Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-12-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 293/R
Ședința publică de la 27 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător C. A.
Judecător V. A.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol judecarea recursului penal formulat de recurentul inculpat S. A., fiul lui M. și al A., născut la data de 22.06.1985, în mu.Bîrlad, jud.V., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria V. la data de 23.12.2013, având ca obiect-menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat S. A., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. G.- cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul a fost declarat în termen legal; nemotivat în scris; cauza de află la primul termen de judecată.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Instanța a procedat la verificarea identității inculpatului pe baza datelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Interpelat fiind inculpatul recurent S. A., precizează că înțelege să-și mențină recursul declarat.
După ce în prealabil a luat legătura cu inculpatul, apărătorul acestuia, precizează că recurentul își menține recursul declarat.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului recurent, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au alte chestiuni prealabile în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în susținerea recursului declarat.
Av.B., pentru recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului. Precizează că inculpatul a recunoscut în parte faptele comise, motiv pentru care cercetarea acestuia se poate face în libertate. Consideră că nu mai subzistă la acest moment temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului, acesta conlucrând cu organele de cercetare penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat. Precizează că aspectele invocate de apărătorul inculpatului urmează să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, ca circumstanțe atenuante. De asemenea, se va avea în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului.
Consideră că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, drept pentru care solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
Inculpatul S. A., având ultimul cuvânt, precizează că lasă la aprecierea instanței.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și trece la deliberare, când:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 23.12 2013, Judecătoria V. a dispus menținerea stării de arest a inculpatului S. A. potrivit disp.art.160 al.2 Cod pr.penală și art.300 ind.1 alin.3 Cod pr.penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. A., care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat nu a fost motivat în scris.
În susținerea orală a motivelor de recurs, inculpatul a susținut că lăsarea sa în stare de libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a acestuia.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată încheierea din 23.12.2013, pronunțată de Judecătoria V., ca fiind legală și temeinică pentru următoarele motive:
În mod corect instanța de fond a reținut că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă penală, aspect ce rezultă și din declarația de recunoaștere a acestuia.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a art. 148 lit. f cod procedură penală tribunalul reține următoarele:
În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din codul de procedură penală, printre care figurează persoana drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpaților sau a reacției declanșată de fapta comisă de aceștia.
În raport cu art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, se concretizează prin starea de neliniște și de insecuritate în rândul societății generată de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei infracțiuni este cercetată și judecată în stare de libertate.
De asemenea, instanța are în vedere condițiile concrete ale săvârșirii faptei, respectiv prin violență, folosind un obiect contondent tăietor.
Pentru a se putea lua măsura arestării preventive, condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică este insuficientă, fiind necesar să fie îndeplinită cumulativ și condiția pedepsei închisorii prevăzute de lege, în sensul că, aceasta trebuie să fie mai mare de 4 ani, condiție care este îndeplinită în prezenta cauză.
Poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina poate fi eventual valorificată în procedura prev. de art. 320 ind.1 Cod peorcedură penală.
Tribunalul constată astfel că subzistă temeiurile avute în vedere la arestare, respectiv cele prev de art. 143 cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Raportat tuturor considerentelor expuse, tribunalul, în temeiul art. 141 și 385 ind. 15 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva încheierii din 23.12.2013 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.b Cpp, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. A., fiul lui M. și al A., născut la data de 22 iunie 1985 în mun.Bîrlad, jud.V., deținut în prezent în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii pronunțate la data de 23 decembrie 2013 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata către stat a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în recurs se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 decembrie 2013.
Președinte, Judecători,
L.-M. B. C. A.; V. A.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.L.M.B.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./06.01.2014
Judec.fond; Judecătoria V.: M. G.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 257/2013.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
