Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-01-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 18/R
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol, la ordine se află pronunțarea în recursurile declarate de partea vătămată I. M. cu domiciliul în ., jud. V. și partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” B. împotriva sentinței penale nr. 506 din 01.11.2012 a Judecătoriei B..
Obiectul cauzei: vătămarea corporală (art. 181 C.p.) REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor declarate de către partea vătămată I. M. și de către partea civilă S. M. de Urgență”E. B.”B., tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 506, pronunțată la data de 1.11.2012 de către Judecătoria B., această instanță a dispus condamnarea inculpatului R. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.73 lit. b Cod penal și art. 320 ind.1 Cod proc. pen. împotriva părții vătămate I. M..
In temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a – teza. II, b, Cod penal pe durata executării pedepsei.
In temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului si s-a pus în vedere acestuia dispozițiile art.83 Cod penal.
In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – teza. II, b pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
S-a stabilit termen de încercare 2 ani si 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean V., suma de 194 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. M. de Urgență “E. B.” B. suma de 1830 lei, cu titlu de daune materiale.
S-a dispus restituirea către partea vătămată I. M., a unei securi, a unui cuțit și a unei bâte de baseball.
S-a luat act că partea vătămată I. M., nu s-a constituit parte civila împotriva inculpatului.
S-a luat act ca partea vătămata S. Penitenciar R., nu s-a constituit parte civila împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, onorar asistență juridică din oficiu, va fi suportata din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că la data de 29.01.2010, numiții I. D., I. M. și I. M. au fost în pădure de unde au adus lemne de foc.
In aceiași zi, seara, în jurul orelor 18.00, I. D. a fost sunat de tatăl său și solicitat să transporte cu căruța sa, niște saci cu tărâțe de la drumul principal până la locuința sa, acesta mergând împreună cu numiții I. M. și I. M., si a transportat sacii la locuința tatălui său.
În timp ce se deplasau pe o uliță a satului Banca, I. D. s-a hotărât să se deplaseze la cumnatul său R. I. cu intenția de a-l lua și pe acesta să ajute la transportul sacilor, insa când au intrat în locuința acestuia au constatat că se bărbierește și atunci au hotărât să-l aștepte puțin.
La un moment dat partea vătămată I. M., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a intrat in cameră, având prinse la centură o secure și o bâtă de baseball, iar în mâini două cuțite, și s-a îndreptat către I. D. adresându-i amenințări cu acte de violență.
Când I. M. a trecut pe lângă inculpatul R. I., acesta a luat de după sobă o bucată de lemn, esență tare, care era crăpată în muchii ascuțite și i-a aplicat părții vătămate lovituri peste ambele mâini, apoi peste tot corpul.
Ulterior, a intervenit si I. D. care i-a luat securea și bâta de baseball pe care le avea prinse de centură pentru a-l împiedica pe I. M. să le folosească și să-i agreseze fizic pe cei din cameră.
Pentru a scăpa de loviturile inculpatului R. I., partea vătămată I. M. a fugit într-o cameră alăturată și s-a încuiat pe interior.
Fiind anunțați telefonic, lucrătorii de poliție s-au deplasat la locul faptei și l-au luat pe I. M., ducându-l la locuința acestuia aflată în apropiere.
Organele de politie au ridicat de la acesta în vederea cercetărilor, un cuțit cu mânerul din aluminiu.
A doua zi, inculpatul R. I. a predat lucrătorilor de poliție, bâta și securea pe care le luase de la vătămat.
În aceeași noapte, la locuința părții vătămate I. M. a fost solicitată ambulanța, care s-a deplasat la locuința acestuia însă acesta a refuzat să meargă la spital.
Pe data de 06.02.2010 ca urmare a faptului că părții vătămate i s-a umflat mâna, I. M. s-a deplasat la S. Mun. B. unde a fost internat până la data de 15.02.2010.
Ulterior I. M. a mai fost internat in perioada 09.03.2010 – 11.03.2010 la S. Mun. B., si, aflat in stare de deținere I. M., a mai fost internat in perioada 04.06._10, la S. Penitenciar R. - București.
Prin certificatul medico-legal și raportul de expertiza medico-legală nr. 204/2010 efectuată în cauză, s-a concluzionat că leziunile părții vătămate I. M. s-au produs prin lovire activă cu un obiect contondent, cel mai probabil corp dur, metalic de tipul unui topor, decât cu o bucată de lemn, posibil lovire unică aplicată pe 1/3 superioară a antebrațului stâng, atât cu tăișul cât și cu muchia, în condițiile unui mecanism de apărare, cu ridicarea membrului superior stâng, într-o poziție victimă-agresor de față în față.
Leziunile produse părții vătămate au necesitat pentru vindecare 56-58 zile îngrijiri medicale.
Pentru aprecierea unor eventuale consecințe postraumatice prevăzute de art. 182 Cod penal, s-a stabilit ca este necesara reexaminarea părții vătămate I. M., după ce acesta va urma indicațiile medicale de specialitate.
Partea vătămată I. M. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
S. de urgenta „E. B.” B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3659 lei reprezentând cuantumul de cheltuieli generate de spitalizarea părții vătămate I. M..
S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă cu suma de 386,60 lei reprezentând cuantumul de cheltuieli efectuate de către SAJ V. cu prilejul deplasării la solicitarea părții vătămate I. M..
S. Penitenciar R. - București nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, s-a constata de către instanță ca intre prejudiciul cauzat părții vătămate S. de Ambulanță Judetean V. și S. M. de Urgență “E. B.” B., si fapta reținuta in sarcina inculpatului R. I., exista legătura de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât instanța, a admis in parte daunele materiale, în limita unei cote procentuale de 50% din prejudiciul suferit, urmare a faptului că s-a reținut și culpa părții vătămate în producerea rezultatului activității infracționale a inculpatului.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs partea vătămată I. M. i partea civilă S. M. de Urgență”E. Beldinal” B..
Partea vătămată I. M. nu si-a motivat în scris recursul, dar, verbal, în cadrul ședinței de judecată din data de 16.01.2013, a criticat sentința instanței de fond, sub aspectul laturii civile, pentru nelegalitate, respectiv pentru greșita nesoluționare a acțiunii civile pe care el a promovat-o în cadrul procesului penal, constatându-se în mod grești că nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Partea civilă S. M. de Urgență”E. B.”B. a criticat hotărârea de fond tot sub aspectul laturii civile, pentru netemeinicie, respectiv pentru omisiunea instanței de fond de a dispune obligarea inculpatului R. I. la plata către această parte civilă a sumei de 2997,02 lei, reprezentând cheltuielile medicale de specialitate efectuate de către spital cu partea vătămată I. M., conform decontului de cheltuieli FO nr. 3716/6.02.2010.
În recurs au fost depuse mai multe înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 16.01.2013, instanța a invocat excepția tardivității recursului declarat de către partea vătămată I. M., excepție care a unit-o cu fondul.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de recurs astfel invocate, precum si din oficiu, conform dispozițiilor art.385 ind.6 al.3 Cpp,, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, tribunalul constată faptul că recursul declarat de către Partea vătămată I. M. este tardiv, drept pentru care, admițându-se excepția tardivității, invocată din oficiu de către instanță, acest recurs va fi respins ca tardiv, iar recursul declarat de către partea civilă S. M. de Urgență”E. B.”B. este neîntemeiat, urmând a fi respins, ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de către partea vătămată I. M. împotriva sentinței penale nr.506 pronunțată la data de 1.11.2012 de către Judecătoria B., tribunalul reține faptul că acest recurs a fost tardiv declarat, urmând a fi respins ca atare, după admiterea excepției tardivității.
Potrivit prevederilor art. 385 ind.3 Cpp termenul de declarare a recursului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Totodată conform prevederilor art. 385 ind.3al.2 Cpp coroborate cu prevederile art. 363-365 Cpp pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Cum în cauză, partea vătămată I. M. a fost prezentă în instanță la termenul de judecată din data de 1.11.2012, când au avut loc dezbaterile cu privire la fondul cauzei, precum și pronunțarea sentinței, iar recursul a fost declarat de către această parte vătămată la data de 13.11.2012, după împlinirea la data de 12.11.2012 a termenului de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac a recursului, tribunalul reține faptul că recursul declarat de către partea vătămată I. M. este tardiv declarat.
D. pentru care, instanța va respinge, ca tardiv, recursul declarat de cătrepartea vătămată I. M. împotriva sentinței penale nr. 506, pronunțată la data de 1.11.2012 de către Judecătoria B..
În ceea ce privește recursul declarat de către partea civilă S. M. de Urgență”E. B.” B. instanța de recurs reține că acesta este neîntemeiat pentru considerentele de mai jos.
Prin sentința recurată a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. M. de Urgență “E. B.” B. suma de 1830 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând ½ din cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate, în condițiile în care s-a reținut culpa comună, în cuantum de 50%, a părții vătămate I. M. .
Parte civilă S. M. de Urgență”E. B.” s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu sumele de 2997,02 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate I. M. în perioada 6-15.02.2012, potrivit FO nr.3716/6.02.2010, dar si cu suma de 661,73 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate I. M. în perioada 9-6-15.02.2012, potrivit FO nr.3716/6.02.2010, adică în total suma de suma de 3660 lei.
Potrivit dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006 potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, urmând a fi obligate la plata cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a inculpatului.
Totodată, instanța de recurs relevă faptul că despăgubirilor civile către unitățile spitalicești având în vedere și practica judiciară în materie ( decizia 195/2010 a C.S.J.) potrivit căreia despăgubirile ocazionate de cheltuielile făcute de instituțiile sanitare cu asistența medicală acordată victimei infracțiunii, trebuie stabilite în caz de provocare în raport cu culpa inculpatului la producerea prejudiciului.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus arătate rezultă faptul că în caz de culpă comună, a inculpatului și a părții vătămate, în determinarea prejudiciului, inculpatul nu va fi obligat să suporte integral cheltuielile de spitalizare, ci doar în raport de culpa sa .
Cum în speță, culpa inculpatului R. I. în cauzalitatea producerii incidentului este de 50%, cum corect s-a reținut, în mod just, instanța de fond a dispus obligarea acestui inculpat la plata către partea civilă S. M. de Urgență”E. B. a sumei de 1830 lei, care reprezintă ½ din cuantumul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
În atare condiții, tribunalul reține faptul că recursul declarat de către partea civilă S. M. de Urgență”E. B. este neîntemeiat, urmând a fi respins, ca atare.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 192 al.3 Cpp, va obliga fiecare recurent la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezentul recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în recurs se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.b Cpp respinge,ca nefondat, recursul declarat de către partea civilă S. M. de Urgență”E. B.”B., cu sediul în B., ., jud. V. împotriva sentinței penale nr. 506, pronunțată la data de 1.11.2012 de către Judecătoria B., în cauza înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art.385 ind.15 al.1 pct.1 lit.a Cpp respinge,ca tardiv, recursul declarat de către partea vătămată I. M., domiciliat în localitatea Banca, ., împotriva sentinței penale nr. 506, pronunțată la data de 1.11.2012 de către Judecătoria B., în cauza înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 192 al.2 Cpp obligă fiecare recurent la plata către stat a sumei de 150 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în prezentul recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în recurs se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. R.-N. B. L. M. S. E.
Grefier,
H. C.
Tehnored: B.L.M.
2ex/07 Februarie 2013
Judecătoria B.: judecător B. N.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 20/2013. Tribunalul... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
