Despăgubiri civile. Acordarea daunelor morale
| Comentarii |
|
Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protecţia victimei, despăgubirea acordată acesteia neconstituind atât un echivalent, cât o satisfacţie de substituţie. A admite că nu se pot acorda despăgubiri băneşti pentru repararea prejudiciilor morale deoarece nu există criterii precise, matematice, pentru determinarea cuantumului lor şi pentru că partea vătămată nu a făcut dovada acestora şi nici nu s-a prezentat la instanţă, înseamnă a subordona chestiunea de principiu a dreptului victimei la reparaţie unei chestiuni privitoare la probaţiune, natura patrimonială a prejudiciului ar fi privită în favoarea infractorului şi în defavoarea persoanei lezate.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 128 din 11 decembrie 2007
Prin sentința penală nr. 10/MF din 26 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost condamnați 7 coinculpați, între care doi minori, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3), teza I C.pen., la pedepse cu închisoare, cu exercitarea în penitenciar.
S-a respins cererea de despăgubiri civile, constând în daune morale, formulată de partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cei 7 coinculpați, pe timp de noapte, prin constrângere și amenințare, au întreținut raporturi sexuale normale cât și acte nefirești de satisfacere a instinctului sexual cu partea civilă în vârstă de 13 ani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a considerat că partea civilă nu a făcut dovada „cuantumului unui eventual prejudiciu moral” și pentru acest motiv, nu este îndreptățită să primească daune morale.
Prin decizia penală nr. 128/A/MF din 11 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-au admis apelurile procurorului și al părții civile, s-a desființat în parte sentința, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților și obligării acestora, în solidar, iar inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 70.000 lei daune morale către partea civilă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și au fost respinse apelurile inculpaților, fiind obligați aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente.
Pentru a decide astfel, curtea a apreciat nejustificată reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.pen., față de inculpați, mai ales că în speță sunt aplicabile prevederile art. 75 lit. c) C.pen., întrucât inculpații minori au săvârșit faptele împreună cu alți doi inculpați majori.
Cu privire la latura civilă a cauzei, curtea a constatat că despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin destinația ei, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată datorită imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul și gravitatea prejudiciului la a cărei reparație este destinată să contribuie. S-a apreciat, că este sarcina judecătorului de a realiza operațiunea complexă și delicată de apreciere a tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei, a aspectelor în care vătămările și suferințele cauzate se exteriorizează, lucru pe care tribunalul nu l-a făcut.
Curtea a mai reținut, fără putință de tăgadă, că prin fapta lor, inculpații au produs un prejudiciu moral părții vătămate, constând în suferința fizică și psihică încercată de aceasta.
Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protecția victimei, despăgubirea acordată acesteia neconstituind atât un echivalent, cât o satisfacție de substituție. A admite că nu se pot acorda despăgubiri bănești pentru repararea prejudiciilor morale deoarece nu există criterii precise matematice pentru determinarea cuantumului lor și pentru că partea vătămată nu a făcut dovada acestora și nici nu s-a prezentat la instanță, înseamnă a subordona chestiunea de principiu a dreptului victimei la reparația unei chestiuni privitoare la probațiune, natura patrimonială a prejudiciului ar fi privită în favoarea infractorului și în defavoarea persoanei lezate.
