Nepunerea în discuţie de către instanţă a regularităţii actului de sesizare. Necitirea rechizitoriului în şedinţa de judecată - eventuale consecinţe
| Comentarii |
|
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, deşi judecătorul nu a pus în discuţie în mod expres regularitatea rechizitoriului şi nu a menţionat acest lucru în încheiere, acest lucru nu presupune, cib initio, că activitatea procesuală nu s-a realizat, verificarea fiind prealabilă şi obligatorie pentru a se trece la legala învestire a instanţei cu soluţionarea cauzei.
Mai mult decât atât, activitatea procesuală prevăzută de art. 300 CPP nu este sancţionată în cazul în care îndeplinirea acesteia nu se menţionează expressis verbis în încheiere, prin nulitate absolută. Eventuala nemulţumire a acuzatului în acest sens trebuie făcută cunoscută instanţei, potrivit art. 197 alin. (4) CPP, fie chiar în cursul efectuării activităţii procesuale de judecată la respectivul termen, fie la termenul ulterior.
In ceea ce priveşte lipsa citirii actului de sesizare, această critică nu a fost considerată întemeiată în condiţiile în care s-a constatat în primul rând că rechizitoriul a fost primit - în copie - de către inculpata arestată cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, iar în al doilea rând, inculpatul trimis în judecată în stare de libertate a avut posibilitatea să citească rechizitoriul din dosarul cauzei şi chiar să primeas-
că - la cerere - o copie a acestui act de sesizare a instanţei. In acelaşi
timp, avocaţii inculpaţilor au solicitat, înainte de termenul de judecată, eliberarea unor copii de pe actele dosarului, precum şi studierea întregului dosar.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4316/30.11.2010
Notă. 1. în acelaşi sens, a se vedea I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3363/21.10. 2009 - omisiunea instanţei de fond de a consemna, în mod expres, la primul termen de judecată, verificarea regularităţii actului de sesizare (aceasta făcând însă referire la cereri şi excepţii), nu constituie o nulitate absolută, ci o nulitate relativă circumscrisă dispoziţiilor art. 197 alin. (1) şi (4) CPP. Fiind o nulitate relativă, neinvocată în termenul prevăzut de lege - respectiv în cursul efectuării actului, inculpatul fiind prezent şi asistat de apărător ales - şi nefiind dovedită vătămarea, se impune a se constata valabilitatea actului încheiat.
2. în acelaşi sens, a se vedea I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2190/30.05.2011 - o eventuală omisiune de consemnare în încheiere a verificării regularităţii actului de sesizare a instanţei nu constituie o nulitate absolută, ci una relativă, care obligă partea ce o invocă la dovedirea unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
3. în acelaşi sens, a se vedea I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2204/24.04.2008 - referitor la încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 300 alin. (1) CPP, este de observat că prima instanţă a răspuns criticilor invocate de inculpat cu privire la nerespectarea dispoziţiilor art. 263 CPP, respingând excepţia nulităţii absolute a actelor de urmărire penală, pronun-ţându-se astfel implicit şi asupra regularităţii actului de sesizare.
