Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 195/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 195/D.C.
Ședința publică de la 23 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A.
din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol judecarea contestației penale privind pe condamnatul M. C. V., având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2013.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a lipsit condamnatul intimat în contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria V., M. C. V..
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința din 16 iulie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 23.07.2014, când s-a dat decizia penală de față.
T.
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1365/13.06.2014, Judecătoria V. în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, a admis cererea formulată de condamnatul M. C.-V..
A constatat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului M. C.-V. prin sentința penală nr.944 din 09.08.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă la 11.10.2012 prin decizia penală nr. 934/P/11.10.2012 a Curții de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală, depășește maximul de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzută de legea nouă.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M. C.-V. prin sentința penală nr. 944/09.08.2012 a Judecătoriei C. rămasă definitivă la 11.10.2012 prin decizia penală nr.934/P/11.10.2012 a Curții de Apel C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală;
- restul de 735 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 428/07.07.2009 a Judecătoriei Bârlad.
În baza art. 3 din Legea nr. 187/2012 Cod penal, a redus pedeapsa aplicată condamnatului M. C.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare maximul prevăzut de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. d Noul Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
A menținut măsura revocării liberării condiționate a restului de 735 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 428/07.07.2009 a Judecătoriei Bârlad definitivă prin decizia penală nr. 162/A/23.09.2009 a Tribunalului V..
A constatat că sub aspectul rezolvării situației infracționale cu privire la revocarea liberării condiționate din executarea restului de 735 zile închisoare rămas neexecutat, legea penală veche este mai favorabilă.
În baza art. 6 Noul Cod penal, coroborat cu art. 61 Cod penal din 1969, a contopit pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, astfel cum a fost redusă prin prezenta hotărâre cu restul de 735 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 428/07.07.2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la 23.09.2009, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.
A menținut pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin.1 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin.2 Cod penal.
A dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, durata reținerii și a arestării preventive și a perioadei executate de la 24.06.2012 la zi.
A înlăturat dispozițiile contrare și menținut celelalte dispoziții din sentința penală nr. 944 din 09.08.2012 a Judecătoriei C., rămasă definitivă la 11.10.2012 conform deciziei penale nr. 943/P/11.10.2012 a Curții de Apel C..
A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1948/2012 din 12.10.2012 emis de Judecătoria C. în baza sentinței penale nr. 944 din 09.08.2012 a Judecătoriei C. - definitivă la 11.10.2012 – și emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
A dispus comunicarea prezentei hotărâri Parchetului de pe lângă Judecătoria V. și condamnatului-contestator M. C.-V. la locul de deținere, conform dispozițiilor art. 23 pct.8 teza II din Legea nr.255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe contestatorul-condamnat M. C.-V. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința penală nr. 944 din 09.08.2012 a Judecătoriei C., s-a dispus:
„ În baza art. 208 alin 1 - art. 209 a in 1 lit. i Cp., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 320 indice 1 alin.7 C.p.p. condamnă inculpatul M. C.-V. (fiul lui A. și M., născut la data de 05.10.1984 în loc.Bârlad, jud.V.) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C.p. revocă liberarea condiționată dispusă în baza sentinței penale nr.212/23.02.2012 a Judecătorie; V. privind restul rămas neexecutat de 735 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 428/07.07.2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin decizia 162/A/23.09.2009 a Tribunalului V. pe care-1 contopește cu pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim detenție conform art. 57 C.p..
În baza art. 71 Cp. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. .
În baza art. 350 C.p.p. menține arestarea preventivă a inculpatului.
Respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de avocatul inculpatului.
În baza art. 88 Cp. deduce din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, perioada reținerii și arestării preventive, de la 24.06.2012 la zi”.
Potrivit art. 6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr.187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penală din 1968, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța urmează să analizeze din perspectiva instituțiilor autonome, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește fiecare dintre pedepsele aplicate (avându-se în vedere circumstanțele atenuate sau agravante);
2. aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește stările de agravare și pluritatea de infracțiuni ( recidiva, forma continuată, concurs de infracțiuni).
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului M. C.-V., instanța a reținut următoarele:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală.
Infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat M. C. prin sentința penală sus-menționată este reglementată de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. d Noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Dispozițiile art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală din 1968 au corespondent în dispozițiile art. 396 alin.10 noul Cod de procedură penală, ce prevăd același tratament sancționator, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul în care judecarea cauzei s-a făcut în procedura recunoașterii învinuirii potrivit dispozițiilor art. 375 alin.1,2 noul Cod de procedură penală, instituție similară celei prevăzute de art. 320 indice 1 Cod procedură penală din 1969, urmând a fi reținută la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. d noul Cod penal, sunt de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare.
Pentru reducerea pedepsei aplicate condamnatului M. C.-V. până la maximul legal prevăzut de legea nouă, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 944 din 09.08.2012 a Judecătoriei C., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală;
- restul de 735 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 428/07.07.2009 a Judecătoriei Bârlad.
Astfel, instanța constată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului M. C.-V. prin sentința penală nr. 944 din 09.08.2012 a Judecătoriei C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 320 indice 1 alin.7 Cod procedură penală depășește maximul de 3 ani și 6 luni închisoare prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. d noul Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală și în baza art. 3 din legea nr. 187/2012, va reduce pedeapsa aplicată de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare, maximul special prevăzut de legea nouă.
În ceea ce privește starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal din 1969 și tratamentul sancționator al revocării liberării condiționate, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea nouă privind reținerea stării de recidivă, motiv pentru care nu se impune înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal și că nu a fost aplicat regimul sancționator specific acestei stări de agravare, reținându-se incidența dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1969.
Analizând comparativ dispozițiile art. 104 alin.2 noul Cod penal, privind revocarea liberării condiționate și cele ale art. 61 alin.1 Cod penal din 1969, instanța constată că legea penală veche este mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancționator al revocării liberării – legea veche prevede contopirea pedepsei cu restul rămas neexecutat și spor facultativ, iar legea nouă prevede cumulul pedepsei cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară sau spor obligatoriu de 1/3 din pedeapsa cea mai mică, funcție de tipul pluralității de infracțiuni – recidivă sau pluralitate de infracțiuni.
Pedeapsa accesorie
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal din 1968 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a, b,d Cod penal. De asemenea, condițiile de executare sunt aceleași.
Față de considerentele expuse, instanța în baza art. 23 din Legea nr.255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, a admis cererea formulată de condamnatul M. C.-V..
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria V., apreciind ca hotărârea instanței de fond este nelegala pentru următoarele motive:
- Pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pe care o executa condamnatul M. C., este legala, astfel ca nu trebuia redusa la 3 ani si 4 luni.
Condamnatul M. C. a formulat o cerere prin care a solicitat Judecătoriei V. verificarea incidenței legii penale mai favorabile in ceea ce-l privește, cu referire la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pedeapsa aplicata prin s.p. 944/2012 a Judecătoriei Constanta, in baza căreia a fast emis mandatul de executare nr. 1948/12.10.2012 pe care acesta îl executa.
Din analiza situației juridice a rezultat ca numitul M. C. execută o pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare, ca urmare a contopirii restului de 735 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicata prin s.p. 428/2009 a Judecătoriei Bârlad, cu pedeapsa de 3 ani si 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzuta de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit i. cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 Vechiul Cod de Procedura Penala.
Instanța, analizând cererea condamnatului, a apreciat corect ca infracțiunea de furt calificat pentru care acesta a fost condamnat, se regăsește in dispozițiile art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit. d) C.p., limita maxima a pedepsei prevăzuta de legea noua fiind de 5 ani. Ținând cont însă de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod de Procedura Penala 1969, care se regăsesc in dispozițiile art. 374 raportat la art. 396 alin 10 Noul Cod de procedura Penală, instanța a dispus reducerea maximului special la 3 ani si 4 luni închisoare ( reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă).
P. Decizia nr. 14/16.116.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a hotărât ca " In aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 din Noul Cod penal, atunci când se compară pedeapsa aplicata cu maximul special prevăzut de legea noua, nu se va lua în considerare cauza speciala de reducere a pedepsei prevăzuta de art. 320 ind. 1 C.P.P. anterior, reținuta condamnatului si valorificata in pedeapsa concreta."
P. urmare, neputând face aplicarea dispozițiilor privind cauza specială de reducere a pedepsei, instanța de fond trebuia să compare pedeapsa efectiv aplicata cu maximul de 5 ani prevăzut de legea noua. Constatând că pedeapsa aplicata de 3 ani si 6 luni închisoare nu depășește maximul special prevăzut de legea noua, instanța trebuia sa respingă ea nefondata cererea condamnatului M. C..
2.In mod greșit, instanța a dispus, după admiterea contestației, obligarea contestatorului M. C. la plata sumei de 100 lei cu litiu de cheltuieli judiciare, in baza art. 275 alin 2
C.P.P.
In cazul admiterii contestației, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în baza dispozițiilor art. 275 alin 3 C.P.P. Cum se apreciază, față de cele prezentate, că in mod greșit instanța a admis contestația, urmează ca instanța de control sa respingă ca nefondata contestația condamnatului M. C.-V., moment in care contestatorul trebuie obligat la plata cheltuielilor judiciare, in baza art. 275 alin 2 Cod de procedură penală
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de contestație formulate de către P. de pe lângă Judecătoria V., dar și din oficiu, T. constată că este fondată contestația.
În cuprinsul contestației, P. de pe lângă Judecătoria V. a analizat, în detaliu și temeinic, motivele de nelegalitate ale sentinței instanței de fond, analiză pe care T. o constată a fi exhaustivă, neimpunându-se a mai fi redate, în detaliu, și în prezenta decizie.
Intimatul-condamnat a fost condamnat pentru o infracțiune de furt calificat, care se regăsește, la acest moment, incriminată în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin 1 lit. d) Noul Cod penal, limita maxima a pedepsei prevăzuta de legea noua fiind de 5 an de închisoare.
P. Decizia nr. 14/16.06.2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a hotărât ca " În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 din Noul Cod penal, atunci când se compară pedeapsa aplicata cu maximul special prevăzut de legea noua, nu se va lua în considerare cauza speciala de reducere a pedepsei prevăzuta de art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concreta."
P. urmare, neavând posibilitatea de a face aplicarea dispozițiilor privind cauza specială de reducere a pedepsei, instanța de fond trebuia să compare pedeapsa efectiv aplicata cu maximul de 5 ani de închisoare prevăzut de legea noua și să constate că pedeapsa efectiv aplicata de 3 ani si 6 luni închisoare nu depășește maximul special prevăzut de legea noua.
Pe cale de consecință, instanța de fond trebuia sa respingă ca nefondata cererea condamnatului M. C..
Totodată, față de soluția pronunțată, de admitere a contestației, instanța de fond a dispus, în mod greșit, obligarea contestatorului M. C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, in baza art. 275 alin 2 Cod de procedură penală anterior.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, T. va admite contestația declarată de către P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1365 pronunțată la data de 13.06.2014 de către Judecătoria V., pe care o va desființa în parte.
Rejudecând cauza,
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 595 Noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M. C.-V., condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare, prin sentința penală nr. 944/09.08.2012 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă la data de 11.10.2012, prin decizia penală nr. 934/11.10.2012 a Curții de Apel C..
Va înlătura dispozițiile contrare din sentința penală nr. 1365 pronunțată la data de 13.06.2014 de către Judecătoria V.
Față de soluția de respingere a cererii condamnatului M. C. V., va menține dispozițiile din sentința penală nr. 1365 pronunțată la data 13.06.2014 de către Judecătoria V., privind obligarea condamnatului M. C.-V. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Față de soluția de admitere a contestației formulată de P. de pe lângă Judecătoria V., în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat la soluționarea cauzei contestație vor rămâne în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în calea de atac a contestației va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală, admite contestația declarată de către P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr. 1365 pronunțată la data de 13.06.2014 de către Judecătoria V., pe care o desființează în parte.
Rejudecând cauza,
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală raportat la art. 595 Noul Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M. C.-V., fiul lui A. și M., născut la data de 05.10.1984, C.N.P._, actualmente deținut în Penitenciarul V., condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni de închisoare, prin sentința penală nr. 944/09.08.2012 pronunțată de Judecătoria C., rămasă definitivă la data de 11.10.2012, prin decizia penală nr. 934/11.10.2012 a Curții de Apel C..
Înlătură dispozițiile contrare din sentința penală nr. 1365 pronunțată la data de 13.06.2014 de către Judecătoria V.
Menține dispozițiile din sentința penală nr. 1365 pronunțată la data 13.06.2014 de către Judecătoria V., privind obligarea condamnatului M. C.-V. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat la soluționarea cauzei contestație rămân în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în calea de atac a contestației va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2014.
Președinte,
A. C.
Grefier,
D. P.
Red. A.C
Tehnored. D.P.
4 ex./01 August 2014
Jud. fond L. M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
