Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 9/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-01-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 9/R
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. P.-F.
Judecător: A. C.
Judecător: G. F.
Grefier: A.-R. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea recursului penal declarat de partea vătămată V. A. L., prin reprezentant legal H. I., împotriva sentinței penale nr. 823 din 29.06.2011 a Judecătoriei V., pronunțată în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a constatat că se prezintă inculpatul intimat V. D., legitimat cu C.I. . nr._ eliberată la data de 08.08.2001 de Poliția municipiului Iași, recurenta H. I., legitimată cu C.I. . nr._ eliberată la data de 25.07.2007 de SPCLEP Negrești și partea vătămată recurentă V. A. L..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza s-a amânat pentru ca inculpatul intimat să achite suma restantă datorată cu titlu de pensie de întreținere; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Fiind interpelat de instanță, inculpatul intimat V. D., având cuvântul, arată că nu a achitat suma restantă datorată cu titlu de pensie de întreținere întrucât nu a avut posibilități financiare, nu are nicio sursă de venit și, mai mult de atât, mai are un copil minor de 6 ani.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art._ Cod procedură penală.
Recurenta H. I., având cuvântul, precizează că ceea ce dorește este să i se achite pensia fetei, întrucât așa s-a stabilit, încă de la început. Arată că are o soră vecină cu inculpatul și știe de la aceasta că intimatul are o situație materială foarte bună, astfel încât nu poate să spună că nu poate trimite 60 lei pe lună copilului. A încercat și o variantă în sensul de a i se cumpăra fetei de către inculpat un laptop, pe care să îl plătească în rate, însă nici așa acesta nu a vrut.
De asemenea, arată că nu este de acord cu pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul intimat V. D., având cuvântul, precizează că, până în prezent, a fost corect, are toate chitanțele de plată. Arată că, la momentul la care va avea posibilitatea, va mai achita din datorie, însă în prezent are și un copil de 6 ani de crescut.
Solicită respingerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că recursul formulat de reprezentantul legal al părții vătămate H. I. este fondat și solicită admiterea acestuia și să fie reținute, la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul V. D., dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal cu privire la recidiva postcondamnatorie și, de asemenea, să fie înlăturate dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în regim de detenție.
Consideră că hotărârea instanței de fond este nu numai netemeinică, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, cu toată reaua credință a inculpatului în neplata pensiei de întreținere, dar, precizează că este și nelegală.
Aceasta întrucât s-a omis să se rețină, la încadrarea juridică, starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) Cod penal, săvârșind noua infracțiune, de abandon de familie, după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare mai mare de 6 luni și aici are în vedere condamnarea de 1 an închisoare aplicată pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat, pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 2154 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 856 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Iași, aceasta din urmă definitivă prin nerecurare la data de 06 februarie 2007.
Termenul de încercare a fost stabilit conform acestei sentințe de 3 ani și s-ar fi împlinit la data de 06 februarie 2010, dată la care inculpatul ar fi putut să fie reabilitat de drept, dacă înăuntrul termenului de încercare nu ar fi săvârșit o altă infracțiune.
În cauza de față, inculpatul nu a mai achitat pensie de întreținere pentru propria sa fiică de la data de 22 iunie 2009, elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie fiind întrunite în această cauză încă de la data de 22 august 2009, iar pensia de întreținere nu a fost achitată de inculpat până în prezent.
Față de faptul că noua infracțiune a fost descoperită după expirarea termenului de încercare, în condițiile în care partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpatului abia la data de 21 iunie 2010, conform art. 82 alin. 3 din Codul penal, revocarea suspendării pedepsei nu are loc dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Însă, aceasta nu împiedică instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal întrucât față de acest inculpat nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la reabilitarea de drept în ceea ce privește condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2154 din 04.05.2006 a Judecătoriei Iași.
Mai mult decât atât, apreciază că nu sunt întrunite, față de reținerea stării de recidivă postcondamnatorie condițiile privind aplicarea unei noi pedepse cu suspendarea condiționată a executării, acest ultim text de lege condiționând aplicarea suspendării condiționate de faptul ca infractorul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, or, acest inculpat a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Pentru aceste motive, să se admită recursul formulat de către reprezentantul legal al părții vătămate, să fie casată hotărârea instanței de fond în latură penală, să se rețină în sarcina inculpatului, la încadrarea juridică, starea de recidivă postcondamnatorie, să fie înlăturate dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Președintele completului de judecată pune în discuția părților cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Inculpatul intimat V. D., având cuvântul, precizează că va încerca să plătească suma restantă. Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, lasă la aprecierea instanței.
Recurenta H. I., având cuvântul, arată că îi pare rău.
S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 823 din 29.06.2011 a Judecătoriei V., constată următoarele:
P. sentința penală nr. 823 din 26.06.2011 Judecătoria V., în baza art. 305 al. 1 lit. c) Cod penal l-a condamnat pe inculpatul V. D. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și a fixat termen de încercare de 3 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă V. A. L., prin reprezentant legal H. I..
P. aceeași sentință penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul V. D. a fost căsătorit cu numita H. I., relație din care s-a născut, la data de 17.03.1997, partea vătămată V. A. L..
P. sentința civilă nr. 2734/2001 a Judecătoriei V. s-a dispus, ca urmare a neînțelegerilor dintre soți, desfacerea căsătoriei, minora fiind încredințată spre creștere și educare mamei, iar inculpatul obligat la plata unei pensii lunare în favoarea acesteia, în cuantum de 35 lei.
P. sentința civilă nr. 436/17.02.2003 a Judecătoriei V. a fost majorată pensia de întreținere pe care inculpatul urma să o achite în favoarea minorei la 62,5 lei/lunar, de la data introducerii acțiunii până la majoratul acesteia.
De la data pronunțării hotărârii, inculpatul și-a îndeplinit în mod sporadic obligația de plată, fapt care a determinat-o pe numita H. I., în calitate de reprezentant a părții vătămate, să formuleze plângere prealabilă la data de 21.06.2010, plângere prin care arată că, începând cu luna iunie 2009 inculpatul nu a mai plătit pensia de întreținere la care a fost obligat.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul V. D. a declarat că nu are un loc de muncă stabil, nu realizează venituri permanente, motiv pentru care nu poate achita pensia de întreținere pe care o datorează și, deși a afirmat că ar mai fi făcut unele plăți, cu ocazia reaudierii a recunoscut că nu deține chitanțe în acest sens.
Din adeverința medicală emisă de Cabinet medical Dr. B. V. reiese că inculpatul V. D. este clinic sănătos, apt de muncă și nu se află în evidențe cu boli cronice sau neuropsihice.
Din adresele nr._/02.XI.2010 și nr. 4517/30.03.2011, rezultă că inculpatul nu deține bunuri imobile în proprietate, nu este înregistrat în evidențele contabile ca realizând venituri din activități autorizate și nu beneficiază de ajutor social.
Inculpatul a depus, în cursul urmăririi penale, la dosar două chitanțe care atestă achitarea sumei de 70 lei din pensia restantă, însă plata parțială a pensiei de întreținere echivalează cu neplata acesteia, deoarece suma pe care inculpatul a plătit-o nu este cea stabilită de instanța de judecată în favoarea minorei.
Situația de fapt reținută este confirmată cu mijloacele de probă aflate la dosar: declarația reprezentantului legal al părții vătămate și declarația părții vătămate, declarații inculpat, adrese Primăria C., adeverință medicală, sentința civilă nr. 436/2003 a Judecătoriei V., declarații martori, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Fapta comisă de inculpat, în modalitatea reținută de instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal.
Față de aceste considerente, săvârșirea faptei de către inculpat și vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedite, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
Inculpatul V. D. este cunoscut cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă a acestuia.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că ultima condamnare a acestuia a fost la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 2154/04.05.2006 a Judecătoriei Iași, definitivă la data de 06.02.2007.
Față de termenul de încercare de 3 ani stabilit prin această hotărâre, instanța constată că acesta s-a împlinit la data de 06.02.2010, anterior datei la care a formulat plângerea partea vătămată – 22.06.2010.
Este adevărat că infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă omisivă, care se consumă după trecerea unui termen de două luni de la neplata pensiei de întreținere și se epuizează atunci când se pune capăt infracțiunii, fie prin îndeplinirea obligației de întreținere prin plată, fie prin condamnarea făptuitorului, având însă în vedere că această infracțiune se judecă doar ca urmare a plângerii prealabile formulate de partea vătămată, instanța apreciază că pentru autonomizarea infracțiunii de abandon de familie este data la care persoana vătămată a depus plângere prealabilă, fiind astfel declanșate demersurile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului care deși a realizat venituri, nu a achitat lunar pensia de întreținere la care a fost obligat față de minoră, faptul că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, precum și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
Față de conduita inculpatului care, deși obligat la o pensie de întreținere în cuantum de doar 62,5 lei lunar, sumă care nu reprezintă un venit de natură a asigura unei minore în vârstă de 14 ani condițiile necesare de creștere, educare și învățământ și nici chiar cele pentru satisfacerea nevoilor esențiale de trai, care presupun costuri mult mai mari, instanța a constatat că inculpatul nu a sprijinit financiar partea vătămată nici cu suma astfel stabilită, motiv pentru care nu au fost reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
În baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, instanța i-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2 /06.10.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.
Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art. 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Instanța având în vedere persoana inculpatului, atitudinea manifestată în cursul urmăririi penale, vârsta acestuia, a apreciat că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, acest fapt fiind de natură a permite acestuia să se achite de obligația de întreținere datorată.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța apreciind că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate fără privarea de libertate a acestuia, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare 3 ani și 6 luni, fixat în condițiile art. 82 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată V. A. L., prin reprezentant legal H. I., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma reprezentând totalul pensiei restante cuvenite și neachitată de inculpat.
În condițiile în care infracțiunea de abandon de familie nu este susceptibilă a produce un prejudiciu material întrucât dreptul și obligația de întreținere au fost deja constatate pe cale judecătorească, partea vătămată aflându-se deja în posesia unui titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 436/17.02.2003 și pentru aceeași datorie neputându-se înființa un al doilea titlu, instanța a respins acțiunea civilă formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de lege, a declarat recurs partea vătămată V. A. L., prin reprezentant legal H. I..
În motivarea recursului, aceasta a învederat că inculpatul, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere. Mai precizează că inculpatul are antecedente penale.
Față de aceste aspecte, solicită ca modalitatea de executare a pedepsei să fie modificată, în sensul ca inculpatul-intimat să execute pedeapsa în regim de detenție.
La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2011, inculpatul-intimat V. D. a fost audiat, conform dispozițiilor art. 385 indice 14 alin. 1 indice 1 Cod de procedură penală, având în vedere faptul că nu a fost audiat în fața instanței de fond.
În aceeași ședință de judecată, inculpatul a depus o . chitanțe (filele 10-14 dosar instanța de recurs).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este fondat.
În primul rând, Tribunalul arată că, în mod greșit, s-a reținut de către instanța de fond că autonomizarea infracțiunii de abandon de familie a avut loc doar la data de 22.06.2010, dată la care persoana vătămată a depus plângere prealabilă, fiind astfel declanșate demersurile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului V. D..
Tribunalul arată, în primul rând, că intervalul de 2 luni prevăzut în art. 305 lit. c) Cod penal nu este decât un interval minim după a cărui expirare neplata pensiei – până atunci fără caracter penal – devine infracțiune și că neîndeplinirea obligației de plată până la expirarea termenului nu afectează existența obligației, nici în ceea ce privește prestația lunară restantă, nici în ceea ce privește prestațiile ulterioare; obligația este permanentă și va continua să își producă efectele, fiind susceptibilă – în caz de neîndeplinire voluntară – de executare silită.
În al doilea rând, se impune observația că, deși modalitatea de plată este periodică, lunară, atât obligația însăși, cât și abstențiunea de la plata pensiei de întreținere sunt neîntrerupte.
Or, dacă obligația de plată a pensiei subzistă și după ce omisiunea făptuitorului a devenit infracțiune, atunci neîndeplinirea pe mai departe a acestei obligații – chiar limitată la o singură rată – continuă să realizeze neîntrerupt elementul material al infracțiunii de abandon de familie și, totodată, să prelungească procesul de producere a rezultatului, adică să consume infracțiunea. Abandonul de familie este, în aceste condiții, o infracțiune continuă.
Această infracțiune continuă prezintă însă o particularitate, determinată de modalitatea de plată a întreținerii. Întreținerea fiind prestată periodic, în rate lunare, neîndeplinirea obligației de a o presta implică, în mod necesar, o nouă manifestare de voință consecutiv scadenței fiecărei rate.
Pe de altă parte, cu fiecare rată neachitată timp de două luni, infracțiunea se amplifică nu numai prin durată - ceea ce se întâmplă la fiecare infracțiune continuă -, dar și în dimensiunea sa faptică, deoarece fiecare rată se adaugă la suma rămasă neachitată. Este vorba, așadar, de o dublă progresivitate: cea care rezultă din amplificarea rezultatului prin însăși durata sa și cea care rezultă din amplificarea acestuia prin creștere succesivă – cu fiecare rată neachitată - a cuantumului total rămas neplătit, aflându-ne în fața unei infracțiuni continue succesive.
În concluzie, infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal fiind o infracțiune continuă succesivă omisivă se consumă la data împlinirii a două luni de neplată cu rea-credință a obligației de întreținere și durează atâta timp cât persoana vătămată este privată de dreptul de a primi pensie de întreținere, astfel încât plângerea împotriva acesteia poate fi făcută oricând, deoarece ciclul infracțional nu se încheie (infracțiunea nu se autonomizează) nici la data introducerii plângerii și nici la data trimiterii inculpatului în judecată.
Tribunalul consideră că, în mod corect, s-a reținut reaua-credință a inculpatului V. D. de către instanța de fond.
Din adeverința medicală emisă de Cabinet medical Dr. B. V. reiese că inculpatul V. D. este clinic sănătos, apt de muncă și nu se află în evidențe cu boli cronice sau neuropsihice.
În speță, inculpatul-intimat V. D. nu a demonstrat că, în ciuda tuturor eforturilor, nu și-a putut găsi un serviciu. Pasivitatea în privința dobândirii unor mijloace legale din care se pot acoperi obligațiile de întreținere față de copii minori nu poate fi considerată în afara relei-credințe decât strict în măsura în care se demonstrează convingător că, în pofida unor eforturi reale, dobândirea unui serviciu nu a fost cu putință, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Faptul că inculpatul intimat ar mai avea un copil minor nu justifică neachitarea pensiei de întreținere față de partea vătămată V. A. L., dar eventual dă posibilitatea inculpatului, dacă apreciază necesar, de a formula o acțiune civilă pentru reducerea cuantumului pensiei de întreținere.
Tribunalul arată și că se impunea reținerea de către instanța de fond a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) Cod penal.
Reabilitarea de drept nu operează dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, chiar dacă revocarea nu are loc, deoarece fapta a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
În această situație, inculpatul săvârșind cu intenție, ulterior condamnării definitive și înăuntrul termenului de încercare o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, se va afla în stare de recidivă potrivit art. 37 lit. a) Cod penal, concluzie ce se impune în raport de dispozițiile art. 86 Cod penal, potrivit cărora reabilitarea de drept are loc numai dacă cel condamnat nu a săvârșit nicio infracțiune înăuntrul termenului prevăzut de art. 82 alin. 1 Cod penal.
P. sentința penală nr. 2154 din 04 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Iași, menținută prin decizia penală nr. 856 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 06 februarie 2007, inculpatul-intimat V. D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – 209 alin. 1 lit. a), g) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. c) Cod penal și cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și, în baza dispozițiilor art. 82 Cod penal, a fost stabilit un termen de încercare de 3 ani, care conform art. 82 alin. 3 Cod penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, termenul de încercare de 3 ani s-ar fi împlinit la data de 06 februarie 2010, dată la care inculpatul V. D. ar fi putut să fie reabilitat de drept, dacă înăuntrul termenului de încercare nu ar fi săvârșit o infracțiunea de abandon de familie în dauna părții vătămate V. A. L..
Inculpatul nu a mai achitat pensie de întreținere pentru propria sa fiică de la data de 22 iunie 2009, elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie fiind întrunite, în această cauză, încă de la data de 22 august 2009, iar pensia de întreținere nu a fost achitată de inculpat până la data soluționării prezentei cauze.
Față de faptul că noua infracțiune, de abandon de familie, a fost descoperită după expirarea termenului de încercare, nu va mai fi revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2154 din 04 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Iași.
Însă, aceasta nu împiedică instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal, întrucât față de acest inculpat nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la reabilitarea de drept în ceea ce privește condamnarea anterior menționată.
Având în vedere reținerea stării de recidivă postcondamnatorie și atitudinea inculpatului intimat V. D., care a refuzat în mod constant să achite o pensie de întreținere modică pe un interval de timp de peste doi ani, Tribunalul apreciază că, deși cuantumul pedepsei stabilit de instanța de fond este just, scopul său educativ și preventiv nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.
De altfel, raportat la dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. b) Cod penal, acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei nici nu era posibilă în prezenta cauză.
Față de considerentele anterior expuse, va admite recursul declarat de către partea vătămată V. A. L., prin reprezentant legal H. I., împotriva sentinței penale nr. 823 pronunțată la data de 29.06.2011 de către Judecătoria V., pe care o va casa în parte în latură penală.
Rejudecând cauza,
În baza art. 334 Cod de procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. D. din infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal în infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și va menține pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare, aplicată prin sentința penală recurată.
Va înlătura dispozițiile din sentință privind aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, art. 82 Cod penal, art. 83 Cod penal și art. 359 Cod de procedură penală.
Va menține dispozițiile din sentință privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Va înlătura dispozițiile din sentință privind aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
Va menține celelalate dispoziții ale sentinței penale nr. 823 pronunțată la data de 29.06.2011 de către Judecătoria V..
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 250 lei avansate de către stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către partea vătămată V. A. L., prin reprezentant legal H. I., împotriva sentinței penale nr. 823 pronunțată la data de 29.06.2011 de către Judecătoria V., pe care o casează în parte în latură penală.
Rejudecând cauza,
În baza art. 334 Cod de procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. D. din infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal în infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal și menține pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni de închisoare, aplicată prin sentința penală recurată.
Înlătură dispozițiile din sentință privind aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, art. 82 Cod penal, art. 83 Cod penal și art. 359 Cod de procedură penală.
Menține dispozițiile din sentință privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Înlătură dispozițiile din sentință privind aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
Menține celelalate dispoziții ale sentinței penale nr. 823 pronunțată la data de 29.06.2011 de către Judecătoria V..
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 250 lei avansate de către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
N. P.-F. A. C. G. F.
GREFIER,
A.-R. V.
Red. A.C.
Tehnored. A.V.
2 ex./25.01.2012
Judecătoria V. – judecător C. L. S.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 246/2012.... → |
|---|
