Încălcarea dispoziţiilor art. 289 C.proc.pen., care reglementează desfăşurarea procesului penal. Nulitate absolută
| Comentarii |
|
Se poate vorbi de o participare efectivă a procurorului la judecată numai dacă acesta, la dezbaterea cauzei în fond, pune concluzii în şedinţă publică. Rezumarea acestuia la a spune că va depune concluzii scrise încalcă principiul contradictorialităţii, consacrat de art. 289 C.proc.pen., iar hotărârea este supusă nulităţii absolute.
Secţia penală, Decizia nr. 267 din 23 iunie 2008
Prin sentința penală nr. 343/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului a fost condamnat inculpatul T.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 90/1996 la pedeapsa de 500 lei amendă.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) și alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. d) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a)-c) C.pen., iar conform art. 71 alin. (5) C.pen., s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii.
în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
A fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA București și Societatea de asigurare Reasigurare ARDAF SA să plătească părților civile Z.M., A.C.I. și A.C. sumele de 20.000 lei - cu titlu de despăgubiri civile, 50.000 lei - cu titlu de daune morale și singur suma de 4.000 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare, iar statului suma de 1.800 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.05.2006, inculpatul care era șofer de mai mulți ani la SC P. SA București se afla la punctul de lucru al SC P. din comuna C.P., de unde trebuiau transportați la locul de cazare din comuna M., un număr de 20 de muncitori. Când autovehiculul a ajuns în apropierea km 38 + 600 m, pe o porțiune ce prezenta o curbă ușoară la dreapta, conducătorul auto a observat cu întârziere semnul de curbă periculoasă la stânga, nu a redus suficient viteza de deplasare, astfel încât autovehiculul a intrat în derapaj și la ieșirea din curbă a părăsit cu roțile din dreapta partea carosabilă, intrând pe acostament, moment în care a intrat în coliziune cu parapetul metalic de pe margine, rostogolindu-se într-o râpă. Datorită forței centrifuge, pasagerii din furgon au fost proiectați spre pereții caroseriei, iar M.N. și A.V., care ocupau locurile din dreapta, au fost aruncați pe geamurile laterale și prinși în cădere de partea laterală a furgonului, fiind striviți.
Potrivit art. 48 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, conducătorul de vehicul, trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Având în vedere cele expuse mai sus, prima instanță a constatat că inculpatul T.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 90/1996 a protecției muncii care stipulează nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producerea unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională și a infracțiunii de ucidere din culpă.
împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, inculpatul T.M., asiguratorul ARDAF SA Bucovina Suceava, părțile civile Z.M., A.C.I. și A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, prin apărător, a invocat nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, încălcându-se principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, ocazie cu care procurorul nu a susținut oral actul de acuzare, mulțumindu-se să aducă la cunoștința instanței că va depune concluzii scrise, încălcându-se prevederile art. 289 C.proc.pen.
Prin decizia penală nr. 106/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, inculpat, asigurator și părțile civile Z.M., A.C.I. și A.C., s-a desființat în totalitate sentința penală și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că s-au încălcat prevederile art. 289 C.proc.pen., care reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea, principii în virtutea cărora judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu. Or, în condițiile în care procurorul de ședință nu a formulat concluzii orale pe fondul cauzei în ședința publică în care au avut loc dezbaterile, rezumându-se a arăta că va depune note de concluzii scrise, părțile din proces au fost lipsite de posibilitatea de a formula la rândul lor concluziile și apărările necesare, încălcându-li-se în acest sens drepturile procesuale, motiv pentru care au procedat în consecință.
împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile Z.M., A.C.I. și A.C., solicitând casarea deciziei și admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 10 C.proc.pen., precum și în conformitate cu art. 3859alin. (3) C.proc.pen., curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Cu ocazia dezbaterii în fond, reprezentantul Ministerului Public a arătat că va depune note de concluzii scrise.
Potrivit art. 289 C.proc.pen., „judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu”.
Or, în condițiile în care procurorul de ședință, cu ocazia dezbaterilor, nu a pus concluzii pe fondul cauzei, s-au încălcat principiile consacrate de articolul mai sus-menționat, părțile fiind lipsite de posibilitatea formulării unor concluzii și apărări eficiente. Nu se poate vorbi așadar de o participare efectivă a procurorului la judecată, absență ce se sancționează, conform art. 197 alin. (2) C.proc.pen., cu nulitatea absolută, împrejurare ce poate fi invocată de către oricine și în orice stadiu procesual.
Așa fiind, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., va respinge recursurile, declarate de părțile civile, ca nefondate.
