Sintagma „instanţă legal sesizată” din conţinutul art. 300^2 CPP - semnificaţie juridică

Comentarii

0

Prin încheierea din 16.08.2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor conform dispoziţiilor art. 300², cu referire la art. 160^b alin. (1) şi (3) CPP.

Inculpaţii au arătat că, în conformitate cu prevederile art. 300² CPP, când inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că este necesar ca instanţa de judecată să fi fost legal sesizată, iar

sesizarea instanţei debutează cu citirea actului de sesizare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Instanţa a făcut precizarea că instituţia juridică a verificării arestării inculpatului în cursul judecăţii, instituită la art. 3002, cu trimiteri detaliate la art. 160^b CPP, constituie una dintre dispoziţiile generale, cadru, din faza procesuală amplă a judecăţii, nefiind de acceptat o mixtură cu activitatea procedurală a citirii actului de sesizare a instanţei, act ce declanşează cercetările judecătoreşti, ca parte integrantă din etapa desfăşurării concrete a judecării cauzelor în primă instanţă.

Prin utilizarea sintagmei „instanţa legal sesizată” în textul art. 300² CPP, nu se produce o confuziune instituţională cu „verificarea regularităţii actului de sesizare”, care este paralelă în reglementare, într-un cadru adecvat distinct.

Legalitatea sesizării presupune doar o analiză minimală (cerută inclusiv la luarea măsurii arestului în cursul urmăririi penale), vizând instanţa competentă să judece cauza.

Totodată, s-a reţinut că formula interpretativă propusă de inculpaţi apare forţată şi prin prisma efectului scontat, care ar urmări paralizarea organelor judiciare în a se pronunţa pe o problemă stringentă cum este cea a verificării stării de arest.

Examinând aceeaşi critică de nelegalitate invocată în recurs, instanţa de control judiciar a considerat că aceasta nu poate fi avută în vedere, pe de o parte pentru argumentele expuse faţă de prima instanţă pe care şi le-a însuşit, iar pe de altă parte având în vedere distincţiile de aplicabilitate a normelor invocate faţă de condiţiile particulare care le caracterizează.

Astfel, legiuitorul român, în ceea ce priveşte conţinutul art. 300 CPP, a statuat condiţii concrete referitoare la regularitatea actului de sesizare, ceea ce presupune controlul respectării dispoziţiilor art. 263-264 CPP referitoare la cuprinsul rechizitoriului şi verificarea acestuia.

Dispoziţiile art. 300'şi 300²din acelaşi cod cuprind condiţii exprese privind menţinerea arestării inculpatului, primirea dosarului, verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii.

Aşadar, cu ocazia verificării măsurii arestării preventive dispuse, are loc un control de legalitate şi temeinicie a acesteia, ce presupune implicit şi competenţa materială a instanţei în raport cu pretinsele infracţiuni comise, anterior celui de regularitate a actului de sesizare al cărui conţinut este circumstanţiat numai normelor invocate.

Aşadar, instanţa de recurs a arătat că sintagma folosită de legiuitor, „instanţa legal sesizată”, din conţinutul art. 300² CPP, are un conţinut diferit faţă de prevederile art. 300 din acelaşi cod, privind verificarea re

gularităţii actului de sesizare, ale cărui condiţii se circumstanţiază numai prevederilor art. 263-264 CPP.

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, dec. nr. 175/22.08.2012,

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Neprezentarea materialului de urmărire penală - nulitate relativă. Descrierea generică a faptelor în rechizitoriu -restituire în vederea refacerii Dispunerea prin rechizitoriu a altor măsuri procesuale decât cele de trimitere în judecată - legalitate. Rechizitoriu prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de persoane a căror calitate atrăgea competenţa unui alt organ de urmărire penală. Afectarea întregii urmăriri penale - restituire pentru refacerea urmăririi penale Analizarea cu ocazia verificării regularităţii actului de sesizare a modului în care prim-procurorul a soluţionat plângerea formulată în temeiul art. 278 CPP - depăşirea limitelor impuse de art. 300 CPP Hotărâre de restituire a cauzei în vederea refacerii actului de sesizare - posibilitatea procurorului de a schimba încadrarea juridică şi de a extinde cercetarea penală după primirea cauzei Admiterea plângerii formulate în temeiul art. 278^1 CPP şi reţinerea cauzei spre judecare - inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 300 CPP Învestirea instanţei prin regulator de competenţă -inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 300 CPP Nepunerea în discuţie de către instanţă a regularităţii actului de sesizare. Necitirea rechizitoriului în şedinţa de judecată - eventuale consecinţe