Apelul. Cereri esenţiale. Obligaţiile instanţei de apel
| Comentarii |
|
Au caracter esenţial, în sensul dispoziţiilor art. 3859alin. (1) pct. 10 C.proc.pen., atât cererea prin care inculpatul exercită calea de atac a apelului, chiar peste termen, cât şi cererea de a i se permite să-şi formuleze apărarea în gradul de jurisdicţie al apelului, împotriva acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu, inculpatul având dreptul de a fi ascultat în apărarea sa în faţa instanţei de apel, iar această instanţă are obligaţia de a-i acorda acest drept, în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat de prima instanţă, fără a fi audiat. Ambele cereri sunt de natură să garanteze, pentru inculpat, dreptul nediscriminatoriu la exerciţiul efectiv al căii de atac prevăzută de lege, dreptul de a contesta acuzaţiile ce i se aduc şi dreptul de a se apăra, prin ascultarea sa de către o instanţă de judecată imparţială.
Secţia penală, Decizia nr. 561 din 29 mai 2008
Prin sentința penală nr. 166/07.11.2003, Judecătoria Lipova, în baza art. 215 alin. (2)-(3) cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C.pen., l-a condamnat pe inculpatul C.D., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.
în baza art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
în baza art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
în baza art. 85 C.pen., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 424/19.10.1999 a Judecătoriei Ineu și cea aplicată în privința pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 26/23.02.2002 a Judecătoriei Gurahonț și au fost contopite pedepsele cu cele aplicate prin hotărârea Judecătoriei Lipova, în cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni stabilindu-se ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
în condițiile și pe perioada prevăzută de art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen.
în baza art. 14 și urm. raportate la art. 346 C.proc.pen. și art. 998 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B.I.R. - Sucursala Zonală Reșița prin lichidator suma de 114.249.905 lei, credit restant și dobânzi aferente și au fost respinse pretențiile civile pentru suma aferentă prejudiciului cauzat acestei de A.F.K.A. actualizată la 630.566.072 lei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel peste termen, potrivit art. 365 C.proc.pen., inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu a fost legal citat și nu a avut cunoștință de prezentul dosar.
Prin decizia penală nr. 75/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a respins apelul declarat peste termen de inculpat, în baza art. 350 alin. (1) C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării începând cu data de 31.01.2008 până la zi. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și în raport cu probatoriul administrat, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Apărările formulate de inculpat nu au putut fi luate în considerare pentru că acesta a fost audiat la urmărirea penală, i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și a avut cunoștință de cauză. S-a apreciat că în mod tendențios s-a sustras de la judecată plecând în străinătate.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul că a fost judecat în primă instanță, în absența sa, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului său, declarat peste termen.
Examinând recursul astfel declarat, curtea de apel constată că acesta este fondat.
Astfel, inculpatul a declarat apel peste termen împotriva sentinței penale nr. 166/07.11.2003 a Judecătoriei Lipova, invocând că nu a cunoscut despre existența procesului penal finalizat cu condamnarea sa decât la primirea mandatului de executare a pedepsei, iar în apel dorește să-și formuleze apărarea împotriva acuzațiilor aduse.
Tribunalul, în calitate de instanță de apel, nu a analizat cererea inculpatului, atât sub aspectul declarării acestei căi de atac peste termen, prin intermediul dispozițiilor art. 365 C.proc.pen., cât și al sesizării cadrului judiciar adecvat în care inculpatul să-și formuleze apărarea în cauză, în condițiile evocate de prevederile art. 371 C.proc.pen., privind efectul devolutiv al apelului, și art. 378 alin. (2) C.proc.pen., relativ la obligativitatea ce revine instanței de apel de a asculta inculpatul atunci când acesta nu a fost ascultat de prima instanță.
Procedând astfel, tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 3859alin. (1) pct. 10 C.proc.pen., în sensul că această instanță nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului.
Curtea de apel statuează că au caracter esențial, în sensul dispozițiilor art. 3859alin. (1) pct. 10 C.proc.pen.:
1. cererea prin care inculpatul exercită calea de atac a apelului, chiar și peste termen;
2. cererea de a i se permite să-și formuleze apărarea în gradul de jurisdicție al apelului, inculpatul având dreptul să fie ascultat în apărarea sa în fața instanței de apel, iar această instanță are obligativitatea de a-i acorda acest drept în condițiile prevăzute de art. 378 alin. (2) C.proc.pen., deoarece inculpatul a fost condamnat de prima instanță fără a fi audiat. Ambele cereri sunt de natură să garanteze, pentru inculpat, dreptul nediscriminatoriu la exercițiul efectiv al căii de atac prevăzute de lege, dreptul la a contesta acuzațiile ce i se aduc în fața instanței de judecată și dreptul de a se apăra, în mod prioritar, prin ascultarea sa de către o instanță de judecată imparțială. Totodată, aceste cereri soluționate într-un cadru procesual adecvat sunt de natură să influențeze soluția procesului, în funcție de problematica specifică pe care o supun atenției instanței.
Prin neobservarea caracterului esențial al acestor cereri ale inculpatului s-au încălcat principiile de bază ale procesului penal, și anume: principiul legalității procesului penal (art. 2 C.proc.pen.); principiul aflării adevărului (art. 3 C.proc.pen.); principiul rolului activ al instanței de judecată în desfășurarea procesului penal (art. 4 C.proc.pen.); principiul garantării dreptului la apărare (art. 6 C.proc.pen.). De asemenea, au fost încălcate principiile specifice fazei de judecată ale procesului penal, și anume principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității (art. 289 C.proc.pen.), iar prin aceasta s-au încălcat drepturile fundamentale ale oricărei persoane implicate într-un proces penal, cum sunt dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare împotriva unei acuzații în materie penală (art. 5-6 din Convenția asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului).
Astfel fiind, curtea de apel va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată cu recurs și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, urmând ca această instanță să soluționeze cererea de apel peste termen, cu ascultarea inculpatului și verificarea apărărilor acestuia.
(Judecător Marian Bratiș)
