Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 69/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-03-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 69/R
Ședința publică de la 07 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. P.-F.
Judecător: G. F.
Judecător: A. C.
Grefier: A.-R. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea recursurilor penale declarate de P. DE PE LÂNGĂ J. B. și partea vătămată I. M., împotriva sentinței penale nr. 573 din 06.12.2011 de J. B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă inculpatul intimat R. I., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 23.03.2005 de Poliția mun. B., asistat de apărător desemnat din oficiu Z. F., cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosarul cauzei și partea vătămată recurentă I. M., legitimată cu CI . nr._ eliberată la data de 27.11.2009 de SPCLEP B., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat pentru introducerea în cauză, în calitate de parte civilă a Penitenciarului S. R. și pentru ca partea vătămată recurentă să își motiveze recursul; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Partea vătămată recurentă I. M. depune la dosarul cauzei motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 13 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că împotriva sentinței penale nr. 573 din 06.12.2011 a Judecătoriei B. a formulat recurs parchetul, criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității, considerând că hotărârea primei instanțe este nelegală pentru următoarele motive;
În mod nelegal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit, a unei securi și a unei bâte de baseball, în condițiile în care nu sunt îndeplinite nici una dintre prevederile art. 118 din Codul penal. Mai mult decât atât, aceste obiecte aparțin părții vătămate care venise cu ele la locuința inculpatului și ar fi trebuit ca acestea să fie restituite de către instanța de judecată părții vătămate și nu să se dispună confiscarea acestora. Din situația de fapt reținută de către instanță rezultă că nici măcar nu au fost folosite aceste obiecte de către inculpat pentru a se justifica să fie confiscate, ci se reține că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o bucată de lemn.
De asemenea, consideră că latura civilă a fost greșit soluționată, având în vedere că din actele dosarului rezultă că partea vătămată a fost internată în S. M. de Urgență E. B. B. ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat și a leziunilor produse în două rânduri, respectiv în perioada 06.02-15.02.2010 și în perioada 09.03-11.03.2010. Cu toate acestea, instanța de fond a solicitat printr-o adresă Spitalului M. de Urgență E. B. B. să se comunice relații cu privire la cheltuielile de spitalizare acordate pentru prima perioadă de spitalizare, fără să se ceară relații în legătură cu a doua perioadă (09.03-11.03.2010) deși la dosarul cauzei, adică în raportul de expertiză medico-legală și din foaia de observație existentă la dosar rezulta că s-au mai făcut odată cheltuieli în acest sens. Consideră că acțiunea civilă a fost astfel nelegal soluționată.
De asemenea, consideră că hotărârea este nelegală întrucât judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți care nu a fost citată, respectiv S. Penitenciar R., din scrisoarea medicală existentă la fila nr. 72 din dosarul de urmărire penală rezultând că partea vătămată a fost internată și în această unitate, în perioada 04-11.06.2010, ca urmare a acordării de îngrijiri medicale tot pentru leziunile provocate de inculpat. Nu a fost citat în calitate de parte civilă S. Penitenciar R., nu s-au cerut nici relații în legătură cu cheltuielile de spitalizare pentru a putea fi obligat inculpatul la plata acestora.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că această nouă internare a părții vătămate la S. Penitenciar R. nu a fost avută în vedere de medicii legiști atunci când aceștia au stabilit numărul necesar de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea părții vătămate. Având în vedere concluziile raportului de expertiză medicală conform cărora pentru aprecierea unor eventuale consecințe post traumatice prevăzute de art. 182 din Codul penal era necesară reexaminarea părții vătămate la S. Județean de Medicină Legală V. în perioada august-septembrie 2011, în care partea vătămată trebuia să urmeze indicațiile medicale de specialitate, inclusiv fizioterapie, instanța ar fi trebuit ca pentru o corectă încadrare juridică a faptei, să dispună efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere concluziile și recomandările din primul raport de expertiză, precum și eventualele legături dintre fapta inculpatului și internarea părții vătămate la S. Penitenciar R. București, existând posibilitatea majorării numărului de zile de îngrijiri medicale acordate inițial părții vătămate.
Nu va fi susținut ultimul motiv de recurs al parchetului, întrucât consideră că în minută este vorba de o eroare materială cu privire la pedeapsa accesorie, iar în considerente rezultă foarte clar intenția instanței de judecată de a aplica în mod corect această pedeapsă accesorie.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât cauza s-a judecat în lipsa unei părți nelegal citate, urmând ca atunci când va rejudeca această cauză instanța de fond să analizeze și celelalte motive de recurs ale parchetului.
Partea vătămată recurentă I. M., având cuvântul, precizează că nu are nimic de adăugat la recursul parchetului, este de acord cu acesta, însă în ceea ce privește recursul său, arată că dacă inculpatul se consideră vinovat de comiterea acestei infracțiuni, să fie de acord cu testarea poligraf.
Apărătorul inculpatului intimat R. I., având cuvântul, în ceea ce privește recursul parchetului, solicită admiterea acestuia, întrucât într-adevăr au fost confiscate mai multe obiecte ce nu aparțin inculpatului și, ca urmare acestea au fost nelegal confiscate. Și cel de-al doilea motiv al parchetului consideră că este fondat întrucât instanța de fond nu a solicitat relații în ceea ce privește ce-a de a doua internare a părții vătămate la S. M. de Urgență E. B. B.. De asemenea, solicită admiterea și celui de-al treilea motiv de recurs al parchetului în care se arată că nu a fost citat în calitate de parte civilă S. Penitenciar R.. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de parchet, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea spre rejudecarea aceleiași instanțe.
În ceea ce privește recursul formulat de către partea vătămată I. M., respectiv reaudierea unor martori și testarea inculpatului cu testul poligraf, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât testarea poligraf se poate face numai dacă inculpatul este de acord cu această probă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului formulat de partea vătămată I. M., pentru aceleași motive pentru care a solicitat să fie admis recursul parchetului, solicită admiterea recursului formulat de partea vătămată, iar atunci când va rejudeca această cauză, instanța de fond urmează să analizeze și motivele de recurs ale părții vătămate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat R. Iulian nu are nimic de spus.
S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 573 din 06.12.2011 a Judecătoriei B., constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 573 din 06.12.2011 J. B. a condamnat pe inculpatul R. I. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvărșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.de art. 181 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.73 lit.b Cod penal și art. 320 ind.1 Cod proc. pen. împotriva părții vătămate I. M..
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 71 și 64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei.
A fixat termen de incercare 2(doi) ani și 3(trei) luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărării.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. penal.
A suspendat executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art.14, raportat la art.346 Cod procedură penală și art.313 din Legea nr.95/2006, a admis cererile pentru despăgubiri formulate de părțile civile S. de Ambulanță Județean V. și S. Clinic M. de Urgență “E. B.” B..
A obligat pe inculpat să plătească părții civile S. de Ambulanță Judetean V. suma de 193,30 lei ( 50% din suma de 386,60 lei) cu titlu de cheltuieli de transport a părții vătămate și părții civile S. M. de Urgență “E. B.” B. suma de 1498,509 lei ( 50% din suma de 2997,018 lei ) cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, reactualizate la data executării.
A dispus confiscarea de la inculpat a unei securi, a unui cuțit și a unei bâte de baseball, aflate la Camera Corpurilor delicte a Judecătoriei B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Pe data de 29.01.2010, numiții I. D., I. M. și I. M. au fost în pădure de unde au adus lemne de foc.
Seara, în jurul orelor 18.00, I. D. a fost sunat de tatăl său și solicitat să transporte cu căruța sa, niște saci cu tărâțe de la drumul principal până la locuința sa.
Acesta a fost de acord și împreună cu numiții I. M. și I. M. a transportat sacii la locuința tatălui său.
În timp ce se deplasau pe o uliță a satului Banca, I. D. s-a hotărât să se deplaseze la cumnatul său R. I. cu intenția de a-l lua și pe acesta să ajute la transportul sacilor.
Când au intrat în locuința acestuia au constatat că se bărbierește și atunci au hotărât să-l aștepte puțin.
În acel moment, în cameră a intrat partea vătămată, având prinse la centură o secure și o bâtă de baseball, iar în mâini două cuțite, și s-a îndreptat către I. D. adresându-i amenințări cu acte de violență. Era sub influența băuturilor alcoolice.
Când a trecut pe lângă inculpat, acesta a luat de după sobă o bucată de lemn, esență tare, care era crăpată în muchii ascuțite și i-a aplicat părții vătămate lovituri peste ambele mâini, apoi peste tot corpul.
A intervenit I. D. care, i-a luat securea și bâta de baseball pe care le avea prinse de centură pentru a-l împiedica pe acesta să le folosească și să-i agreseze fizic pe cei din cameră.
Pentru a scăpa de loviturile inculpatului, partea vătămată a fugit într-o cameră alăturată și s-a încuiat pe interior.
Fiind anunțați telefonic, lucrătorii de poliție s-au deplasat la locul faptei și l-au luat pe vătămat ducându-l la locuința acestuia aflată în apropiere. Au ridicat de la acesta în vederea cercetărilor, un cuțit cu mânerul din aluminiu.
A doua zi, inculpatul a predat lucrătorilor de poliție, bâta și securea pe care le luase de la vătămat.
În aceeași noapte, la locuința părții vătămate I. M. a fost solicitată ambulanța, însă acesta a refuzat să meargă la spital.
Pe data de 06.02.2010 ca urmare a faptului că părții vătămate i s-a umflat mâna, acesta s-a deplasat la S. Mun. B. unde a fost internat până la data de 15.02.2010.
Certificatul medico-legal și expertiza medico-legală efectuată în cauză au concluzionat că leziunile părții vătămate I. M. s-au produs prin lovire activă cu un obiect contondent, cel mai probabil corp dur, metalic de tipul unui topor, decât cu o bucată de lemn, posibil lovire unică aplicată pe 1/3 superioară a antebrațului stâng, atât cu tăișul cât și cu muchia, în condițiile unui mecanism de apărare, cu ridicarea membrului superior stâng, într-o poziție victimă-agresor de față în față.
Leziunile produse părții vătămate au necesitat pentru vindecare 56-58 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus reținută s-a stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea părții vătămate și declarația acestuia, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, certificatul medico – legal nr.97/02.03.2010 și raportul de expertiză medico-legală nr. 204/E din 12.07.2010, adresele Serviciului de Ambulanță V. și ale Spitalului Mun. de Urgențe „ E. B.” B., acte medicale ale părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale de confruntare, dovada de ridicare și planșa foto cu obiectele folosite la agresiune, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului R. I., care la data de 29.10.2010, în jurul orelor 20.00, l-a lovit de două ori cu un lemn peste ambele mâini pe partea vătămată I. M., în timp ce se afla în locuința sa și era înarmat cu o bâtă, o secure și două cuțite, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 56-58 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal.
În temeiul acestui text de lege, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia să rețină disp. art. 52 și 72 Cod penal.
Fapta a fost săvârșită de inculpat în condițiile provocării acestuia de către partea vătămată așa cum rezultă și din situația de fapt reținută, aspect evidențiat și de rechizitoriul procurorului.
Reținând circumstanța atenuantă a provocării, instanța a făcut aplicarea disp. art. 76 Cod penal, coborând cuantumul pedepsei ce i se va aplica sub minimul special prev. de art. 181 Cod penal.
S-au aplicat și disp. art. 320 ind.1 Cod proc. pen. la stabilirea cuantumului pedepsei inculpatului.
Având în vedere că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului a fost cea a închisorii, i s-au aplicat acestuia disp. art. 71 și 64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Art. 81 Cod penal prevede că: ”Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).
Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.”
Instanța a constatat că inculpatul întrunește condițiile sus menționate.
În baza acestui text de lege prima instanță a dipus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În temeiul art. 82 Cod penal care prevede că:” Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani”, instanța a fixat termen de încercare care va curge de la data când hotărârea va rămâne definitivă”.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal care prevede că: “ Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.”
Potrivit art. 71 alin. ultim Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S. de Ambulanță Judetean V. și S. M. de Urgență “E. B.” B. s-au constituit părți civile în procesul penal solicitând plata cheltuielilor efectuate cu transportul părții vătămate la spital, respectiv plata cheltuielilor de spitalizare ale acesteia, precizându-și sumele solicitate.
Acțiuline civile ale acestora sunt întemeiate și dovedite astfel că în baza art. 14, 346 Cod proc. pen. rap. la art.1357 și urm. cod civil precum și art. 3131 din Legea nr. 95/2006, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. de Ambulanță Judetean V. suma de 193,30 lei ( 50% din suma de 386,60 lei) cu titlu de cheltuieli de transport a părții vătămate și părții civile S. M. de Urgență “E. B.” B. suma de 1498,509 lei ( 50% din suma de 2997,018 lei ) cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, reactualizate la data executării, urmare a faptului că se va reține și culpa părții vătămate în producerea rezultatului activității infracționale a inculpatului.
Diferența rămasă de achitat va fi recuperată prin acționarea în judecată a părții vătămate.
În baza art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea unei securi, a unui cuțit și a unei bâte de baseball, aflate la Camera Corpurilor delicte a Judecătoriei B., folosite la săvârșirea infracțiunii.
Partea vătămată I. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de medicația necesară vindecării leziunilor produse de inculpat și suma de 5.000 lei daune morale reprezentând suferințele la care a fost supus prin aceeași activitate infracțională a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prev. de art. 3853 Cod procedură penală, au declarat recurs P. de pe lângă J. B. și partea vătămată I. M..
În recursul procurorului a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității, considerând că hotărârea primei instanțe este nelegală pentru următoarele motive:
- În mod nelegal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit, a unei securi și a unei bâte de baseball, în condițiile în care nu sunt îndeplinite nici una dintre prevederile art. 118 din Codul penal. Mai mult decât atât, aceste obiecte aparțin părții vătămate care venise cu ele la locuința inculpatului și ar fi trebuit ca acestea să fie restituite de către instanța de judecată părții vătămate și nu să se dispună confiscarea acestora. Din situația de fapt reținută de către instanță rezultă că nici măcar nu au fost folosite aceste obiecte de către inculpat pentru a se justifica să fie confiscate, ci se reține că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o bucată de lemn.
- De asemenea, latura civilă a fost greșit soluționată, având în vedere că din actele dosarului rezultă că partea vătămată a fost internată în S. M. de Urgență E. B. B. ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat și a leziunilor produse în două rânduri, respectiv în perioada 06.02-15.02.2010 și în perioada 09.03-11.03.2010. Cu toate acestea, instanța de fond a solicitat printr-o adresă Spitalului M. de Urgență E. B. B. să se comunice relații cu privire la cheltuielile de spitalizare acordate pentru prima perioadă de spitalizare, fără să se ceară relații în legătură cu a doua perioadă (09.03-11.03.2010) deși la dosarul cauzei, adică în raportul de expertiză medico-legală și din foaia de observație existentă la dosar rezulta că s-au mai făcut odată cheltuieli în acest sens. Consideră că acțiunea civilă a fost astfel nelegal soluționată.
- Hotărârea este nelegală întrucât judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți care nu a fost citată, respectiv S. Penitenciar R., din scrisoarea medicală existentă la fila nr. 72 din dosarul de urmărire penală rezultând că partea vătămată a fost internată și în această unitate, în perioada 04-11.06.2010, ca urmare a acordării de îngrijiri medicale tot pentru leziunile provocate de inculpat. Nu a fost citat în calitate de parte civilă S. Penitenciar R., nu s-au cerut nici relații în legătură cu cheltuielile de spitalizare pentru a putea fi obligat inculpatul la plata acestora.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că această nouă internare a părții vătămate la S. Penitenciar R. nu a fost avută în vedere de medicii legiști atunci când aceștia au stabilit numărul necesar de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea părții vătămate. Având în vedere concluziile raportului de expertiză medicală conform cărora pentru aprecierea unor eventuale consecințe post traumatice prevăzute de art. 182 din Codul penal era necesară reexaminarea părții vătămate la S. Județean de Medicină Legală V. în perioada august-septembrie 2011, în care partea vătămată trebuia să urmeze indicațiile medicale de specialitate, inclusiv fizioterapie, instanța ar fi trebuit ca pentru o corectă încadrare juridică a faptei, să dispună efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere concluziile și recomandările din primul raport de expertiză, precum și eventualele legături dintre fapta inculpatului și internarea părții vătămate la S. Penitenciar R. București, existând posibilitatea majorării numărului de zile de îngrijiri medicale acordate inițial părții vătămate.
Partea vătămată recurentă I. M., în susținerea recursului său, a solicitat ca inculpatul să fie testat cu aparatul poligraf, în condițiile în care nu recunoaște comiterea faptei.
Partea vătămată a depus un memoriu prin care a reluat afirmațiile sale din timpul urmăririi penale, precum că a fost lovită de mai multe persoane și nu numai de către inculpatul R. I..
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate precum și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul va examina cu prioritate motivul de recurs invocat de către parchet în sensul că judecata a avut loc în lipsa unei părți care nu a fost legal citată. Rezultă din actele dosarului că în perioada 04-11.06.2011 partea vătămată a fost internată în S. Penitenciar R. cu un diagnostic ce are legătura cu fapta pentru care inculpatul R. I. a fost trimis în judecată.
Instanța avea obligația la primul termen de judecată cu procedură completă să stabilească cadrul procesual, inclusiv cu privire la părțile care au suferit vătămări, ca urmare a faptei deduse judecății și să le citeze pe acestea conform art. 291 alin. 1 Cod procedură penală.
Întrucât judecata s-a desfășurat în lipsa unei părți care nu a fost legal citată, hotărârea este supusă casării conform art. 3859 pct. 21 Cod procedură penală. Existența acestui caz de casare face inutilă analizarea celorlalte motive de recurs formulate de către parchet și de către partea vătămată I. M..
În baza art._ pct. 2 lit. c) Cod procedură penală, recursurile parchetului și ale părții vătămate vor fi admise, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cercetarea judecătorească urmează a fi refăcută începând cu primul termen de judecată, când vor fi citate toate părțile. Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate de P. de pe lângă J. B. și partea vătămată I. M..
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către P. de pe lângă J. B. și partea vătămată I. M., domiciliat în ., județul V., împotriva sentinței penale nr. 573 pronunțată la data de 06.12.2011 de către J. B., pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 martie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
N. P.-F. pentru G. F., aflată în C.O., A. C.
președinte complet P.F.N.
GREFIER,
A.-R. V.
Red. P.F.N.
Tehnored. A.V.
2 ex./14.03.2012
J. B. – judecător V. A.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 32/2016.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
