Necitarea inculpatului la locul de deţinere. Nulitatea absolută a sentinţei de fond
| Comentarii |
|
În speţă, deşi inculpatul de afla în executarea unei pedepse privative de libertate, acesta nu a fost citat la locul de deţinere, aşa încât cauza s-a judecat cu procedura nelegal îndeplinită, fapt ce atrage nulitatea absolută a sentinţei de fond conform art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
Secţia penală, Decizia nr. 222 din 4 decembrie 2007
în speță, s-a reținut că la data de 14 decembrie 2005 după o discuție și o înțelegere prealabilă inculpații P.C. și M.R. (prieteni), au folosit forța fizică împotriva părții vătămate R.P.D. (cetățean italian) după care i-au sustras o geantă în care se afla suma de 64.000 Euro, echivalentul a circa 2,3 miliarde lei ROL.
în drept, fapta inculpaților M.R. și P.C. care la data de 14 decembrie 2005, împreună și după stabilirea unui plan prealabil, în loc public și pe timp de seară, prin violență, au deposedat partea vătămată, de suma de 64.000 Euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) alin. (21) lit. a) și alin. (3) C.pen.
S-a apreciat că pentru infracțiunile comise cei doi inculpați urmează a fi pedepsiți penal.
La dozarea și individualizarea pedepselor au fost luate în considerare criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind pericolul social al faptei, împrejurările și condițiile în care s-a comis valoarea prejudiciului dar și persoana fiecărui inculpat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații P.C. și M.R. precum și partea vătămată R.P.D. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
în apelul declarat, inculpatul P.C. a considerat că se impune casarea hotărârii cu trimitere a cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat în condițiile în care acesta se afla în stare de deținere, fără a fi citat.
în subsidiar, s-a solicitat ca, în situația în care se va aprecia că nu există un motiv de nulitate a hotărârii pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, să se aibă în vedere ca motive de apel, înlăturarea prevederilor art. 61 alin. (2) C.pen., referitor la un rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare.
Curtea a apreciat că apelurile sunt întemeiate pentru motivele ce se vor arăta:
Analizând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 371 alin. (2) C.proc.pen., Curtea a constatat că aceasta este lovită de nulitate absolută, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen., întrucât cauza s-a judecat cu procedură nelegal îndeplinită cu inculpatul P.C.
La data de 4 decembrie 2007, față de susținerile făcute de tatăl apelantului inculpat și având în vedere adresa de la fila 140 din dosarul de fond, din care rezultă că inculpatul P.C. se află în stare de deținere în executarea unei pedepse potrivit legislației italiene, instanța a pus în discuție necesitatea citării acestuia la locul de deținere, invocând cu acest prilej din oficiu, cauza de nulitate absolută a hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
Din examinarea adresei F.N. din 8 februarie 2007 rezultă că „(...) autoritățile italiene au aprobat cererea de extrădare formulată de autoritățile române cu privire la numitul P.C. luând act de extrădarea voluntară a acestuia și că în nota verbală nr. 304/III/AP/291909 din 8 august 2006 a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Italiene (...)” se precizează că predarea persoanei se va efectua după ce aceasta va finaliza executarea pedepsei dispuse de justiția italiană.
S-a reținut că din conținutul adresei susmenționate, rezultă că la data judecării cauzei, respectiv 31 mai 2007 inculpatul P.C. se afla în executarea unei pedepse dispusă de justiția italiană.
în adresa nr. 2179/44 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați trimisă Tribunalului Galați se face cunoscut faptul că predarea persoanei extrădabile P.C. se va efectua după ce acesta va finaliza executarea pedepsei dispusă de justiția italiană.
Deși instanța de fond cunoștea această situație, nu a dispus citarea inculpatului conform art. 177 alin. (8) - (81)^#C.proc.pen., încălcând astfel principiile și regulile procesual penale privind judecata în primă instanță a cauzei.
Curtea a apreciat că instanța de fond avea obligația să dispună măsuri pentru identificarea locului unde inculpatul P.C. executa pedeapsa dispusă de autoritățile italiene și să-l citeze la locul respectiv, conform dispozițiilor legale suscitate.
S-a constatat că la dosarul cauzei nu există dovezi în sensul demersurilor efectuate de instanța de fond în vederea identificării locului unde se află inculpatul, în raport de conținutul adreselor menționate în considerentele prezentei hotărâri și de aspectele învederate de părinții inculpatului, precum și de susținerile apărătorului inculpatului care, la termenul din 23 mai 2007 a considerat că este lipsă de procedură cu acesta, având în vedere că este încarcerat în Italia.
Motivarea instanței, că nu există o dispoziție expresă prin care să se poată dispune transferarea inculpatului din Italia în România, trebuia să facă referire, să se dispună în raport și de dispozițiile art. 177 alin. (81)^#C.proc.pen. (dreptul comun în materie).
Așa fiind, Curtea a constatat că hotărârea este lovită de nulitate absolută prin prisma dispozițiilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen., sens în care, conform dispozițiilor art. 379 alin. (2) lit. b) C.proc.pen., a admis apelul inculpaților, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a se respecta regulile și garanțiile procesual penale impuse de dispozițiile art. 287 și urm. C.proc.pen. în forma menționată în considerentele prezentei decizii.
(Judecător dr. Mariana Ghena)
