se va menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de fiecare inculpat, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Sub aspectul laturii civile, se constată că partea vătămată B. D. a fost despăgubită de inculpați în timpul urmăririi penal ecu suma de 1 500 lei și nu s-a mai constituit parte civilă.
S. C. de Urgențe „P. Dr N. O." Iași, cu privire la cheltuielile ocazionate de spitalizarea vătămatului, a solicitat să fie despăgubit cu suma de 2564,21 lei ( f. 62).
S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă, comunicând contravaloarea transportării cu ambulanța a vătămatului în valoare de 1268,4 lei (f. 62).
Potrivit, dispozițiilor art. 14 alin.3 cod procedură penală, repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit.a și b „potrivit legii civile „ ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art.998-1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile celei penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală .
S. C. de Urgențe „P. Dr N. O." Iași și S. de Ambulanță Județean V. au dovedit, prin mijloacele legale oferite, depunând acte în acest sens, existența unor prejudicii în patrimoniul lor ca urmare a acțiunii inculpatului.
În consecință, în baza disp. art. 14, 346 Cod Procedură penală și art 313 din Legea 95/2006 îi va obliga pe inculpații C. M. și C. D. în solidar să achite cu titlul de despăgubiri următoarele sume:
-1719,46 lei către partea civilă S. C. de Urgență „prof. Dr. N. O.” Iași (diferența de 1/3 fiind generată de culpa părții vătămate B. D.)
-845,6 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean V. (diferența de 1/3 fiind generată de culpa părții vătămate B. D.)
În temeiul disp. art. 7 din Legea 76/2008 rap la art 3, 4, 5 și 9 din Legea 76/2008 se va dispune prelevarea de la fiecare inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ. Vor fi informați inculpații că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați prin apărători.
Condamnă pe inculpatul C. M., fiul lui L. și M., născut la data de 9.05.1978 în ., CNP_, domiciliat în ., jud. V., absolvent a 8 clase, agricultor, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, și pe inculpatul C. D., fiul lui L. și M., născut la data de 15.10.1980 în ., CNP_, domiciliat în ., jud. V., absolvent a 4 clase, agricultor, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, fiecare la câte o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare ,fiecare pentru săvârșirea infracțiunii „tentativă la omor”, prev. de art. 20 rap la art. 174 Cod Penal cu aplic art. 73 lit. b) și 76 alin. 2 Cod Penal .
Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului C. M. și inculpatului C. D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
In baza art. 86 ind. 1 alin. 2 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si stabilește pentru fiecare inculpat un termen de încercare de 6 ani.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executarii pedepsei sub supraveghere se va suspenda si executarea pedepselor accesorii .
Pe durata termenului de încercare, inculpatul C. M. și inculpatul C. D. trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
-sa se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., desemnat organ de supraveghere;
-sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
-sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
-sa comunice informațiile de natura a-i putea fi controlate mijloacele de existenta.
Atrage atenția inculpatului C. M. și inculpatului C. D. asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal privind revocarea măsurii in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
Constată că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 6.11.2012 – 17.04.2013.
Menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de fiecare inculpat, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Constată că partea vătămată B. D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă pe inculpații C. M. și C. D. în solidar să achite cu titlul de despăgubiri următoarele sume:
- 1719,46 lei către partea civilă S. C. de Urgență „prof. Dr. N. O.” Iași (diferența de 1/3 fiind generată de culpa părții vătămate B. D.)
- 845,6 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean V. (diferența de 1/3 fiind generată de culpa părții vătămate B. D.)
În temeiul disp. art. 7 din Legea 76/2008 rap la art 3, 4, 5 și 9 din Legea 76/2008 dispune prelevarea de la fiecare inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ. Informează pe inculpatul C. M. și pe inculpatul C. D. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Obligă pe inculpatul C. M. la plata sumei de 1380 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru faza de judecată va fi avansată inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul C. D. la plata sumei de 1480 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru faza de judecată va fi avansată inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru părțile civile și partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2013.
Președinte,
G. F.
Grefier,
D. P.
Red.FG
Tehnored.D.P. 01 iulie 2013
2 ex.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 6/2013. Tribunalul... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
