Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 184/D.C.
Ședința publică de la 16 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol se află judecarea contestației penale privind pe contestatorul T. Ș., fiul lui N. și M., născut la data de 21.12.1968, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1471/26.06.2014 a Judecătoriei V., având ca obiect liberarea condiționată (art. 587 N.C.P.P.) .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a constatat că se prezintă condamnatul T. Ș., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu M. M., cu delegație de asistență juridică la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, iar contestația a fost declarată în termen și motivată.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care
Președintele completului verifică identitatea contestatorului condamnat cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Fiind interpelat de instanță, contestatorul condamnat T. Ș. arată că insistă în soluționarea contestației și depune la dosarul cauzei un memoriu, care a fost înaintat reprezentantului Ministerului Public spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, T. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului condamnat T. Ș., având cuvântul solicită admiterea contestației motivat de faptul că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv fracția legală executată din pedeapsă, condamnatul a avut un comportament corespunzător mediului carceral, a participat la programe educative și sociale, lucru de care nu s-a ținut cont la instanța de fond, iar de la ultima audiere în comisie, comportamentul acestuia s-a îmbunătățit simțitor fiind și recompensat.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea contestației, iar în subsidiar solicită reducerea termenului de reiterare a cererii. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să fie respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul T. Ș., să fie menținută ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond și să fie obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă interpretarea a dispozițiilor legale ce reglementează instituția liberării condiționate atunci când a stabilit că acest condamnat nu poate beneficia, cel puțin deocamdată, de liberare condiționată și a fixat un termen echilibrat de 6 luni, raportat la durata destul de mare a pedepsei care este de 22 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav, termen după expirarea căruia va putea fi reiterată cererea de liberare condiționată.
Este adevărat că acest condamnat se află la a 3 analiză cu privire la îndeplinirea condițiilor cerute de lege vizând liberarea sa condiționată, însă, în mod corect, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei față de condamnat nu a fost atins și că nu este momentul pentru a se dispune liberarea condiționată a sa, fără să existe riscul reiterării comportamentului infracțional, dacă se are în vedere cuantumul foarte mare al pedepsei aplicate pentru o infracțiune extrem de gravă îndreptată împotriva vieții, antecedentele penale ale condamnatului, față că acest condamnat a fost sancționat de 3 ori pe parcursul executării pedepsei, iar în perioada de aproape de un an de zile de amânare dispusă de instanța de judecată în două rânduri nu a reușit să se evidențieze suficient să convingă instanța de judecată că se poate întoarce în societate fără riscul reiterării comportamentului infracțional și asta dacă se are în vedere că într-o perioadă atât de lungă, condamnatul nu a reușit să obțină decât o singură recompensă și asta aproape de momentul la care s-a pronunțat instanța de fond prin hotărârea contestată.
Consideră că deja au fost valorificate elementele care caracterizează favorabil persoana acestui condamnat, tocmai prin fixarea unui termen de reiterare a cererii destul de redus de 6 luni.
Perioada care a mai rămas de executat este una foarte mare, pedeapsa expirând de drept în luna august a anului 2020.
Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate.
Având ultimul cuvânt, contestatorul condamnat T. Ș. solicită admiterea cererii de liberare condiționată, să-i mai fie acordată o șansă, deoarece nu-i mai trebuie viața infracțională.
S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față constată următoarele,
P. sentința penală nr. 1471/26.06.2014 Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului T. Ș., fiul lui N. și M., născut la data de 21.12.1968 în localit. Dealu Morii, jud. Bacău, CNP:_, deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/2014 a Tribunalului V. , ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 26.12.2014.
În baza art. 275 alin.3 din Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului T. Ș. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 342/23.06.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate T. Ș. a fost condamnată la o pedeapsă de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/2014 a Tribunalului V., mandat de executare nr. 76/2014, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 215 Cod penal.
Executarea pedepsei a început la 08.08.1998 și urmează să expire la data de 07.08.2020. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 22 ani închisoare (8036 zile) o fracție de 3/4, respectiv 6027 zile închisoare.
Până la data de 23.06.2014, condamnatul a executat efectiv 5799 zile închisoare, 541 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, 0 zile executat în arest preventiv, în total fiind 978 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare. Noul Cod penal prevede la art. 100 alin. 1 lit. d că instanța trebuie să aprecieze dacă persoana condamnată s-a îndreptat și poate fi redată societății, aspecte care se verifică prin raportare la conduita din cadrul penitenciarului și cea anterioară detenției.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate T. Ș. a avut un comportament corespunzător, a fost sancționată disciplinar de 3 ori și recompensată de 16 ori. A participat la activitățile productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 541 zile câștig.
De la ultima discuție în comisia de propuneri pentru liberarea condiționată persoana privată de libertate T. Ș. a conștientizat necesitatea restructurării atitudinii și nu a mai făcut niciodată obiectul vreunei abateri disciplinare, ba chiar a fost recompensat o singură dată cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă atât din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior, cât și din cuprinsul dispozițiilor art. 100 alin 1 din Noul Cod penal.
Instanța a constatat că persoana privată de libertate are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare și a fost sancționată pe parcursul detenției. Acesta a mai beneficiat de liberare condiționată fapt ce denotă instanței că nu a înțeles scopul acordării unui astfel de beneficiu și nici scopul pedepsei aplicate. P. urmare, având în vedere durata executată până în prezent din pedeapsă, precum și a celei care a mai rămas de executat, instanța apreciază că se impune o perioadă suplimentară de detenție pentru reeducarea persoanei, la acest moment, neexistând convingerea deplină a instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și că poate fi redată societății. Existența recompenselor și comportamentul preponderent pozitiv pe parcursul unei perioade executate din pedeapsa aplicată, prezintă indicii în sensul că persoana se află în curs de reeducare, însă având în vedere perioadă rămasă până la termen, acestea nu a convins pe deplin instanța de fond că acest proces a fost terminat cu succes.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a apreciat că persoana privată de libertate T. Ș. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată. În consecință, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului T. Ș., anterior executării integrale a pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 66/2014 a Tribunalului V..
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație persoana privată de libertate T. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, că persoana privată de libertate T. Ș., aflată în executarea unei pedepse de 22 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav (după ce anterior fusese condamnată la o pedeapsă de 7 ani de închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor), nu poate beneficia de liberare condiționată, fixând, în același timp, un termen echilibrat de 6 luni, după expirarea căruia va putea fi reiterată cererea sau propunerea de liberare condiționată.
Termenul de 6 luni, fixat de instanța de fond, este unul echilibrat raportat la amânările anterioare (o amânare de 4 luni și o amânări de 6 luni închisoare), fiind avut în vedere tocmai faptul că, de la ultima analiză în cadrul Comisie din cadrul Penitenciarului V., T. Ș. a fost recompensat o dată.
Această recompensă nu este însă de natură a permite ignorarea comportamentului persoanei privată de libertate pe parcursul întregii executări a pedepsei, condamnatului fiindu-i aplicate nu mai puțin de 3 sancțiuni disciplinare pentru săvârșirea unor abateri disciplinare foarte grave (printre care, lovirea altei persoane privată de libertate; aceasta în condițiile existenței a două condamnări pentru săvârșirea a două infracțiuni îndreptate împotriva vieții persoanei).
De asemenea, în cele două perioade de amânare, condamnatul nu a reușit să obțină decât o singură recompensă, și aceasta aproape de momentul la care s-a pronunțat instanța de fond prin hotărârea contestată.
Or, liberarea condiționată reprezintă un act de clemență a cărui acordare trebuie justificată prin conduita excepțională a condamnatului prin care să se facă dovada că perioada privării de libertate a condus la reeducarea acestuia.
În mod corect, a apreciat instanța de fond că persoana privată de libertate nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa, existând riscul ca odată pus în libertate să reitereze comportamentul infracțional.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul T. Ș., împotriva sentinței penale nr. 1471/26.06.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
Constatând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul T. Ș., fiul lui N. și M., născut la data de 21.12.1968, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1471/26.06.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2014.
Președinte,
A. C.
Grefier,
D. P.
Red. A.C
Tehnored. D.P.
4 ex./24 Iulie 2014
Judecătoria V.: C.-A. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Traficul de persoane. Art.210 NCP. Sentința nr. 367/2014.... → |
|---|
