Legitima apărare. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Condiţia existenţei unui atac material.
| Comentarii |
|
Insultele repetate inculpatei de victimă constituie temei pentru reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal din 1968.
Cod penal, art. 44, art.73 lit. b)
Pentru a exista legitima apărare în sensul art. 44 alin. 2 Cod penal, fapta trebuie să fie săvârşită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva inculpatului sau a altuia şi care pune în pericol grav persoana şi drepturile celui atacat.
Prin propunerile repetate de întreţinere a unor raporturi sexuale cu inculpata, propuneri făcute în contextul în care victima intrase fără drept în curtea celei din urmă refuzând cu obstinenţă să plece, s-a creat inculpatei o puternică stare de tulburare, o surescitare nervoasă, sub stăpânirea căreia aceasta a procedat la comiterea faptei, fiind corect reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 73 Cod penal.
Prin sentinţa penală nr. 245 din data de 03 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, în baza art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b şi art. 76 lit. b Cod penal a fost condamnată inculpata B.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23.01.2013 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui ciocan şi a 3 bucăţi de lemn rupte din coada acestuia, folosite la săvârşirea faptei.
În baza art. 109 alin. 5 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpată a unui topor, unei geci şi a unei perechi de papuci, aceasta având obligaţia să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata B.M. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală. raportat la art. 346 Cod procedură penală. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
A fost obligată inculpata să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova suma de 7.842 lei actualizată în raport de coeficientul de inflaţie de la data producerii prejudiciului până la data plăţii efective.
In baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală. raportat la art. 346 Cod procedură penală. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulate de partea civilă C.T..
A fost obligată inculpata să plătească părţii civile C.T. suma de 70,7 lei reprezentând daune materiale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că în seara zilei de
01.12.2012, victima C.C., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a deplasat la locuinţa numitei B.D., unde a găsit-o pe fiica acesteia, inculpata B.M., căreia i-a solicitat întreţinerea de raporturi sexuale, lucru cu care inculpata nu a fost de acord, ci dimpotrivă această solicitare a fost de natură să o irite pe inculpată, motiv pentru care a început să o îmbrâncească pe victimă pentru a o scoate în afara curţii locuinţei. Pentru faptul că victima a refuzat să plece, inculpata s-a deplasat lângă locuinţă, de unde a luat un ciocan, a revenit în locul în care se afla victima, a reuşit să o scoată în afara curţii şi apoi a lovit-o cu acel ciocan în zona feţei, după care a continuat să o lovească cu palmele şi picioarele. In urma loviturilor primite, victima a căzut pe sol, moment în care inculpata a continuat să o lovească cu ciocanul, atât peste mâini cât şi peste picioare. La un moment dat inculpata a încetat agresiunea asupra victimei, a abandonat-o în drumul public şi a intrat în curtea locuinţei mamei sale.
Martorul P.C., administratorul barului din apropierea locului conflictului, a apelat ambulanţa şi poliţia. In aproximativ 15-20 minute, la faţa locului au venit un echipaj de poliţie şi ambulanţa; victima a fost urcată în ambulanţă în prezenţa martorilor menţionaţi mai sus şi a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în vederea acordării îngrijirilor medicale. S-a stabilit că victima a suferit mai multe leziuni traumatice osoase (fractură ale membrelor inferioare şi superioare) care au necesitat internarea acesteia în perioada 02.12.2012-07.01.2013.
În perioada 07.01.2013-17.01.2013 victima a fost externată şi s-a aflat la locuinţa sa din localitatea G.. La data de 17.01.2013 victima a fost internată din nou la Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă Craiova, unde la data de 22.01.2013 a survenit decesul. Cu ocazia necropsiei s-a stabilit că moartea victimei C.C. a fost una violentă, ea datorându-se trombembolismului pulmonar, complicaţii în evoluţia unui politraumatism cu fracturi de diafiză cubitală dreapta, carp radial dreapta, fractură 1/3 medie, diafiză tibie dreapta şi fractură incompletă metafiză şi metacarpiene 1 şi 5 stânga; între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate secundară(în acest sens este raportul medico legal de necropsie cu nr.290/A3/2013 al IML Craiova).
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din declaraţia inculpatei care a recunoscut săvârşirea faptei, menţionând că lovit victima pentru că acesta a încercat să aibă raport sexual cu ea şi a refuzat să părăsească locuinţa sa, declaraţie care se coroborează cu împrejurările rezultate din ansamblul probelor existente respectiv proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, declaraţii martori, raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. 290/A3/2013 al IML Craiova, raport de constatare medico-legală de examinare a FOC nr. 355/A1/13.02.2013 al IML Craiova, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1433/2013 al INML Bucureşti.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de acţiunea lovire a victimei, urmare imediată constă în decesul acesteia, iar raportul de cauzalitate dintre acţiune şi rezultatul socialmente periculos rezultă ex re din modul de comitere al acesteia.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpata a acţionat cu praeterintenţie, fiind provocată de victimă, care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a încercat să întreţină cu aceasta relaţii sexuale, refuzând să părăsească locuinţa inculpatei, motiv pentru care, la individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 73 lit. b Cod penal.
Faţă de aceste considerente, instanţa a procedat la individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata pentru infracţiunea săvârşită, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de contextul săvârşirii acesteia (pe fondul unei tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimei), de urmărea produse (decesul victimei), de persoana inculpatei care nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere, a recunoscut săvârşirea faptei, prima instanţă a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal şi aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare cu modalitatea de executare în detenţie, ca fiind o pedeapsă suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei instituit de art. 52 Cod penal.
În speţă, prima instanţă nu a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal. constând în lipsa antecedentelor penale, deoarece aceasta presupune o anumită conduită în familie şi societate, nu doar o simplă lipsă a antecedentelor penale şi nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, deoarece săvârşirea faptei a rezultat din ansamblul probelor existente, recunoaşterea acesteia fiind una pur formală.
De asemenea, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 65 alin. 1 Cod penal precum şi natura infracţiunii săvârşite a apreciat că se impune şi aplicarea unei pedepse complementare astfel că în baza art. 65 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Totodată, s-a făcut şi aplicarea art. 64 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile prima instanţă a apreciat că acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova este întemeiată în parte, având în vedere că în raport cu probele cauzei, împrejurările de săvârşire a faptei şi cu urmarea produsă, tribunalul a stabilit o culpă de 70% - inculpatei şi de 30% - victimei, ceea ce este de natură să determine reducerea proporţională a daunelor.
În acest sens, în cazul prejudiciului reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală, cauzat prin culpa comună a autorului şi a victimei se aplică principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, dispunându-se obligarea inculpatului la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale, acest principiu rezultând atât din dispoziţiile art. 1357 şi 1385 Cod civil, cât şi dispoziţiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 care, stabilind că persoanele răspund "potrivit legii" şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală, nu derogă de la principiul enunţat.
Cum în speţă prejudiciul total cauzat Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova este de 11.202,86 lei, răspunderea inculpatei este doar de 70% din această sumă, respectiv pentru suma de 7.842 lei.
În consecinţă, în baza dispoziţiile art. 14 alin. 3 Cod procedură penală. şi 346 Cod procedură penală. a fost admisă în parte acţiunea acestei părţi civile şi a fost obligată inculpata la plata sumei de 7.842 lei actualizată în raport de coeficientul de inflaţie de la data producerii prejudiciului până la data plăţii efective.
Pentru aceleaşi considerente legate de întinderea culpei inculpatei, prima instanţă a apreciat că acţiunea civilă formulată de partea civilă C.T. este întemeiată doar în parte, respectiv pentru 70% din suma de 101 lei solicitată de partea civilă (respectiv 70,7 lei), astfel că a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 70,7 lei reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpata B.M..
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a criticat sentinţa sub aspectul legalităţii respectiv greşita reţinere a incidenţei dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal., în condiţiile în care obiectul judecăţii îl constituie o infracţiune intenţionată care a avut ca rezultat moartea unei persoane, corect fiind indicarea dispoziţiilor art. 76 alin. 2 Cod penal.
Apelanta inculpată B.M., a solicitat în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală., infracţiunea fiind săvârşită în stare de legitimă apărare, întrucât partea vătămată a încercat să o violeze, fiind nevoită să riposteze împotriva acestuia. Arată că starea de temere a fost accentuată şi de faptul că anterior fusese victima unui alt viol şi era singură acasă, trebuind să aibă grijă şi de un copil minor.
În subsidiar a solicitat reindividualizarea sancţiunii în sensul aplicării unei pedepse al cărei cuantum să fie orientat mult sub minimul special, cu luarea în considerare a circumstanţelor în care a acţionat.
S-a procedat la audierea inculpatei declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la
dosar.
Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate şi cele ce pot fi examinate din oficiu, în limitele impuse de art. 371 Cod procedură penală, Curtea a reţinut următoarele:
Sub aspectul situaţiei de fapt tribunalul a făcut o corectă evaluare a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, reţinând că la data de 01 decembrie 2012, inculpata, pe fondul unei puternice tulburări determinată de conduita părţii vătămate C.C., a lovit-o pe aceasta din urmă în mod repetat cu un obiect contondent (ciocan) precum şi cu pumnii şi picioarele producându-i leziuni semnificative la nivelul capului şi membrelor, ca urmare a cărora victima a decedat în data de 22 ianuarie 2013.
În mod corect prima instanţă nu a reţinut că inculpata ar fi acţionat în stare de legitimă apărare aşa cum s-a solicitat inclusiv prin motivele de apel întrucât pentru a exista legitima apărare în sensul art. 44 alin. 2 Cod penal, fapta trebuie să fie săvârşită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva inculpatului sau a altuia şi care pune în pericol grav persoana şi drepturile celui atacat.
În cauză, victima nu a exercitat un atac material împotriva inculpatei întrucât acesta, în afară de a formula în mod repetat propuneri cu caracter obscen, nu a trecut la acţiuni concrete prin care să tindă la punerea în aplicare a dorinţei de a întreţine raporturi sexuale cu cea din urmă. Fiind aşadar vorba de simpla adresare a unor insulte verbale, atacul nu poate fi considerat ca fiind material şi cu atât mai puţin nu se poate presupune că punea în pericol grav persoana inculpatei. Această concluzie este sprijinită şi de modul în care s-au derulat faptele ce au culminat cu lovirea în mod repetat a victimei, întrucât potrivit susţinerilor inculpatei aceasta l-a îndepărtat de două ori din curte înainte de a-l lovi, prin simpla împingere a acestuia. Faptul că inculpata, fiind femeie, a reuşit să se impună cu atâta uşurinţă în faţa victimei, mai ales în condiţiile în care cea din urmă era sub influenţa băuturilor alcoolice, precum şi faptul că inculpata nu a prezentat urme de leziuni ca urmare a pretinsului atac demonstrează în aprecierea instanţei cu certitudine că victima nu şi-a concretizat în nici un fel ameninţările.
În acord cu prima instanţă se reţine că prin propunerile repetate de întreţinere a unor raporturi sexuale cu inculpata, propuneri făcute în contextul în care victima intrase fără drept în curtea celei din urmă refuzând cu obstinenţă să plece, s-a creat inculpatei o puternică stare de tulburare, o surescitare nervoasă, sub stăpânirea căreia aceasta a procedat la comiterea faptei, fiind corect reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 73 Cod penal.
Este întemeiat însă motivul de apel formulat de parchet privind greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal. în condiţiile în care infracţiunea analizată a avut ca rezultat decesul unei persoane, fiind săvârşită cu vinovăţie în forma preterintenţiei. În aceste condiţii reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu se face în baza art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal. (care permite coborârea sub minimul special până la un an închisoare) ci în baza art. 76 alin. 2 Cod penal. (pedeapsa închisorii putând fi redusă cu cel mult până la o treime din minimul special).
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpată respectiv solicitarea de reindividualizare a pedepsei prin acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor personale se constată că în cauză pedeapsa de patru ani închisoare aplicată este just individualizată, reflectând în mod corespunzător circumstanţele concrete în care infracţiunea a fost comisă. Se reţine că inculpata a acţionat cu violenţă extremă, nu numai în momentele iniţiale când aceasta încerca să îl îndepărteze din curte pe numitul C.C., ci şi ulterior, când victima era deja în faţa porţii, căzută la pământ. Inculpata a lovit victima în mod repetat cu un ciocan, atât în cap cât şi la nivelul membrelor superioare şi inferioare, continuându-şi agresiunea chiar şi după ce martorii oculari au încercat să intervină pentru a o determina să se oprească, ameninţându-i chiar pe cei din urmă să nu se amestece în conflictul în derulare (a se vedea în acest sens declaraţia numitului F.D. dar şi declaraţia martorului P.C.). Pedeapsa a fost stabilită sub minimul special prevăzut de lege, luându-se în considerare şi dându-se eficienţă juridică atât datelor despre persoana inculpatei (persoană tânără, fără antecedente penale, având în întreţinere un minor, cu conduită sinceră în proces) cât şi circumstanţelor concrete în care infracţiunea a fost săvârşită respectiv pe fondul unei atitudini provocatorii a victimei şi faptul că decesul a intervenit ca urmare a unor complicaţii ulterioare în evoluţia clinică a persoanei agresate.
Pentru aceste considerente au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpata B.M., desfiinţată în parte sentinţa sub aspectul laturii penale în sensul înlăturării aplicării art. 76 lit. b) Cod penal şi s-a făcut aplicarea art. 76 alin. 2 Cod penal.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţă şi dedus în continuare arestul preventiv de la 03.06.2013 la zi şi menţinută măsura arestării preventive. (Deciziapenală nr. 262/12.07.2013, rezumată de judecător Marius Emanuel Plugărescu)
