Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005
| Comentarii |
|
Potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Conform art. 387 C. proc. civ., somaţia reprezintă o înştiinţare prealabilă a debitorului şi care trebuie să preceadă orice executare. Somaţia este un act de procedură care se face în formă scrisă şi se comunică potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea citaţiilor şi a actelor de procedură. Aşa fiind, invitaţiile întocmite de reprezentanţii Gărzii Financiare şi înmânate sub semnătură inculpatului, soţiei acestuia şi fiicei sale pot fi considerate somaţii, în sensul cerut de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005. ’
Decizia penală nr. 102 din 17 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 1493 din 24.03.2006, Judecătoria Iaşi a condamnat pe inculpatul M.P., la pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare pentm săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.; 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emiterea unei file cec fără autorizarea trasului, prevăzută şi pedepsită de art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de refuz de a prezenta organelor de control documente justificative şi actele de evidenţă contabilă în vederea stabilirii obligaţiilor bugetare, prevăzută şi pedepsită de art. 9 din Legea nr. 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005. în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală. în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privitoare la revocarea graţierii condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni cu intenţie în decurs de 3 ani.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă penală sunt concurente cu infracţiunea de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 2396/23.04.2002 a Judecătoriei laşi, menţinută prin decizia penală nr. 1085/17.10.2002 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 35/16.01.2003 a Curţii de Apel laşi.
în baza dispoziţiilor art. 36 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 34 lit. b)
C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani şi 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentinţă penală şi 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2396/23.04.2002 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 1085/17.10.2002 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 35/16.01.2003 a Curţii de Apel Iaşi, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 3 luni închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul a indus şi menţinut în eroare, în perioada 08.12-12.12.1999, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, reprezentanţii a două societăţi comerciale, de la care a achiziţionat, în baza unor înscrisuri falsificate, în contul SC M.C. SRL, mărfuri în valoare totală de 161.320.800 lei; a întocmit în fals, în contul SC M.C. SRL, unde nu avea nicio calitate, nota de comandă nr. 82/03.12.1999, pe care a înaintat-o prin fax, în scopul arătat, reprezentanţilor SC L.F. SA; a emis şi remis reprezentanţilor celor două unităţi prejudiciate, în condiţiile descrise mai sus, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, trei file cec, fără a avea autorizarea trasului; a refuzat, cu rea-credinţă, în calitate de administrator al SC A.V. SRL, să prezinte lucrătorilor Gărzii Financiare laşi documentele justificative şi actele de evidenţă contabilă ale societăţii în vederea stabilirii obligaţiilor bugetare, deşi a fost invitat în acest sens la sediul organului de control fiscal şi a fost căutat la sediul social al societăţii în acest scop.
Hotărârea Judecătoriei Iaşi a fost apelată atât de către inculpatul M.P., cât şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.J. Iaşi.
Tribunalul Iaşi, prin decizia penală nr. 185 din 17 aprilie 2007, a respins apelul inculpatului ca tardiv, reţinând în acest sens că, potrivit dispoziţiilor art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Inculpatul a fost prezent la dezbateri, ce au avut loc în şedinţa publică din data de 09.03.2006, drept pentm care termenul de apel curge pentru acesta de la această dată.
Cum cererea de apel a fost formulată şi înaintată prin poştă la data de 10.04.2006, cu mult după expirarea termenului de 10 zile, tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este tardiv şi în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a dispus respingerea acestuia.
Prin aceeaşi decizie, a fost admis apelul parchetului şi s-a dispus desfiinţarea în parte, în latură penală, a sentinţei penale nr. 1493/24.03.2006 pronunţate de Judecătoria Iaşi, în sensul înlăturării dispoziţiei de achitare a inculpatului M.P., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005; schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); înlăturării dispoziţiilor privind lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice -Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.J. laşi.
Rejudecând cauza, în limitele menţionate, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridică din infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005, în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)
C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatul M.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
în ceea ce priveşte latura civilă, tribunalul a constatat că, în speţă, A.N.A.F.-D.G.F.P.J. Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 436.455.768 lei ROL, reprezentând paguba produsă bugetului de stat prin omisiunea, în calitate de administrator al SC A.V. SRL Iaşi, cu ştiinţă, de a evidenţia în contabilitate operaţiunile patrimoniale efectuate.
Dar, în mod fondat prima instanţă a reţinut că inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea acestei fapte, iar procurorul nu a cerut extinderea procesului penal şi pentru această faptă.
Cum fapta incriminată prin art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) este de rezultat, şi nu de prejudiciu, tribunalul a constatat că nu există nicio legătură de cauzalitate între prepusele prejudicii cauzate statului şi refuzul inculpatului de a preda organelor competente documentele legale.
în consecinţă, tribunalul a constatat că acţiunea civilă a A.N.A.F.-
D.G.F.P.J. Iaşi este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, drept pentm care s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 alin. (2) C. proc. pen., respingerea acţiunii civile formulate de către partea civilă anterior amintită Ministeml Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.J. Iaşi.
în motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 9 din Legea nr. 87/1994 (nemodificată prin Legea nr. 161/2003), astfel cum era în vigoare la momentul comiterii faptelor, constituie infracţiune refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative şi actele de evidenţă contabilă necesare pentru stabilirea obligaţiilor faţă de stat şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 la 1.000.000 lei.
Legea nr. 87/1994 a fost modificată semnificativ prin Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 9 din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003 (şi republicată) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative şi actele de evidenţă contabilă, precum şi bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligaţiilor bugetare.
Legea nr. 87/1994 (aşa cum a fost republicată, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 161/2003) a fost abrogată expres prin Legea nr. 241/2005. Potrivit art. 4 constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Evident că din aceste trei variante legale succesive, inculpatului trebuie să i se aplice cea mai favorabilă. în speţă, sub aspectul condiţiilor generale de incriminare, mai favorabilă pentru inculpat este Legea nr. 241/2005 care, sub aspectul laturii obiective, incriminează ca infracţiune refuzul nejustificat de a prezenta organelor competente documentele şi bunurile din patrimoniu, după ce în prealabil a fost somat de 3 ori, în reglementările anterioare nefiind prevăzut această din urmă procedură. în consecinţă, tribunalul a constatat că încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în ceea ce priveşte temeinicia soluţiei de achitare, tribunalul a constatat că prima instanţă în mod greşit a reţinut că fapta inculpatului de a refuza prezentarea actelor de evidenţă contabilă, în condiţiile în care acestea nu existau, nu este prevăzută de legea penală.
Inculpatul avea obligaţia de a prezenta atât actele de evidenţă contabilă, dar şi documentele justificative care au stat la baza întocmirii evidenţei. Deşi inculpatul nu a ţinut o evidenţă contabilă potrivit rigorilor legale stabilite prin legea contabilităţii (Legea nr. 82/1991), acesta era în posesia documentelor justificative (facturi, chitanţe etc.), documente ce de asemenea trebuiau a fi prezentate organelor competente.
în consecinţă, există o faptă a inculpatului, şi anume aceea de a refuza prezentarea documentelor legale organelor competente, inclusiv documentele justificative, dar această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13
C. pen., nefiind îndeplinită condiţia somării, în prealabil, de 3 ori.
Prin decizia penală nr. 102 din 17.02.2009, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva deciziei penale nr. 185 din 17 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi, hotărâre pe care a casat-o în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza, s-a înlăturat menţiunea vizând achitarea inculpatului M.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului M.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare. în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată integral şi condiţionat şi pedeapsa de 8 luni închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privitoare la revocarea graţierii condiţionate, în cazul săvârşirii unei infracţiuni cu intenţie, în decurs de 3 ani. S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de inculpatul M.P. şi ca nefondat recursul promovat de partea civilă Ministeml Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.J. Iaşi.
Curtea a reţinut că, din actele aflate în dosarul de unnărire penală, rezultă că inculpatul M.P., în calitate de administrator al SC A.V. SRL Iaşi, a fost invitat pentru data de 16.06.2000 orele 8.30 la sediul Gărzii Financiare, cu actele de înfiinţare a societăţii, evidenţa tehnico-operativă şi financiar-contabilă pentm perioada aprilie 1998 - iunie 2000, precum şi cu facturile de aprovizionare şi livrare mărfuri pentru aceeaşi perioadă. Invitaţia a fost întocmită de comisarii T.A. şi M.S., iar inculpatul a semnat de primire.
întrucât inculpatul nu a dat curs acestei invitaţii, la data de 06.02.2001, o echipă formată din doi comisari ai Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul social al SC A.V. SRL Iaşi, unitate al cărei administrator era inculpatul M.P. şi care-şi avea sediul social la domiciliul acestuia. Nefiind găsit la domiciliu, a fost înmânată invitaţia numitei M.D., fiica inculpatului, pentru data de 09.02.2001. în invitaţie era trecut locul unde urma să se prezinte şi actele ce urmau a fi prezentate la control.
Cum inculpatul nu s-a prezentat la data indicată, aceeaşi echipă a Gărzii Financiare, la data de 15.02.2001 a revenit la sediul social al SC A.V. SRL Iaşi, dar nici de această dată nu l-au găsit pe inculpat. A fost găsită soţia acestuia, M.C., care a semnat de primire, obligându-se să i-o înmâneze destinatarului. Invitaţia era pentm data de 19.02.2001 orele 9.00, tot la sediul Gărzii Financiare şi cu aceleaşi acte.
Cum inculpatul nu s-a prezentat nici de această dată, a fost contactat telefonic de comisarii Gărzii Financiare, fiind invitat cu actele societăţii SC A.V. SRL Iaşi la data de 22.02.2001 orele 9.00 la sediul Gărzii Financiare Iaşi, sens în care s-a întocmit proces-verbal.
Faţă de această situaţie de fapt, curtea a constatat că cerinţa impusă de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005 este îndeplinită, în sensul că inculpatul a refuzat a se prezenta la organele de control fiscal, în mod nejustificat, după ce a fost somat de trei ori.
Potrivit art. 387 C. proc. civ., somaţia reprezintă o înştiinţare prealabilă a debitorului şi care trebuie să preceadă orice executare. Somaţia este un act de procedură care se face în formă scrisă şi se comunică potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea citaţiilor şi a actelor de procedură. Aşa fiind, invitaţiile întocmite de reprezentanţii Gărzii Financiare şi înmânate sub semnătură inculpatului, soţiei acestuia şi fiicei sale pot fi considerate somaţii, în sensul cerut de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005. Pentru aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, cu reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Soluţia pronunţată în mod legal de tribunal, în ceea ce priveşte apelul inculpatului, face ca recursul promovat să apară ca inadmisibil. Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele arătate în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului; un apel respins ca tardiv echivalează cu neutilizarea acelei căi de atac.
Cu privire la recursul promovat de partea civilă Ministeml Finanţelor-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.J. Iaşi s-a constatat că este nefondat, deoarece, aşa cum rezultă din rechizitoriul întocmit de parchet, inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Pentru această infracţiune s-a disjuns cauza, aşa încât acţiunea civilă urmează a fi valorificată în acel dosar.
Cum inculpatul nu a fost condamnat prin sentinţa recurată pentru săvârşirea unei infracţiuni cauzatoare de prejudicii în dauna părţii civile, în mod corect primele instanţe au respins ca nefondată acţiunea civilă promovată de D.G.F.P.J. Iaşi.
