Conducere fara permis. Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă penală nr. 1093 din data de 09.12.2016
SENTINȚA PENALĂ Nr. 1093/2016
Ședința publică din data de 09 Decembrie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror T din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O..
Pe rol, soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, precum și pe inculpatul trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din Codul penal
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 25.11.2016, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când s-a amânat pronunțarea la data de 09.12.2016, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria O.. la data de 16.02.2016 în dosarul 177/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal și sub aspectul acuzației de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpatul a condus în data de 31.12.2013, în jurul orelor 15.45, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare, un drum public, respectiv pe DN1 la km. 613+500 pe raza loc. I.., jud. B…, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, autoturismul fiind încredințat în vederea conducerii pe un drum public la aceeași dată de către inculpatul, cunoscând că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare (f. 9); adresă emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f. 12); fotografii ale inculpaților (f. 13-14); proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de aparatul radar, planșe foto aferente și suport optic (f. 15-29); declarații martori (f. 48-57, 61-62); declarații de suspecti, inculpati (f. 30-39, 42-47²); cazier auto (f. 69);înscrisuri (f. 66-68); fișe de cazier judiciar (f. 70-71).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O.. la data de 18.02.2016 sub nr.dosar 2048/271/2016.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei O.. nr. 287 din data de 08.04.2016 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar în urma răspunsului negativ al acestora și a audierii inculpaților care nu au recunoscut acuzațiile formulate de procuror dar și-au însușit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, procedând la audierea în ședință publică a martorilor și.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt
În data de 31.12.2013, ora 15.45, organele de poliție care efectuau activități specifice de supraveghere și control a traficului rutier pe DN 1 la km. 613+500 pe raza localității I.. s-au sesizat cu privire la faptul că autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare circula pe direcția Aleșd-O.. cu viteza de 148 km/h în zona de limitare a vitezei la 50 km/h, efectuând o manevră de depășire a unui autotren în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă", motiv pentru care au efectuat semnal regulamentar de oprire a acestui vehicul, însă conducătorul auto nu a oprit înaintea autospecialei în care se aflau organele de poliție. Astfel, organele de poliție au pornit în urmărirea autoturismului sus-menționat, care a oprit după aproximativ 200 metri, pe partea dreaptă a DN1.
Apropiindu-se de autoturism agenții de poliție au constatat că de la volanul acestuia a coborât o persoană de sex masculin, în vârstă de aproximativ 50 de ani respectiv cu înălțimea de l,65m, cu mustață, fiind îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negri, purtând o cămașă albă și o geacă de piele de culoare maro. De asemenea, organele de poliție l-au observat și pe ocupantul locului din dreapta față, respectiv o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 30 ani, având înălțimea de 1,75m, cu mustață subțire, îmbrăcat în sacou de culoare neagră cu nasturi de culoare aurie, sub care poartă o vestă de piele neagră, și o cămașă de culoare albastră cu dungi albe, care a coborât din partea dreaptă și a fugit înspre locul conducătorului auto.
Subsecvent declinării calității respectiv a motivului opririi în trafic, agenții de poliție au solicitat celor două persoane prezentarea actelor de identitate, iar conducătorului auto, respectiv persoanei mai în vârstă, permisul de conducere și documentele autoturismului condus de către el, ocazie cu care aceștia le-au înmânat actele de identitate, stabilindu-se că șoferul autoturismului se numește, iar pasagerul care ocupa locul din dreapta față se numește.
In prezența martorilor asistenți și, organele de poliție i-au solictat numitului să prezinte permisul de conducere, acesta declarând verbal că nu este posesor al unui permis de conducere pentru nici o categorie, precizând verbal că nu el a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare pe D.N 1, autoturismul fiind condus de către fiul său.
In autovehicul se mai găseau numita care ocupa locul din partea stânga spate și numitul), care ocupa locul din partea dreapta spate.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că în data de 31.12.2013 în jurul orelor 1540 în timp ce se afla în autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare condus de către fiul său pe D.N 1 între Aleșd și O.., acesta a fost somat să oprească cu semnalele acustice și luminoase ale unui echipaj de poliție care circula din sens opus, ocazie cu care fiul său a oprit autoturismul după 3-4 m pe partea dreaptă pe sensul de mers. După ce fiul său a oprit autoturismul, a coborât din partea dreaptă și a mers înspre marginea drumului, pe partea stângă a autoturismului ocazie cu care și fiul său a coborât de la volanul autoturismului.
În declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că în data de 31.12.2013 în jurul orelor 1540 a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare dinspre Aleșd înspre O.., pe D.N 1, iar când agenții de poliție l-au somat cu semnalele luminoase și acustice să oprească, a oprit autoturismul după aproximativ 100-200 m pe partea dreaptă pe sensul de mers. După ce a oprit, a coborât din autoturism pe D.N 1 fără a reține în care parte a autoturismului, după care au ajuns lucrătorii de poliție care i-au cerut actul de identitate și permisul de conducere tatălui său, ocazie cu care acesta din urmă a prezentat buletinul, iar a prezentat permisul de conducere și buletinul, după care lucrătorii de poliție le-au spus să parcheze autoturismul în parcarea care se găsea în partea din spate. A mai declarat că tatăl său nu a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare pe D.N 1 între Aleșd și O.., acesta neavând permis de conducere.
În cursul judecății inculpații și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale subliniind că autoturismul a fost condus de către.
Instanța subliniază că simpla atitudine de nerecunoaștere a faptelor imputate manifestată de inculpați nu conduce per se la reținerea stării de fapt indicate de către aceștia, adevărul juridic fiind stabilit prin coroborarea probelor administrate în cauză.
Așa cum rezultă din declarațiile concordante ale martorilor audiați lucrătorii de poliție care au întocmit procesul-verbal de constatare - comisar șef de poliție și agent de poliție aceștia au perceput faptele ex propriis sensibus observând că de la volanul autoturismului oprit a coborât persoana mai în vârstă iar din dreapta prin fața autoturismului a trecut cel tânăr care ocupa locul din dreapta față, ocolind ușa din stânga față și rămânând amândoi în partea strângă a autoturismului.
Totodată, instanța reține că din imaginile surprinse de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. M.A.I. 34587 rezultă că subsecvent opririi în trafic a autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare din acesta au coborât două persoane care ocupau locurile din față și că, având în vedere planșele foto din care rezultă vestimentația pe care fiecare dintre inculpați a avut-o la momentul opririi în trafic, rezultă în mod cert că persoana care a coborât de pe locul conducătorului este inculpatul
Nu în ultimul rând instanța reține că, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, acesta avea cunoștință de faptul că inculpatul nu avea permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, încredințându-i însă acestuia autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare în vederea conducerii lui pe drumurile publice.
În raport de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, instanța va analiza dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din acest cod, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Se impune precizarea că, în aprecierea incidenței mitior lex, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 Cod penal a pronunțat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând criteriul aprecierii in concreto.
Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzației să fie infracțiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii ultimelor două condiții, se constată că infracțiunile de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere respectiv de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere în modalitatea concretă în care au fost comise de inculpați, continuă să fie incriminate în noul Cod penal, având, așadar, corespondent în noua reglementare.
Evaluând în concret legea penală mai favorabilă fiecăruia dintre inculpați, instanța apreciază ca fiind mai favorabilă legea veche în ceea ce îl privește pe inculpatul luând în calcul, în ansamblu, condițiile de incriminare, cele de sancționare, având în vedere și dispozițiile art. 93 Cod penal privind măsurile de supraveghere în cazul dispunerii unei condamnări cu suspendarea sub supraveghere, acestea având un regim sancționator mai sever conform codului penal în vigoare raportat la vechea reglementare, instanța făcând o simulare de pedeapsă având la bază atât vechiul, cât și noul cod penal, sens în care, va reține odată cu fondul cauzei dispoziții mai favorabile inculpatului cele prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv ale codului penal din 1969.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, având în vedere aceleași criterii respectiv condițiile de incriminare, cele de sancționare, precum și dispozițiile art. 83 Cod penal privind instituția amânării aplicării pedepsei, aceasta neimplicând pronunțarea unei soluții de condamnare comparativ cu instituția suspendării condiționate prevăzute de Codul penal din 1969, instanța va reține odată cu fondul cauzei ca dispoziții mai favorabile inculpatului cele prevăzute de art. 335 alin. (3) Cod penal.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că a condus în data de 31.12.2013, în jurul orelor 15.45, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare, un drum public, respectiv pe DN1 la km. 613+500 pe raza loc. I.. , jud. B.. , fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de . 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice de către inculpatul a unui autovehicul fără a deține permis de conducere. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere. Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
În concret, instanța va reține că inculpatul este o persoană matură în vârstă de 57 ani, fără ocupație, fără loc de muncă, având situația militară nesatisfăcută, căsătorit, fără antecedente penale. Totodată instanța va reține că prin comiterea faptei acesta nu a provocat vreun incident rutier însă a condus autoturismul fără a deține permis de conducere pe un drum național intens circulat și având o viteză peste limita legală.
În raport de aceste criterii, instanța apreciază că stabilirea unei pedepse 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere reflectă ansamblul circumstanțelor cauzei, principiului proporționalității pedepsei cu gravitatea infracțiunii săvârșite și echitabilitatea procesului penal în ansamblu, pedeapsa astfel stabilită fiind aptă să asigure atingerea scopului preventiv și educativ.
Față de cele reținute mai sus, instanța, constatând vinovăția inculpatului în baza art. 396 alin. (2) Cod penal va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare stabilite inculpatului.
Cu privire la condițiile obiective instanța constată că pedeapsa stabilită inculpatului de un an închisoare este inferioară limitei de 4 ani închisoare.
Cu privire la condițiile subiective instanța reține că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an (conform fișei de cazier din care rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale);
Prin urmare, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de starea de sănătate a acestuia precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Pe cale de consecință, în baza art. 86 ind.1 Cod penal 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 Cod penal 1969.
În baza art. 86 ind.3 alin. (1) Cod penal 1969, pe durata termenului de supraveghere va obliga pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a).să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune B.. ;
b).să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c).să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d).să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal 1969 privind instituția revocării suspendării sub supraveghere în cazul comiterii de noi fapte penale ori în cazul nerespectării măsurilor și obligațiilor impuse de către instanță.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în data de 31.12.2013 a încredințat autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare inculpatului pentru a fi condus pe drumurile publice deși știa că acesta nu posedă permis de conducere întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 3 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în încredințarea unui autoturism în vederea conducerii pe drumurile publice unei personae, deși știa că acesta nu posedă permis de conducere. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației rutiere. Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța va reține că inculpatul este o persoană tânără în vârstă de de 33 ani, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, situația militară nesatisfăcută, starea civilă necăsătorit.
Pentru aceste motive, reținând vinovăția inculpatului, în baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal va stabili în sarcina acestuia pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) Cod penal.
Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.
Cu privire la condițiile obiective instanța constată că:
a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere [art.335 alin.(3) Cod penal] săvârșită de inculpat este închisoarea de la 1 la 3 ani; așadar, maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 3 ani, limită inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal.
b) pedeapsa stabilită de instanța de judecată este de 1 an închisoare [mai mică decât limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) Cod penal].
Cu privire la condițiile subiective instanța constată că:
a) inculpatul nu a fost anterior condamnat printr o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale;
b) inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prin declarația dată în fața instanței;
c) inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală.
Prin urmare, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) Cod penal instanța va amâna aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B.. , la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală instanța va obliga inculpații la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente fazei de urmărire penală, câte 400 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 5 Cod penal stabilește ca fiind mai favorabile dispozițiile OUG 195/2002 și ale codului penal din 1969 în ceea ce îl privește pe inculpatul.
În baza art. 396 alin. (2) Cod penal condamnă pe inculpatul, cu domiciliul în cetățenie română, fără antecedente penale] la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 86 ind.1 Cod penal 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 Cod penal 1969.
În baza art. 86 ind.3 alin. (1) Cod penal 1969, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a).să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune B.. ;
b).să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c).să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d).să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal 1969 privind instituția revocării suspendării sub supraveghere.
În baza art. 5 Cod penal stabilește ca fiind mai favorabile dispozițiile noului cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul.
În baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește în sarcina inculpatului, cu domiciliul în cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, situația militară nesatisfăcută, starea civilă necăsătorit, fără antecedente penale pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) Cod penal.
În baza art. 83 alin. (1) Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B.. , la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă inculpații la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente fazei de urmărire penală, câte 400 lei fiecare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.12.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
