Evaziune fiscală. Art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/2005. Achitare.
| Comentarii |
|
Rechizitoriu întocmit fără a avea la dispoziţie întreaga evidenţă contabilă. Depunerea documentelor contabile în cursul judecăţii.
Art. 9 alin 1 lit. b) Legea 241/2005
Art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/2005 prevede că, „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (...) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Aşadar elementul obiectiv al infracţiunii se realizează printr-o inacţiune, respectiv neînregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate.
Pentru a se reţine săvârşirea de către inculpat a acestei infracţiuni este necesar în consecinţă să se stabilească cu certitudine dacă acesta a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii toate operaţiunile indicate în rechizitoriu, respectiv documentele întocmite în relaţiile comerciale.
Prin sentinţa penală nr. 190 de la 06.09.2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. a fost achitat inculpatul I.D.I., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin.1 lit.b din L. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal
A fost respinsă acţiunea civilă promovată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr.17, sector.5.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 15.06.2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare faptul că inculpatul I.D.I. nu a evidenţiat în actele contabile în cursul anului 2008 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale veniturile realizate din activităţi comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale producând un prejudiciu bugetului de stat de 32.478,22 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 14.847,18 lei şi TVA în sumă de 17.631,04 lei.
Din analiza probelor şi actelor administrate în cauză, respectiv : declaraţiile martorilor N.D., B.E., I.R.C.G., M.N., U.D.M., Z.S.I., P.M., B.V.L., documentele contabile, rapoartele de expertiză întocmite în cauză coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul I.D.I. a avut calitatea de asociat în cadrul S.C. I. S.R.L. Tg.-Jiu anterior perioadei supusă controlului.
Fiul său, I.R.C.G a avut calitatea de administrator al S.C. I. S.R.L.Tg.-Jiu, însă cel care s-a ocupat în realitate de administrarea societăţii a fost tatăl său, în baza împuternicirii nr. 01 din 17.03.2008.
Reprezentanţii Gărzii Financiare - Secţia Gorj au procedat la efectuarea unui control încrucişat a tranzacţiilor efectuate de către S.C. I. S.R.L.Tg.-Jiu, fiind ridicate bilanţul contabil şi anexele sale, precum şi declaraţiile şi deconturile depuse de aceasta pentru anul 2008, care au fost comparate cu documentele emise de către S.C. I. S.R.L.Tg.-Jiu către clienţii săi, în anul fiscal 2008.
Echipa de control a stabilit că S.C. I. S.R.L.Tg.-Jiu a emis facturi fiscale şi documente de încasare a lor către mai mulţi clienţi, şi anume S.C. R.I. S.R.L., S.C. A. International S.R.L. Petroşani, S.C. M. S.A. Tg.-Jiu, S.C. N. Impex S.R.L. Tg.-Jiu şi S.C. T. S.R.L. Tg.-Jiu.
În continuare, s-a procedat la centralizarea facturilor fiscale identificate în contabilitatea acestor clienţi, rezultând că S.C. I. S.R.L. Tg.-Jiu a emis în cursul anului 2008 documente fiscale ce atestă venituri în valoare de 839.636 lei.
In conformitate cu balanţa depusă la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj la data de 31.12.2008, S.C. I. S.R.L. Tg.-Jiu nu a declarat mărfuri sau materiale pe stoc.
Din balanţa de verificare şi bilanţul contabil depuse la organele fiscale pentru anul 2008, coroborate cu deconturile de TVA rezultă că S.C. I. S.R.L. Tg.-Jiu a declarat organelor fiscale venituri de doar 524.000 lei, rămânând o diferenţă de 315.636 lei venituri realizate şi neînregistrate în contabilitate, pentru care echipa de control a apreciat că prejudiciul adus bugetului de stat se ridică la suma de 110.473 lei, din care 52.502 lei reprezintă impozit pe profit şi 59.971 lei reprezintă T.V.A. de plată.
De asemenea s-a susţinut că, Garda Financiară - Secţia Gorj a constatat că în contabilitatea S.C. A. International S.R.L. Petroşani, S.C. M. S.A. Tg.-Jiu, S.C. N. Impex S.R.L. Tg.-Jiu la data de 31.12.2008 S.C. I. S.R.L. Tg.-Jiu figura cu debite restante de
447.127,92 lei, 12.176,84 lei, respectiv 15.946 lei.
Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului, a mecanismului de producere a acestuia şi a persoanelor răspunzătoare, în cauză s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă.
Expertul a stabilit că veniturile nedeclarate pentru anul 2008 de către S.C. I. S.R.L. Tg.-Jiu au fost de 315.636 lei, costurile pentru realizarea acestor venituri fiind de 222.841,10 lei, T.V.A. deductibil aferent în sumă de 42.339,80 lei, rezultând un profit impozabil de 92.794,9 lei şi un impozit pe profit de plată în sumă de 14.847,18 lei. T.V.A.-ul aferent veniturilor nedeclarate a fost calculat la suma de 59.970,84 lei, T.V.A.-ul deductibil fiind în sumă de 42.339,80 lei, rezultând un T.V.A. de plată în sumă de 17.631,04 lei.
Diferenţa dintre prejudiciul estimat de către Garda Financiară - Secţia Gorj de 110.473 lei şi cel stabilit de expertiza contabilă de 32.478,22 lei, este explicată prin faptul că organul de control operativ nu a ţinut cont de costurile aferente veniturilor neînregistrate şi nici de T.V.A. deductibilă.
Faţă de probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că cele reţinute în actul de inculpare sunt infirmate fără echivoc astfel că infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 nu există.
Astfel, în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii instanţa de fond a reţinut că această infracţiune este una de pericol şi nu una de rezultat şi constă în omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Incriminarea priveşte exclusiv impunerile datorate în sistem real, pentru care contribuabilul are obligaţia de a organiza evidenţe contabile, pe dimensiunea activă a patrimoniului acestuia.
În ceea ce priveşte conţinutul omisiunii cum este cazul în prezenta speţă, prin raportare la mecanismul de evidenţiere contabilă aplicabilă în sistemul nostru juridic este necesar ca omisiunea să se transmită într-un lanţ de operaţiuni contabile: întocmirea documentelor justificative, înregistrarea documentelor justificative, elaborarea situaţiilor financiare recapitulative şi depunerea declaraţiilor fiscale.
Astfel, în prezenta cauză inculpatul a evidenţiat în contabilitate operaţiunile contabile efectuate şi a veniturilor realizate. Acest lucru rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză.
Actul de sesizare a avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert B.D. ( filele 17 - 19) care a opinat că pe perioada 2008 - 2009 supusă controlului Gărzii Financiare inculpatul nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile realizate din livrarea de mărfuri dar nici cheltuielile aferente acestor mărfuri, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 32.478,22 lei defalcat şi reţinut în actul de sesizare. S-a mai susţinut în acest raport că acest prejudiciu a fost confirmat cu ocazia inspecţiei fiscale.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, în urma completării raportului de expertiză, dispus de instanţa de judecată, expertul a revenit asupra concluziilor iniţiale, specificând că în cursul urmăririi penale, în lipsa evidenţei contabile la data efectuării controlului de către Garda Financiară, eronat s-a considerat că factura nr. 1 /01.07.2008 emisă de S.C. I. S.R.L. către S.C. A. International S.R.L.Petroşani a fost facturată suma de
517.127,92 lei (fără TVA) reprezentând avans conform contractului nr. 1/01.07.2008, această factură fiind înregistrată în contabilitatea firmei în contul clienţi pe luna iulie 2008, în corespondenţă cu contul creditor diverşi, aşa încât înregistrarea a fost corectă.
Ulterior, în luna noiembrie a aceluiaşi an, suma a fost ştornată cu factura nr. 34/18.11.2008 prin aceleaşi conturi, iar S.C. A. International S.R.L. Petroşani a confirmat ştornarea în contabilitate a acestei facturi.
În final, expertul concluzionează că pe baza documentelor depuse în cursul judecăţii şi a obiectivelor stabilite de instanţă, că facturile care au făcut obiectul procesului - verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost evidenţiate în contabilitatea firmei inculpatului.
Facturile cuprinse în procesul - verbal 606840/04.11.2009 (anexa 12) întocmite de Garda Financiară au fost înregistrate în contul 411, clienţi, iar veniturile aferente se regăsesc în contul venituri în sumă de 524.000,71 lei, mai puţin factura 1/01.07.2008 în valoare de 434.561,28 lei reprezentând avans a fost de asemenea înregistrată corect în contabilitate, iar ştornarea acestei sume prin factura 34/18.11.2008 a fost efectuată corect.
În final expertul a concluzionat că în cauză nu există prejudiciu cauzat de activitatea presupus delictuoasă a inculpatului.
Ulterior, la cererea parchetului în cauză a fost administrată o altă expertiză tehnică de specialitate financiar - contabilă, lucrare ce a fost executată de domnul expert D.I.( filele 50 -53 - vol.II instanţă).
Acest expert a confirmat în totalitate concluziile expertizei anterioare, astfel instanţa de fond a reţinut că în perioada suspusă controlului iulie 2008 - septembrie 2009 inculpatul a înregistrat toate veniturile în contabilitate inclusiv facturile 27/15.09.2008, 28/19.09.2008, precum şi factura de ştornare 34/18.11.2008. Instanţa de fond a reţinut că în mod eronat Garda Financiară Gorj, la stabilirea prejudiciului nu a luat în calcul aceste facturi, înregistrate în bilanţul contabil pe luna noiembrie 2008 a societăţii inculpatului, aşa cum se poate observa fără echivoc din anexa 12 la actul de control.
Astfel, facturile 27 şi 28 conţin mărfuri livrate către SC I.S. Plus la valoarea de procurare de 22.800 lei, care au făcut obiectul controlului, luate în calcul ca livrate la valoarea de 26.220 lei şi TVA în sumă de 4978 lei, mărfuri ce fuseseră procurate de la SC B. SRL.
În mod nejustificat, organele financiare nu au avut în vedere factura nr. 34/18.11.2008 pentru suma de 434.561,28 lei şi TVA aferent de 82.566,64 lei, ca şi celelalte facturi menţionate anterior, care au fost evidenţiate în contabilitatea firmei inculpatului, respectiv balanţa lunii noiembrie 2008 (filele 287 -.289 vol. II instanţă), documente contabile existente la dosarul cauzei şi în faza de urmărire penală.
Se observă din documentele contabile avute în vedere de organele financiare, comunicate integral în fotocopie instanţei, că această factură cu numărul 34/18.11.2008 era înregistrată în evidenţele contabile pe anul 2008.
Societatea comercială a inculpatului a raportat la 31.12.2008 venituri în sumă de 524 lei, sumă care coincide cu datele din balanţa întocmită la această dată.
În structura acestor venituri se regăseşte şi contravaloarea mărfurilor cumpărate şi livrate conform facturilor menţionate anterior.
De altfel, din adresa nr. SC A. International SRL Petroşani din 13.12.2011 şi cea comunicată instanţei ulterior (fila 73-vol.II instanţă), s-a reţinut că factura de ştornare nr. 34/18.11.2008 a fost înregistrată în evidenţele contabile ale acestei unităţi la data de
09.04.2010 ca urmare a neîndeplinirii obiectului contractului nr. 1/01.07.2008.
În consecinţă, veniturile suplimentare stabilite de organele de control judiciar şi implicit taxa pe valoare adăugată nu au o bază reală şi nu există prejudiciu creat bugetului de stat.
Raportul de expertiză cu concluziile menţionate anterior a fost suplimentat în două rânduri de către instanţa de judecată cu obiective noi.
În continuare instanţa de fond a reţinut că expertul D.I. a avut în vedere constatările făcute de organele de control şi care au determinat trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că expertul nu putea verifica alte fapte pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată.
În ceea ce priveşte operaţiunea de ştornare efectuată în cauză prin factura 34/18.11.2008 instanţa de fond a reţinut că aceasta este sinonimă cu noţiunea de corectare şi că se realizează în 4 forme, aşa cum în mod corect a reţinut şi expertul desemnat în cauză, iar faţă de aceste modalităţi, factura în cauză îndeplineşte condiţiile legale şi astfel că în mod corect s-a ştornat factura de avans nr.1/01.07.2008 cuprinzând aceeaşi sumă. Înregistrarea acestei ultime facturi şi ştornarea ei prin factura 34/18.11.2008, nu influenţează veniturile firmei şi nu are corelaţie cu cheltuielile şi implicit cu impozitul pe profit, însă această operaţiune este în corelaţie cu obligaţiile faţă de bugetul de stat aferent TVA - ului.
Cu privire la ordinul de plată nr. 2365 (fila 70 d.u.p.), în evidenţa contabilă a S.C. I. S.R.L. suma de 70.000 lei nu se regăseşte înregistrată nici ca fiind primită nici ca fiind restituită întrucât la data de 30.10.2008 în balanţa de verificare figurează în contul 462 creditor cu suma de 434.561,28 lei şi în luna decembrie prin nota contabilă se ştornează operaţiunea din luna iulie 2008.
În consecinţă, emiterea acestui ordin de plată nu are relevanţă în ceea ce priveşte prejudiciul stabilit de organele fiscale (obligaţiile inculpatului faţă de bugetul de stat nu sunt influenţate), de altfel documentul menţionat nu este vizat de către bancă pentru confirmarea plăţii.
La cererea parchetului, în cauză s-a întocmit un nou raport de expertiză de către experţii contabili A.C.V., B.A. şi B.L., care fără echivoc au confirmat cele concluzionate de expertul contabil D.I., în sensul că în mod eronat la stabilirea prejudiciului organele fiscale nu au avut în vedere documentele fiscale înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului menţionate anterior, în special cu referire la factura de ştornare nr. 34/18.11.2008.
Referitor la expertizele dispuse şi întocmite în cauză, Tribunalul în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin.2 Cod procedură penală a arătat că le va examina şi le va aprecia în contextul întregului ansamblu probator în sensul aflării adevărului, fără ca concluziile acestora să primeze în raport cu celelalte probe. De altfel, instanţa în baza rolului activ a ascultat nemijlocit ca martori încă doi experţi contabili, care au avut cunoştinţe de activitatea firmei inculpatului, declaraţiile acestora fiind în consonanţă deplină cu cele consemnate în rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
În concluzie, Tribunalul a reţinut că cele susţinute în actul de sesizare sunt infirmate fără echivoc de un amplu probatoriu administrat de instanţa de judecată şi de cele trei expertize tehnice de specialitate, elementul material al infracţiunii neexistând în prezenta cauză.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de evaziune fiscală ce săvârşeşte cu intenţie directă ori în prezenta cauză, aşa cum s-a reţinut din probele administrate în cauză, inculpatul nu a avut în nici un fel intenţia de a prejudicia bugetul statului, fapt care de altminteri nici nu s-a întâmplat, în cauză neexistând prejudiciu.
Neexistând nici latura obiectivă, nici latura subiectivă în cauză, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 în formă continuată, nu poate fi reţinută, drept pentru care potrivit dispoziţiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului I.D.I..
Instanţa de fond reţinând inexistenţa faptei, potrivit dispoziţiilor art.346 alin.3 Cod procedură penală. a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală a Finanţelor Publice.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală, reţinând în mod greşit că fapta nu există.
Se susţine în apelul Parchetului că inculpatul în mod fictiv a cesionat societatea comercială SC I. SRL, fictivă fiind şi predarea primirea documentelor contabile către noul administrator, documentele contabile fiind în permanenţă în posesia sau la dispoziţia inculpatului, acesta predând firmei A. International SRL Petroşani, la 09.04.2010, factura de ştornare nr 34/2008 şi a depus la instanţa de fond în anul 2011 diverse documente contabile, iar în expertiza judiciară întocmită la instanţa de fond se menţionează că inculpatul a pus la dispoziţie, la data de 27.08.2012, un număr de 5 dosare ce reprezintă evidenţa contabilă a societăţii.
Scopul acestei cesiuni fictive a societăţii, imediat după declanşarea controlului fiscal încrucişat este unul fraudulos şi anume sustragerea inculpatului de la răspundere juridică.
Se mai susţine în apelul Parchetului faptul că evidenţa contabilă a societăţii nu reflectă situaţia reală a societăţii, sumele pe care societatea le-a încasat de SC M. SA şi SC N.SRL în cursul anului 2009, nefiind evidenţiate în contabilitatea SC I., respectiv în balanţa de verificare la data de 31.12.2008.
Inculpatul nu a depus la organul fiscal declaraţii privind impozitele şi taxele datorate începând cu trimestrul I al anului 2009, la data de 07.12.2010 fiind înregistrată hotărârea de dizolvare a SC I. SRL, prin sentinţa 981/26.10.2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, rezultând cu certitudine faptul că veniturile încasate în anul 2009 nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii şi implicit nu au fost achitate către stat taxele şi impozitele aferente-deci inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin 1 lit. b, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Indică Parchetul că în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul D.I. se arată că inculpatul este răspunzător de îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art.73 din Legea 31/1990.
În opinia Parchetului, din aceste aspecte rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a comis infracţiunea prevăzută de art. 289 raportat la art. 43 din Legea 82/1991 republicată, care însă în cauză este absorbită în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
Se mai susţine că în mod eronat instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, considerând că în mod eronat instanţa a luat în considerare concluziile expertizelor contabile efectuate în faza cercetării judecătoreşti, mai ales în condiţiile în care expertul contabil B.D. şi-a schimbat concluziile în mod radical faţă de cele din faza de urmărire penală, fără ca să existe nici o justificare motivată ştiinţific pentru această schimbare.
In legătură cu factura de ştornare nr 34/18.11.2008 se susţine că aceasta nu este completată după normele contabilităţii, nu a fost predată de inculpat firmei SC A. International SRL pentru a fi înregistrată corelativ în contabilitatea firmei fiind primită prin OP 2365/11.08.2008 suma de 70.000 lei, ce nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii comerciale I. SRL.
Se mai consideră că faptul că SC A. International SRL nu a înţeles să ceară până la împlinirea termenului de prescripţie restituirea sumei de 70.000 lei plătită la data de
11.08.2008 şi nici nu a fost restituiră această sumă, dovedeşte că, contractul dintre părţi a fost executat în parte, pentru această valoare.
Solicită, în baza art. 379 alin 1 pct. 2 Cod procedură penală, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei Tribunalului Gorj şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, de condamnare a inculpatului.
Agenţia Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj nu a motivat apelul formulat, depunând la dosar copie a obiecţiunilor la raportul de expertiză judiciară contabilă depuse la Tribunalul Gorj, pentru a fi avute în vedere de instanţa de apel.
In cursul judecării apelului au fost audiaţi inculpatul şi martorii P.M. şi Ş.A. fiind efectuat şi un supliment la raportul de expertiză judiciară contabilă de expertul contabil D.I.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege şi în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea a constatat că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/2005 prevede că, „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (...) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Aşadar elementul obiectiv al infracţiunii se realizează printr-o inacţiune, respectiv neînregistrarea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate.
Pentru a se reţine săvârşirea de către inculpat a acestei infracţiuni este necesar în consecinţă să se stabilească cu certitudine dacă acesta a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii toate operaţiunile indicate în rechizitoriu, respectiv documentele întocmite în relaţiile comerciale cu SC A. INTERNATIONAL PROD SRL, M. SA şi SC N. IMPEX SRL.
In raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cursul urmăririi penale de expertul contabil B.D. se menţionează faptul că veniturile nedeclarate în anul 2008 de SC I. SRL au fost în sumă de 315636 lei, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 32.478,22 lei, reprezentând impozit pe profit - 14.847,18 lei şi taxa pe valoare adăugată de plată -17.631,04 lei.
A menţionat însă expertul contabil B. că nu a avut acces la documentele contabile care au stat la baza bilanţului încheiat pentru exerciţiul financiar 2008, astfel încât a procedat la calculul obligaţiilor fiscale pe baza materialului aflat în dosarul cauzei (fila 261 - dosar urmărire penală).
În aceste circumstanţe, în condiţiile în care documentele contabile existente în dosarul de urmărire penală reprezintă doar o parte din documentele societăţii, Curtea nu poate reţine că respectiva expertiză judiciară contabilă ar fi stabilit cu certitudine prejudiciul cauzat statului prin activitatea desfăşurată de inculpat şi neînregistrarea tuturor operaţiunilor comerciale în documentele legale, sumele indicate în această expertiză reprezentând doar o estimare a acestui prejudiciu.
În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către acelaşi expert.
După prezentarea de către inculpat a unor noi documente contabile expertului contabil judiciar B., acesta a concluzionat că facturile care au făcut obiectul procesului verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC I. SRL, iar veniturile aferente, mai puţin factura nr. 1/01.07.2008 (beneficiar SC A. INTERNATIONAL PROD SRL), iar ştornarea acestei facturi prin factura nr. 34/18.11.2008 a fost efectuată corect.
A mai concluzionat expertul că nu există prejudiciu creat statului şi că obligaţia de plată a societăţii către bugetului statului este cea prezentată în Bilanţul întocmit pe anul 2008.
O a doua expertiză judiciară contabilă a fost întocmită în faza cercetării judecătoreşti la prima instanţă, de expertul D.I., acesta ajungând la concluzii similare primei expertize, respectiv faptul că, veniturile raportate de administrator în balanţa de verificare şi bilanţul contabil întocmit la 31.12.2008 au la bază documente legal emise, veniturile suplimentare stabilite de organul de control şi implicit taxa pe valoare adăugată de plată nu au bază reală şi nu există prejudiciu faţă de bugetul de stat, facturile fiind legal întocmite şi înregistrate în evidenţa contabilă şi incluse în baza de calcul a obligaţiilor fiscale. (fila 51-53 - vol. II -dosar Tribunalul Gorj), menţinându-şi punctul de vedere şi în răspunsul la obiecţiunile la raportul de expertiză. ( fila 283-283 vol. II - dosar Tribunalul Gorj).
În cursul cercetării judecătoreşti în etapa apelului, acelaşi expert şi-a menţinut practic punctul de vedere în suplimentul la raportul de expertiză întocmit din dispoziţia instanţei de apel.
Şi a treia expertiză contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, întocmită de această dată de trei experţi contabili, a concluzionat că din evidenţa contabilă pusă la dispoziţie, nu există de plată sumele stabilite de organele de control cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi taxă pe valoare adăugată.
În plus au menţionat cei trei experţi că SC I. SRL a emis şi înregistrat atât factura nr 1/01.07.2008, în care beneficiar este SC A. INTERNATIONAL PROD SRL, cât şi factura nr 34/18.11.2008, pe care însă a înregistrat-o în contabilitate în luna decembrie 2008, aceasta fiind avută în vedere la calcularea impozitului pe profit pentru trimestrul IV al anului 2008. (vol. III dosar Tribunalul Gorj - fila 16).
Din toate aceste expertize şi suplimente la rapoartele de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, atât de către prima instanţă cât şi de instanţa de apel, Curtea concluzionează că SC I. SRL a înregistrat în mod corect în evidenţa contabilă documentele contabile aferente relaţiilor comerciale pe care le-a avut cu SC A. INTERNATIONAL PROD SRL, SC M. SA şi SC N. IMPEX SRL, calculând şi declarând corect obligaţiile sale fiscale către bugetul de stat.
În consecinţă în mod greşit a fost reţinut în rechizitoriu faptul că inculpatul nu a înregistrat în evidenţa contabilă toate documentele, atâta timp cât această susţinere a fost făcută fără ca la dosarul de urmărire penală să fie depuse toate documentele contabile ale SC I. SRL din anul 2008.
Curtea mai reţine că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 nu prezintă relevanţă susţinerile Parchetului privind cesionarea fictivă a societăţii SC I. SRL, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru o infracţiune în legătură cu această faptă.
Nu este fondată nici susţinerea Parchetului conform căreia în mod eronat instanţa de fond a luat în considerare cu prioritate concluziile expertizelor contabile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care expertul contabil B.D. şi-a schimbat radical concluziile faţă de cele din faza de urmărire penală, fără să existe nicio justificare motivată ştiinţific pentru această motivare.
Aşa cum a reţinut Curtea mai sus în cuprinsul prezentei decizii, în cursul urmăririi penale expertul contabil a avut la dispoziţie doar o parte din documentele contabile ale societăţii comerciale conduse de inculpat, în timp ce în cursul cercetării judecătoreşti, atât expertul B.D., ce efectuase expertiza în timpul urmăririi penale, cât şi ceilalţi experţi, au avut la dispoziţie toate documentele contabile ale societăţii comerciale, acesta fiind un motiv suficient de puternic pentru a da relevanţă rapoartelor de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătoreşti şi nu celui efectuat în cursul urmăririi penale, pe baza unui material probator incomplet.
În privinţa înregistrării în contabilitate a sumei de 70.000 lei, pe care SC A. INTERNATIONAL PROD SRL a plătit-o către SC I. SRL în baza facturii nr 1/01.07.2008, în ultimul raport de expertiză contabilă întocmit de experţii judiciari contabili (fila 12-17 - vol. III - dosar Tribunalul Gorj), se arată la răspunsul la obiectivul 5, că această sumă a fost evidenţiată în evidenţa contabilă de ambele societăţi, emitentă şi destinatară.
Curtea observă în acelaşi sens că la fila 193 din dosarul 1 de contabilitate al SC I. SRL, pentru luna iulie 2008, este depus extrasul de cont bancar din data de 11.08.2008, în care este evidenţiată primirea sumei de 70.000 lei de la SC A. INTERNATIONAL SRL, iar rulajul contului contabil 4121 pentru luna iulie 2008 - fila 1 din acelaşi dosar, este mai mare de 70.000 lei, ceea ce duce la concluzia că rapoartele de expertiză ce au constatat înregistrarea încasării acestei sume sunt corecte.
Faptul că în anul 2009 nu ar fi fost înregistrate veniturile încasate de la M. SA şi N. SRL, nu poate fi reţinut de Curte ca fiind real.
Aceste livrări de marfă au fost înregistrate în documentele contabile aferente anului 2008, astfel că impozitele şi taxele aferente au fost menţionate în declaraţiile aferente anului 2008, aşa cum se menţionează în mod constant în rapoartele de expertiză judiciară întocmite în cursul cercetării judecătoreşti.
În anul 2009 au fost doar stinse debitele celor două societăţi anterior menţionate către societatea condusă de inculpat, încasarea unei creanţe aferente unui alt an fiscal neatrăgând obligaţia de a plăti din nou taxe şi impozite pentru aceeaşi sumă de bani ce mai fusese anterior înregistrată în contabilitatea firmei.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale organele de urmărire penală nu au avut la dispoziţie întreaga evidenţă contabilă a societăţii comerciale administrate de inculpat, fiind astfel nevoite să estimeze un eventual prejudiciu adus bugetului de stat şi să prezume neînregistrarea unor operaţiuni comerciale în evidenţele contabile ale societăţii.
Acest fapt, lipsa documentelor contabile în timpul urmăririi penale, nu constituie însă o dovadă a săvârşirii de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005, atâta timp cât probele administrate atât în cursul cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe de judecată cât şi în faţa instanţei de apel, dovedesc cu certitudine faptul că operaţiunile comerciale menţionate în rechizitoriu a nu fi fost înregistrate în evidenţa contabilă, au fost în realitate înregistrate în respectiva evidenţă în mod corect.
Faţă de toate aceste considerente Curtea a constatat că sunt nefondate atât criticile invocate de Parchet cât şi cele ale ANAF - DGFP Gorj motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelurile declarate.
Notă: Prin decizia penală nr. 914/14.03.2014 pronunţată de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 283 din 24 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova şi respins ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. (Decizia penală nr. 283/24.09.2013, rezumată de judecător Marius Emanuel Plugărescu)
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre Evaziune fiscală. Art. 9 alin 1 lit. b) din Legea 241/2005. Achitare.
