Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 122/2012. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 122/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-05-2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 122/R

Ședința publică de la 16 Mai 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: R.-N. O.

Judecător: L.-M. B.

Judecător: E. S.

Grefier: C. H.

Ministerul Public reprezentat de procuror A. S.

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.

Pe rol, la ordine se află spre soluționare recursul penal declarat de inculpatul M. C., cu domiciliul în ., jud. V., împotriva sentinței penale nr. 566 din 5.12.2011 a Judecătoriei B..

Obiectul cauzei: vătămarea corporală (art. 181 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent M. C., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. H. A. cu delegație la dosarul cauzei, și F. Lămâița M..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat de apărător în numele inculpatului, în termen legal, motivat în scris. Cauza se află la al IV-lea termen de judecată și a fost amânată pentru introducerea în cauză și citarea moștenitorului F. C. L..

Se prezintă inculpatul M. C., identificat pe baza C.I. ., nr._, CNP_.

De asemenea, se prezintă F. Barbacariu Lămâița M., în calitate de moștenitor al părții civile decedate F. D., identificată pe baza CI . nr._, CNP_.

S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care.

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea recursului.

Av. H., având cuvântul, susține recursul așa cum a fost formulat de către inculpat. Recursul vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. În latură penală, solicită a se da eficiență mai mare circumstanțelor personale ale inculpatului așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, astfel încât să se dispună redozarea pedepsei aplicate S-au reținut disp. art. 320 ind. 1alin. 7 Cod procedură penală, însă nu se reflectă acest lucru la individualizarea pedepsei. În latura civilă a cauzei, solicită a se avea în vedere poziția procesuală a moștenitoarei părții vătămate, în sensul că nu are pretenții civile față de inculpat.

Pentru motivele arătate anterior, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul celor anterior precizate.

Prezentă F. Barbacariu Lămâița M. moștenitoarea părții vătămate, precizează că dorește acordarea daunelor morale, și să se facă dreptate prin aplicarea legii.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul M. C. a fost condamnat la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. alin. 7 Cod procedură penală. S-a revocat o pedeapsă de 2 luni închisoare rezultând pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare. S-au acordat 2000 lei daune morale. Dorește să sublinieze că art. 320 ind. 1 Cod procedură penală reprezintă o circumstanță atenuantă și o clemență acordată de legiuitor. Consideră că individualizarea pedepsei s-a făcut în mod legal și temeinic raportat la gravitatea faptei, la circumstanțele în care s-a săvârșit infracțiunea.

În privința daunelor morale, consideră că acestea nu pot fi moștenite, întrucât reprezintă o reparare a suferinței fizice și psihice.

În latură civilă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând să se înlăture obligarea inculpatului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 2000 de lei.

Inculpatul M. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 566 din 05.12.2011 a Judecătoriei B., constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 566 din 05.12.2011 Judecătoria B. a condamnat pe inculpatul M. C., la pedeapsa de:

- 4 ( patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, împotriva părții vătămate F. D., domiciliat în ., jud. V..

În temeiul art. 83 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată dispusă în temeiul art. 81 Cod penal a executării pedepsei de 2 luni închisoare – ( termen de încercare 2 ani și 2 luni) - la care a fost condamnat inculpatul M. C. prin Sentința penală nr. 271 din 12.05.2009 pronunțată de Judecătoria B. - rămasă definitivă la data de 02.06.2009 .

A cumulat pedeapsa de 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 luni la care a fost condamnat inculpatul M. C. prin Sentința penală nr. 271 din 12.05.2009 pronunțată de Judecătoria B..

A dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată F. D..

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.”.

A obligat pe inculpatul M. C. să plătească părții civile F. D. suma de 2.000 lei, reprezentând despăgubiri - daune morale.

A obligat pe inculpatul M. C. să plătească părții civile S. M. de Urgență „E. B.” suma de 692,965 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.

A obligat pe inculpatul M. C. să plătească părții civile F. D...suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;

Inculpatul M. C. este în vârstă de 25 ani, este cunoscut cu antecedente penale și are domiciliul în ., jud. V..

În ziua de 05.10.2009, în jurul orei 12.00, inculpatul M. C. se afla la domiciliul său când l-a observat trecând pe drum, prin fața locuinței sale, pe partea vătămată F. D..

Partea vătămată F. D. se întorcea de pe imașul satului unde fusese pentru a-și priponi cabalina pe un teren ce-l deține în zonă, astfel că avea asupra sa un topor, folosit la fixarea priponului.

Partea vătămată, în timp ce se deplasa pe drum prin fața locuinței părții vătămate, a fost strigat și întrebat de concubina inculpatului, C. F., dacă dorește să cumpere lemne, partea vătămată a refuzat-o, după care și-a continuat drumul.

După ce a mai parcurs aprox. 50 m., în momentul în care a trecut de locuința familiei P. I.-E., partea vătămată a fost ajuns de către inculpatul M. C., care fără niciun motiv i-a aplicat pății vătămate F. D. o lovitură cu pumnul în zona capului, lovitură în urma căreia, partea vătămată a căzut la pământ.

Deși partea vătămată era căzut, inculpatul M. C. a continuat să îl lovească, i-a luat toporul din mână și a continuat să-i aplice mai multe lovituri cu muchia acestuia, în zona toracelui, abdomenului și a capului, până ce partea vătămată a început să sângereze.

După aceea, inculpatul a plecat spre domiciliul său, dar, după ce a parcurs circa 10 m., s-a întors și i-a mai aplicat lovituri cu piciorul peste abdomen părții vătămate, după care, și-a continuat drumul și a intrat în curtea locuinței sale.

. la care a fost supusă partea vătămată a fost observată de către P. M., care aflându-se în curtea locuinței sale, a văzut ce s-a întâmplat pe drumul comunal și chiar a mers la F. D. pentru a-i acorda ajutor.

Fiind audiată, aceasta a relatat că a văzut pe partea vătămată căzută pe sol, sângera în zona capului, însă fiind operată i-a spus că nu-l poate ajuta să se ridice.

Martora P. M. susține că, întrucât inculpatul a amenințat-o cu acte de violență, a fugit de frică de lângă partea vătămată, însă nu la domiciliul său, ci într-o altă direcție, deoarece făptuitorul venea spre ea.

În aceeași zi, datorită leziunilor grave care i-au fost produse, dar și a durerilor pe care le acuza, partea vătămată F. D. a fost transportat la S. M. de Urgență „E. B.” B., unde în perioada 05.10._09 a fost internat în secția CHIRURGIE GENERALĂ.

Din certificatul medico-legal nr. 500/08.10.2009 eliberat de Cabinetul Medico-Legal B., rezultă că numitul F. D. a prezentat . coastelor CVI-CVII-CVIII grilaj costal drept arc posterior, completă, cu deplasare, . coastelor CVIII-CIX grilaj costal stâng, linia laterală, completă, cu deplasare și . CVII stânga, pe linia laterală, completă, fără deplasare; leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu obiecte și mijloace contondente la data de 05.10.2009 și au necesitat aprox. 35-40 zile îngrijiri medicale.

În același certificat, se menționează că F. D. a mai suferit și un traumatism facial cu leziuni de tipul echimozei și excoriație care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente la aceeași dată și care au necesitat aprox. 4-5 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală, fiind audiată, partea vătămată F. D. referitor la faptul dacă are pretenții civile împotriva inculpatului, acesta a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de, 1.000 lei.

De asemenea, prin adresa nr._/25.10.2010 a Spitalului M. de Urgență „E. B.” B. a comunicat că valoarea cheltuielilor de spitalizare cu pacientul F. D. sunt în sumă de 692.965 lei și nu au fost achitate, motiv pentru care s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate ,copie certificat medico-legal privind pe numitul F. D. ,declarațiile martorilor, proces-verbal de efectuare a confruntării între partea vătămată și inculpat, proces-verbal de refuz din partea numitei P. M. de a fi confruntată cu inculpatul, adresă de răspuns a Spitalului M. de Urgență „E. B. B. privind constituirea de parte civilă și decont de cheltuieli, declarațiile inculpatului, actele dosarului.

Inculpatul M. C. este în vârstă de 25 ani, are studii 2 clase, este agricultor, este necăsătorit, este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție sinceră în cursul cercetărilor.

Prin Sentința penală nr. 271/2009 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prav. de art. 180 al.2 cod penal, cu aplic. art. 74 și 76 Cod penal, în condițiile prav. de art. 81 Cod penal.

Cu toate acestea, în comunitatea în care locuiește, inculpatul beneficiază de o imagine pozitivă, fiind caracterizat de primarul comunia ca fiind o persoană liniștită, deși a fost implicat într-un conflict, apreciat ca fiind izolate .

În faza de judecată, părțile și-au manifestat disponibilitatea de a stinge litigiul prin împăcare, solicitând termen în acest sens, dar în lipsa manifestării clare de voință în sensul finalizării procesului în această modalitate, instanța a continuat judecarea cauzei.

La judecarea cauzei în primă instanță, la primul termen de judecată , până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul M. C. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul M. C. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Audiat fiind, inculpatul M. C. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitor.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 320¹ aliniat 1-6 Cod procedură penală, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că fapta săvârșită de inculpat este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

Cu privire la latura civilă, în instanță, partea vătămată F. D., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare și plata persoanelor angajate la munca cu ziua pentru perioada cât nu a putut munci și cu suma de 4.000 lei reprezentând daune morale.

Inculpatul M. C. a fost de acord să despăgubească partea vătămată cu contravaloarea prejudiciului, doar ca urmare a dovedirii acestuia, în măsura stabilirii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs, cu suma de 1.500 lei.

Instanța a apreciat că pentru soluționarea acțiunii civile, nu va disjunge acțiunea penală de acțiunea civilă, deși se impune administrarea de noi probe în fața instanței, probele administrate în timpul urmăririi penale, nefăcând dovada prejudiciului cauzat, iar inculpatul M. C. fiind de acord să despăgubească părțile vătămate cu contravaloarea prejudiciului, doar ca urmare a dovedirii acestuia, în măsura stabilirii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs.

Instanța a admis cererea inculpatului M. C., apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 320¹ aliniat 1-6 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției .

Instanța a continuat judecata potrivit procedurii de drept comun cu privire la latura civilă, păstrând spre judecată cauza în întregul său, atât sub aspectul laturii penale și sub aspectul laturii civile, cauza fiind complexă, existând legătură de indivizibilitate între toate aspectele și laturile cauzei, soluția reflectându-se asupra tuturor laturilor cauzei, penal, civil, cheltuieli judiciare, o eventuală disjungere afectând buna soluționare a cauzei, toate elementele acesteia fiind în conexitate.

Față de cele expuse, rezultă că faptele mai sus descrise au fost săvârșite de către inculpat, iar urmărirea penala este completa, existând probele necesare si legal administrate.

Față de probele administrate în cauză, instanța a apreciat că fapta inculpatului M. C., de a-l agresa pe partea vătămată F. D. în ziua de 05.10.2009, prin aplicarea unor lovituri cu pumnii, precum și un topor, cauzându-i leziuni ce au necesitat aprox. 35-40 zile îngrijiri medicale – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de vătămare a integrității corporale sau a sănătății care a necesitat pentru vindecare cel mult 60 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce privește urmarea imediată, aceasta constă în atingerea adusă integrității corporale a unei persoane, prin cauzarea unei vătămări ce a necesitat un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale.

Raportul de cauzalitate reprezintă elementul de determinare dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată.

Sub aspectul subiectiv, inculpatul M. C. a săvârșit fapta sub forma intenției directe.

În baza textelor de lege enunțate mai sus și a dispozițiilor art. 345 Cod Procedura Penală, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsa la individualizarea căreia s-au avut in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, forma de vinovăție în modalitatea culpei cu privire la infracțiunea de vătămare corporală.

Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultimă Cod penal „ prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.”

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind cunoscut cu antecedente penale, tot pentru fapte de violență împotriva persoanei.

Astfel, prin Sentința penală nr. 271/2009 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prav. de art. 180 al.2 cod penal, cu aplic. art. 74 și 76 Cod penal, în condițiile prav. de art. 81 Cod penal.

În perioada termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, care curs de la data rămânerii definitive a hotărârii - 02.06.2009 și urma să se împlinească la data de 02.08.2011, inculpatul a săvârșit o nouă faptă penală, respectiv infracțiunea de vătămare corporală pentru care este judecat în prezenta cauză., faptă săvârșită la data de 05.10.2009.

Antecedentele privind fapte de același gen indică o specializare în comportamentul făptuitorului, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, nicidecum nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața inculpatului, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial.

Având în vederea predispoziția constantă a inculpatului de a săvârși fapte penale de natura celor pentru care este judecată în prezenta cauză, instanța a apreciat că aceasta dovedește prin comportamentul său un pericol social sporit și nu a dat dovadă de îndreptare, persistând în activitatea infracțională desfășurată de acesta împotriva integrității corporale și sănătății persoanei, aspect care urmează să se reflecte în pedeapsa aplicată.

Instanța a pronunțat condamnarea inculpatului, care beneficiază cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile judecații în cazul recunoașterii vinovăției.

Instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, care prevede că, situația în care, în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. (1) Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.

În acest caz, instanța nu poate dispune o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 alin. (1) lit. b) privind durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. (3) C. pen., numai dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă - nu și atunci când aceasta este săvârșită cu intenție - Decizia I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 212 din 22 ianuarie 2008.

Obligativitatea revocării suspendării condiționate exclude posibilitatea aplicării art. 81 alin. (1) lit. b) Cod penal, chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate ar însemna să se dispună o a doua suspendare pentru aceeași pedeapsă.

Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze și o astfel de situație, ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut în art. 83 alin. (3) C. pen., potrivit căruia în cazul în care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

În prezenta cauză, instanța a fost investită prin același act de sesizare cu săvârșirea unei singure infracțiuni intenționate, săvârșită de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare definitive, în consecință, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dispoziții asupra cărora, de altfel, a fost atrasă atenția inculpatului, fiindu-i puse în vedere prin hotărârea anterioară.

Inculpatul M. C. a pierdut beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare prin comportamentul său de săvârșire de noi fapte în timpul termenului de încercare, iar față de persistența infracțională a inculpatului instanța apreciază că este benefică izolarea acestuia de societatea, scopul de reeducare și prevenție urmând a fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, în condițiile în care modalitate de executare a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul.

În consecință, în temeiul art. 83 Cod penal, instanța a revocat suspendarea condiționată dispusă în temeiul art. 81 Cod penal a executării pedepsei de 2 luni închisoare – ( termen de încercare 2 ani și 2 luni) - la care a fost condamnat inculpatul M. C. prin Sentința penală nr. 271 din 12.05.2009 pronunțată de Judecătoria B. - rămasă definitivă la data de 02.06.2009 .

A dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa rezultantă.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Instanța nu i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I si lit. c Cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod Penal.

Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

In motivarea acestei hotărâri s-a reținut ca indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifica excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură intre interdicția votului si scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția sociala a infractorului.

De asemenea, instanța nu a interzis nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de lit. c.

Cu privire la latura civilă, :

Partea vătămată F. D. a declarat, în instanță, că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare și plata persoanelor angajate la munca cu ziua pentru perioada cât nu a putut munci și cu suma de 4.000 lei reprezentând daune morale.

Prin adresa nr._/25.10.2010, S. M. de Urgență „E. B.” B. a comunicat că valoarea cheltuielilor de spitalizare cu pacientul F. D. sunt în sumă de 692.965 lei și nu au fost achitate, motiv pentru care s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă F. D. instanța apreciază că a fost dovedită în parte, fiind admisă în parte.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” B. instanța a apreciat că a fost dovedită, fiind admisă.

Cu privire la cererea pentru daune morale formulată de partea vătămată F. D. F. instanța a apreciat că, din probele administrate rezulta ca partea vătămată s-a prezentat la spital in urma agresiunii exercitate asupra sa de inculpat, fiind necesară acordarea de îngrijiri medicale, partea vătămată fiind transportat la S. M. de Urgență „E. B.” B., unde în perioada 05.10._09 a fost internat în secția CHIRURGIE GENERALĂ.

În urma agresiunilor exercitate de inculpat, partea vătămată a suferit fizic și psihic, a avut dureri în zona lezată, partea vătămată fiind foarte speriată după ce a fost agresat de inculpat.

Leziunile produse prin . inculpatului, au produs părții vătămate dureri fizice, având în vedere zona afectată, traumele necesitând spitalizare pentru acordare de îngrijiri medicale, perioada de convalescență prelungindu-se pe o perioadă lungă de timp, iar cel puțin 3-4 luni, raportat și la vârsta înaintată a părții vătămate de 76 de ani, partea vătămată a acuzat dureri și nu a mai fost apt să desfășoare muncile uzuale în gospodărie, muncile agricole pe terenul proprietatea acestora.

Această perioadă îndelungată a fost apreciată ca fiind necesară recuperării funcționale, partea vătămată fiind în incapacitate de muncă, de desfășurare unei activități gospodărești normale.

Aceste suferințe fizice s-au reflectat si . de disconfort la care s-a adăugat suferința psihica determinata de imobilizarea, izolarea părții vătămate de mediul sau normal de viata prin perioada de spitalizare și prin limitarea efectuării muncilor obișnuite in gospodărie, cat si a celor necesare întreținerii curente, inclusiv propria îngrijire igienico-alimentare.

Suferința deosebită a părții vătămate trebuie apreciată raportat la durerea suportată, la frustrarea legată de reluarea activității obișnuite și la impedimentele în desfășurarea unei vieți de familie și sociale normale.

Instanța a apreciat că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului si traumele fizice si psihice produse părții vătămate, partea vătămată fiind îndreptățită sa fie despăgubită cu contravaloarea acestor prejudicii, sub forma daunelor morale.

În absența unor criterii științifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirii, instanța, având în vedere circumstanțele faptei, de urmările produse, de persoana în favoarea căreia au fost acordate daunele, apreciază că suma de 2.000 lei pentru parte vătămată constituită parte civilă, reprezentând daune morale, este suficientă.

Și aceasta, nu pentru a acoperi suferințele, care au un preț inestimabil, ci pentru a diminua consecințele negative ale faptelor și ale implicațiilor produse de acestea pe toate planurile vieții sociale ale părților vătămate.

Pentru toate aceste suferințe, partea vătămată este îndreptățită să fie despăgubită de inculpat, cu echivalentul bănesc al acestora.

Cu privire la cererea pentru daune materiale, solicitate de partea vătămată F. D., reprezentând plata persoanelor angajate la munca cu ziua pentru perioada cât nu a putut munci, din probele administrate în cauză rezultă că după conflict, partea vătămată a fost temporar în incapacitatea de a munci suprafața de 2 hectare teren arabil pe care o deține, cultivat cu porumb, incapacitatea sa de muncă fiind determinată de leziunile suferite în urma agresiunilor inculpatului.

Instanța a apreciat că, din probele administrate rezultă că . inculpatului a produs părții vătămate, temporar, eficiență redusă în efectuarea muncilor zilnice prin diminuarea capacității de muncă.

Instanța a apreciat că există legătură de cauzalitate intre . exercitata de inculpat si faptul că partea vătămată a fost inapt de munca o perioada de timp, aproape 3-4 luni, partea vătămata fiind îndreptățită sa fie despăgubită cu contravaloarea acestor prejudicii, sub forma daunelor materiale, contravaloarea muncii în agricultură pe o perioadă medie de aproape 1- 2 luni-echivalent al numărului de zile de îngrijiri medicale, fără zile nelucrătoare prin tradiție ca sărbătoare, respectiv zilele de duminică.

Înainte de a fi lovit de inculpat, partea vătămată participa personal la muncile agricole de pe terenul său, folosea calul și căruța, mergea la fân, iar după conflict nu a mai putut efectua aceste activități și a folosit mai mulți oameni la muncă.

Față de numărul obișnuit de 4-5 peroane pe care le angaja partea vătămată anual la munca la terenul agricol, după conflict a folosit în jur de 12-14 oameni.

Pentru a-l despăgubi pe partea vătămată, inculpatul împreună cu mai mulți membrii de familie, ajutat și de alte persoane din . 6-12 oameni, au efectuat muncile agricole pe terenul părții vătămate, respective lucrări de prășit, atât manual, cât și cu prășitoarea cu cai, aparținând lui A. I., inculpatul achitându-se la rândul său față de persoanele care l-au ajutat prin prestarea altor munci agricole către aceștia.

Aceste persoane au lucrat în jur de 10 zile, iar dacă ar fi fost plătiți de partea vătămată, ar fi primit contravaloarea muncii lor, 40 de lei pe zi, munca acestora fiind prestată în contul pretențiilor părții vătămate, echivalent a sumei de 1.200 lei și cu promisiunea că își va retrage plângerea penală formulată împotriva inculpatului.

Deși în acea perioadă inculpatul era și văcar în . dimineața, iar după amiaza participa și el direct la muncile de pe terenul părții vătămate.

Din partea inculpatului, au participat la muncile agricole ale părții vătămate următoarele persoane M. A., M. I., M. M., M. V., M. C., A. I., D. I..

Martorul C. G. susține că inculpatul și familia acestuia, numeroasă, au lucrat aproximativ 2 hectare de pământ, prașila a întâia și a doua, inclusiv cu calul cu prășitoare, aproximativ o lună de zile, iar pe parcursul judecății inculpatul a oferit părții vătămate suma de 1.500 lei, pe care acesta a refuzat-o.

Deși din probe rezultă că partea vătămată a fost în imposibilitatea temporară de a-și efectua și muncile în gospodărie, fiind ajutat de o persoană pe nume G. M., persoană care îl ajuta în mod obișnuit pe acesta și în perioada anterioară conflictului, când partea vătămată era sănătos, nu rezultă cert plata făcută pentru ajutorul primit, deoarece partea vătămată obișnuia să o plătească pentru munca pe un an de zile, fie cu contravaloarea unei vaci, fie în produse alimentare din gospodărie, nerezultând ce activități în plus a prestat această persoană pe perioada incapacității de muncă a părții vătămate în urma faptei inculpatului, nici cuantumul distinct al plății pentru aceste munci.

Pe de altă parte, partea vătămată s-a constituit partea civilă cu suma de 1000 lei daune materiale, sumă care a fost dovedită, din probe rezultând o contravaloare mai mare a muncilor agricole efectuate pe terenul părții vătămate, prestate de inculpat cu ajutorul altor peroane, inclusiv al familiei acestuia, inculpatul făcând dovada că a achitat aceste daune materiale prin munca prestată, prejudicial material fiind acoperit în natură prin această modalitate.

Mai mult, instanța este ținută de limitele de constituire ca parte civilă a părții vătămate, care a solicitat acordarea de daune materiale în sumă de 1.000 lei, instanța neputând acorda mai mult decât s-a cerut într-un “plus petita”.

Aceeași legătură de cauzalitate este apreciată de instanță ca existând între fapta inculpatului și cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate pentru îngrijirea leziunilor produse de inculpat.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil instanța a admis cererea pentru despăgubiri formulată de partea vătămată, ca fiind dovedită sub aspectul existenței prejudiciului, întinderii și legăturii de cauzalitate cu faptele inculpatului..

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art.346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod Civil, fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la leziunile suferite de partea vătămată .

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil instanța a apreciat că cererea părții civile, instituție sanitară, este întemeiată și dovedită, fiind admise, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la îngrijirile medicale acordate părții vătămate în calitate de pacient al unității spitalicești, pentru leziunile suferite .

În consecință, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată F. D..

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” .

A obligat pe inculpatul M. C. să plătească părții civile F. D..suma de 2.000 lei, reprezentând despăgubiri - daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât i s-a aplicată o pedeapsă prea mare față de pericolul social al faptei comise, nefiind aplicate dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b) și c) Cod penal și pedeapsa aplicată conform art. 76 Cod penal, iar daunele morale acordate victimei F. D. sunt mult prea mari, fiind supraevaluate.

Recursul este fondat în parte, dar numai în latura civilă, sub aspectul acordării părții vătămate F. D. a daunelor morale.

Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, fiind obligat, totodată, la plata către S. M. de Urgență E. B. B., a cheltuielilor privind îngrijirile medicale acordate victimei F. D. și s-au mai acordat acestei victime daune morale, în cuantum de 2000 lei.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei făcută de Judecătoria B., aceasta este una corectă, stabilită pe baza dispozițiilor art. 52, art. 72 Cod penal și pe baza art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală.

Pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, este legală și temeinică, fiind sub limita minimă prevăzută de lege, care este de 6 luni închisoare, întrucât, conform art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, pedeapsa închisorii se reduce cu 1/3 în caz de recunoaștere a infracțiunii comise de către inculpat la instanța de judecată.

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. b) și lit. c) Cod penal, la pedeapsa aplicată de Judecătoria B. inculpatului, stăruința depusă de infractor pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau pentru a recupera paguba pricinuită și respectiv atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sa sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii și arestării participanților și nereținute la individualizarea judiciară a pedepsei.

Instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. b) și c) Cod penal, întrucât aceste circumstanțe atenuante nu puteau fi reținute în favoarea inculpatului.

Nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul a achitat în întregime daunele solicitate de partea vătămată referitoare la lucrările agricole pe care partea vătămată trebuia să le efectueze singur, dar a fost necesar a plăti oameni la muncă pentru a suplini lipsa sa.

Inculpatul a prestat doar o parte din muncile agricole de care a avut nevoie partea vătămată, iar daunele morale cauzate de loviturile aplicate victimei de către inculpat nu au fost achitate deloc de către acesta.

Cu privire la dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, instanța de fond nu a putut reține această circumstanță atenuantă, întrucât a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală referitoare la recunoașterea infracțiunii de către inculpat la instanța de judecată, fiind astfel redusă pedeapsa aplicată.

Reținerea de două ori a aceleiași circumstanțe atenuante a recunoașterii faptei comise nu este posibilă.

Totodată, în cauză, inculpatul nu a înlesnit descoperirea ori arestarea participanților la săvârșirea infracțiunii întrucât fapta a fost comisă doar de inculpat, fără participarea altor persoane, deci nu se pune problema existenței acestei circumstanțe atenuante.

Cu privire la acordarea de daune morale părții vătămate F. D., instanța a apreciat în mod corect această pagubă cauzată prin infracțiune.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit prejudicii medicale și i s-au produs mai multe traumatisme care au avut urmări psihice asupra victimei.

Dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386 și art. 1387 Cod civil, impun celui care a cauzat un prejudiciu să îl repare fie în bani, fie în natură.

Inculpatul nu s-a achitat de această obligație, el fiind obligat de instanța de fond la plata către partea vătămată a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

Suma stabilită de instanța de fond nu este una foarte mare și reprezintă cuantificarea suferinței morale a victimei agresiunii în bani.

Partea vătămată F. D. a decedat la data de 27.02.2012, conform certificatului de deces . nr._, emis de Primăria comunei Puiești, deci, după pronunțarea la data de 05.11.2011 a sentinței penale nr. 566 de către Judecătoria B., în timpul judecării recursului formulat de inculpat.

După decesul lui F. D. au rămas moștenitori fiica sa, F. Lămâița M. și nepotul său, F. C. L..

Numita F. Lămâița M. a arătat că solicită, în continuare, obligarea inculpatului la plata daunelor morale acordate de Judecătoria B. tatălui său, F. D..

Referitor la aceasta, însă, instanța de recurs va dispune ca inculpatul recurent M. C. să nu achite moștenitorilor părții civile decedate F. D. suma de 2000 lei, cu titlu de daune morale.

Astfel, drepturile care privesc existența și integritatea fizică și morală a persoanei sunt drepturi personale nepatrimoniale, drepturi subiective, care nu au un conținut economic și care, fiind strâns legate de persoană, servesc la individualizarea acesteia.

Dreptul personal nepatrimonial, fiind strâns legat de persoană, nu poate fi exercitat decât de titularul acestui drept.

Întrucât titularul acestui drept, F. D. a decedat în timpul judecării recursului declarat de inculpat, din alte cauze, fără a avea legătură cu infracțiunea de vătămare corporală comisă de inculpat împotriva sa, nu se mai poate dispune obligarea acestuia la plata despăgubirilor bănești pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de inculpat și stabilit prin sentința atacată.

Potrivit art. 58 alin. 2 Cod civil, drepturile personale nepatrimoniale nu sunt transmisibile, iar moștenitorii lui F. D. care era parte civilă în cauză, nu pot primi de la acesta, prin moștenire, aceste drepturi personale nepatrimoniale, cauzate prin comiterea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) Cod procedură penală, se va dispune admiterea, în parte, a recursului formulat de inculpatul M. C., împotriva sentinței penale nr. 566/05.12.2011 a Judecătoriei B., care va fi casată în parte, doar în latură civilă.

Rejudecând cauza,

Se va dispune înlăturarea obligației inculpatului M. C. de a plăti daune morale în cuantum de 2000 lei către partea civilă F. D. (decedat) prin moștenitorii acestuia, F. Lămâița M. (fiică) și F. C. L. (nepot).

Se vor menține restul dispozițiilor penale și civile din sentința penală atacată.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M. C. - fiul lui I. și M., CNP:_, împotriva Sentinței penale nr.566 din 05.12.2011 a Judecătoriei B., pe care o casează în parte, în latură civilă .

Rejudecând cauza:

Înlătură obligarea inculpatului M. C. la plata daunelor morale în cuantum de 2000 lei către partea civilă F. D. (decedat).

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,

R.-N. O. L.-M. B. E. S.

GREFIER,

C. H.

Red. O.R.N.

Tehnored. H.C.

2 ex./25.05.2012

Judecătoria B. – judecător M. G. R.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 122/2012. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 122/2012. Tribunalul VASLUI