Sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Căi de atac. Recurs
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 361 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. aşa cum a fost acesta modificat prin art. I pct. 167 dinLegea nr. 356/2006, nu pot fi atacate cu apel sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 139 din 5 noiembrie 2007
Prin sentința penală nr. 398 din 4 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, în baza art. 181 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C.pen., art. 99 și urm. C.pen., a fost condamnat inculpatul I.J., la o lună închisoare.
în baza art. 83 C.pen. coroborat cu art. 1101C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare urmând ca inculpatul să execute, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, 2 ani și o lună închisoare, cu aplicarea art. 57 C.pen.
în baza art. 71 C.pen. s-a aplicat inculpatului (major la data sesizării instanței) pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.pen. pe durata executării pedepsei.
în baza art. 181 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C.pen., art. 73 lit. b), a fost condamnat inculpatul I.F.S., la 6 luni închisoare, făcând aplicarea art. 78 alin. (2) C.pen.
în baza art. 81-82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen.
împotriva sentinței au formulat recurs inculpații.
Prin decizia penală nr. 392 din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, s-au respins ca nefondate recursurile declarate.
împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații I.S.F. și I.J., înregistrat la Curtea de Apel.
Cu privire la admisibilitatea căii de atac promovată în cauză se rețin următoarele:
Codul de procedură penală, spre deosebire de codul penal, nu cuprinde prevederi de principiu referitoare la aplicarea în timp a normelor de drept procesual penal. Devine astfel operant principiul activității normei de drept procesual penal, potrivit căruia normele procesual penale se aplică tuturor situațiilor dintre momentul intrării lor în vigoare și momentul încetării acțiunii lor, potrivit principiului tempus regit actum. Astfel, dacă la aplicarea în timp a normelor de drept penal material unul dintre cele mai importante momente este acela al săvârșirii infracțiunii, în cazul normelor de drept procesual penal esențial este momentul efectuării actului procesual sau procedural necesar desfășurării procesului penal.
O distincție se impune a fi făcută în materia plângerii prealabile. Astfel, în această materie, dacă norma este de drept material, creând un cadru legat de condițiile răspunderii penale, se aplică regula de la aplicarea în timp a normelor de drept penal, lex mitior, dacă se referă la procedura după care pot fi invocate cauzele de înlăturare a răspunderii penale și consecințele lor procedurale, intervin regulile aplicării imediate a normei de drept procesual penal, ori în speță ne aflăm în mod evident în cea de-a doua situație.
în situațiile tranzitorii, în care procesul penal începe sub o lege de procedură penală și se continuă sub legea nouă, Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală a adoptat următoarele soluții de principiu:
- norma de drept procesual penal nu se mai aplică actelor procesuale și procedurale care se efectuează după ieșirea sa din vigoare, chiar dacă se referă la o cauză începută sub imperiul legii vechi de procedură;
- norma de drept procesual penal intrată în vigoare nu se aplică actelor procesuale și procedurale îndeplinite în cauză potrivit legii anterioare;
- norma nouă de drept procesual penal se aplică tuturor actelor de procedură sau procesuale ce ser efectuează după intrarea acesteia în vigoare, fără a se face deosebire dacă procesul penal a fost pornit sub norma nouă sau sub norma veche.
Deși această lege reglementează modalitățile de punere în aplicare a Codului de procedură penală la data intrării sale în vigoare - 1 ianuarie 1969 - făcând trecerea de la Codul anterior la Codul actual, regulile de aplicare au caracter general, reflectând soluțiile doctrinale și jurisprudențiale, aplicându-se ori de câte ori o lege nouă aduce modificări dispozițiilor codului, afară de cazul când noua lege adoptă dispoziții tranzitorii deosebite. Ori în materia căilor de atac Legea nr. 356/2006 nu face nici o derogare, stabilind prin art. III doar reguli cu privire la competența instanțelor, nu și reguli cu privire la exercitarea căilor de atac.
Față de precizările și distincțiile mai sus făcute se constată că nici momentul sesizării instanței nu este hotărâtor în determinarea căii de atac căreia îi este supusă hotărâre primei instanțe ci, singurul moment determinant în această problemă este acela al pronunțării hotărârii, care, ca act de procedură, este la rândul său supusă principiului aplicării imediate a normelor de drept procesual penal.
Prin urmare, în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 361 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. așa cum a fost acesta modificat prin art. I pct. 167 dinLegea nr. 356/2006 potrivit cărora nu pot fi atacate cu apel sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
în consecință, în speță, tribunalul în mod corect s-a pronunțat asupra recursurilor formulate de inculpați, iar hotărârea pronunțată în aceste condiții este definitivă, neputând fi din nou supusă căii de atac ordinare a recursului, ceea ce ar însemna un recurs la recurs.
Prin urmare, potrivit art. 38515 alin. (1), lit. a) C.proc.pen. recursurile formulate de inculpații urmează a fi respinse ca inadmisibile.
