Admiterea plângerii formulate în temeiul art. 278^1 CPP şi reţinerea cauzei spre judecare - inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 300 CPP
| Comentarii |
|
Examinând recursul formulat împotriva sentinţei penale nr. 112/F/17.II.2008 a Curţii de Apel Braşov, s. pen. şi min., prin care, în baza art. 332 alin. (2) raportat la art. 300 CPP, s-a restituit cauza în vederea efectuării urmăririi penale, înalta Curte a constatat că acesta este fondat, inclusiv pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 300 CPP au în vedere verificarea din oficiu, la prima zi de înfaţişare, a regularităţii actului de sesizare. în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
Din interpretarea acestor dispoziţii se observă că legiuitorul a avut în vedere numai situaţiile de sesizare a instanţei de către organul de urmărire penală prin rechizitoriu şi nicidecum situaţia excepţională prevăzută de art. 278'alin. (8) lit. c) CPP.
Este şi logic să fie interpretat în acest sens textul normativ, întrucât verificarea regularităţii sesizării instanţei de judecată are loc la prima zi de înfaţişare, adică atunci când procedura este legal îndeplinită cu toate părţile din cauză, iar acestea sunt în măsură să pună concluzii.
Dacă s-ar admite o altă interpretare a normei amintite, s-ar ajunge la situaţia absurdă ca, după schimbarea completului de judecată în urma admiterii plângerii, conform dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) CPP, în cazul în care s-ar constata că plângerea a fost greşit admisă, completul învestit cu soluţionarea pe fond a acesteia să o restituie primului complet pentru a pronunţa o nouă soluţie.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1000/19.03.2009,
Notă. în doctrină s-a arătat că instanţa penală poate fi sesizată, de regulă, prin rechizitoriul procurorului [art. 264 alin. (1)] şi, în mod excepţional, prin plângerea persoanei vătămate, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) CPP. Pe lângă aceste acte de sesizare principale, instanţa de judecată poate fi sesizată pe căi suplimentare, prin extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335), prin extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336) şi prin extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337). De asemenea, instanţa de judecată poate fi sesizată prin unele modalităţi complimentare sau de trimitere, denumite şi modalităţi neoriginare de sesizare, şi anume: casarea cu trimitere [art. 379 pct. 2 lit. b)], declinarea de competenţă [art. 42 alin. (1)], regulatorul de competenţă prevăzut în cazul conflictelor de competenţă [art. 43 alin. (8) şi (9)], strămutarea cauzei penale [art. 55 alin. (1)].
Cu privire la sesizarea prin plângerea persoanei vătămate, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) CPP, s-a arătat că, deşi plângerea persoanei vătămate sau a altei persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate, formulată în condiţiile art. 2781 alin. (1) CPP, constituie un act de sesizare a instanţei, totuşi nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 300 alin. (1) şi (2) CPP dacă s-a admis plângerea prin încheiere, s-a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi cauza a fost reţinută spre judecare conform art. 2781 alin. (8) lit. c) CPP. Argumentele ţin de faptul că eventualele neregularităţi ale acestei plângeri se prezumă deja înlăturate, cât timp aceasta a fost admisă de instanţă cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată şi cu reţinerea cauzei pentru judecare
