Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 109/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 109
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: D. P.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare sesizarea formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului V., în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală, privind pe condamnatul S. B., fiul lui V. și T., născut la data de 14.06.1952, în prezent deținut în P. V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, lipsește condamnatul.
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 06 martie 2014, când după deliberare, s-a dat sentința penală de față.
TRIBUNALUL,
Deliberând în cauza penală de față, T. constată următoarele:
Prin cererea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., înregistrată pe rolul Tribunalului V., la data de 31.01.2014, sub numărul_, instanța a fost sesizată cu privire la numitul S. B., aflat în executarea unei pedepse de 16 (șaisprezece) ani și 6 (șase) luni de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Sesizarea Comisiei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal și art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Sesizarea a vizat constatarea intervenirii legii penale mai favorabile în privința pedepsei complementare de 8 (opt) ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) teza a II-a din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Au fost atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: fișa de evaluare, mandatul de executare a pedepsei închisorii 524/D/2010 din 05.10.2011 emis de T. Bacău, sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, cu referat al Biroului de executări penale, fișa de cazier judiciar.
La termenul de judecată din 19 februarie 2014, T. a calificat prezenta sesizare ca având drept temei art. 6 din Noul Cod penal și art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, T. reține că numitul S. B. a fost condamnat prin sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani și 6 (șase) luni de închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) teza a II-a din Codul penal din 1969 pentru o perioadă de 8 (opt) ani.
Analizând legea penală mai favorabilă in abstracto, se constată că:
I. Potrivit art. 6 alin. 6 din Noul Cod penal, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
II. Conform art. 64 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a)dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
c)dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;
d) drepturile părintești;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.
Potrivit art. 65 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.
Conform art. 53 alin. 2 lit. a) din Codul penal de la 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi avea o durată cuprinsă între 1 an – 10 ani.
Conform art. 71 din Codul penal din 1969, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.
III. Potrivit art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d)dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o)dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instanța individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei.
Potrivit art. 67 din Noul Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, conform art. 65 din Noul Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) - n) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
T. constată, in concreto, în raport de pedeapsa complementară aplicată în mod definitiv, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) teza a II-a din Codul penal din 1969 pentru o perioadă de 8 (opt) ani, că legea penală nouă este mai favorabilă, prevăzând o durată maximă de 5 (cinci) ani a pedepsei complementare.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 595 Noul Cod de procedură penală, va admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, la nivelul Penitenciarului V., privind pe condamnatul S. B..
Va constata intervenirea legii penale mai favorabile în privința pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 8 (opt) ani, aplicată prin sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
În baza art. 6 alin. 6 Noul Cod Penal, va aplica inculpatului-condamnat S. B. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) din Noul Cod penal.
Va interzice inculpatului-condamnat S. B. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Va înlătura dispozițiile contradictorii și va menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Va dispune efectuarea cuvenitelor modificări pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 524/D/2010 din 05.10.2011 emis de T. Bacău, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 272 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 595 Noul Cod de procedură penală, admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, la nivelul Penitenciarului V., privind pe condamnatul S. B., fiul lui V. și T., născut la data de 14.06.1952, în localitatea Fălticeni, județ Suceava, cetățean român, C.N.P._, cu domiciliul în municipiul Bacău, .. 32, județ Bacău, actualmente deținut în P. V..
Constată intervenirea legii penale mai favorabile în privința pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 8 (opt) ani, aplicată prin sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
În baza art. 6 alin. 6 Noul Cod Penal, aplică inculpatului-condamnat S. B. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) din Noul Cod penal.
Interzice inculpatului-condamnat S. B. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Înlătură dispozițiile contradictorii și menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 382/D/2010 din 21.12.2010 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 05.10.2011, ca urmare a deciziei penale nr. 3410/05.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
Dispune efectuarea cuvenitelor modificări pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 524/D/2010 din 05.10.2011 emis de T. Bacău, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 272 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de a formula contestație la Curtea de Apel Iași, în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2014.
PREȘEDINTE,
A. C.
GREFIER,
D. P.
Red. A.C.
Tehnred. D.P.
5 ex./11.03.2014
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 4/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
