EVAZIUNE FISCALĂ. ELEMENTE CONSTITUTIVE.

Fapta inculpatului care, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale nu a înregistrat în evidenţele contabile cu intenţie un număr de 13 facturi întocmite pentru marfă în valoare de 15.471.500 lei, sustrăgându-le de la plata unui impozit în sumă de 1.843.437 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 82/1991 înregistrările în contabilitate se fac cronologic şi sistematic. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

Prin sentinţa penală nr. 283 din 14.05.1998, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, Judecătoria Călăraşi a condamnat pe inculpatul S.l. la 2.000.000 lei amendă penală.

A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D.G.F.P. Călăraşi şi a constatat că prejudiciul cauzat acesteia este în sumă de 1.843.437 lei, reprezentând impozit şi majorări de întârziere.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. „S.F." S.N.C. nu a înregistrat cu intenţie un număr de 13 facturi, cu care a comercializat marfă în valoare de 15.471.500 lei, cauzând statului un prejudiciu în cuantum de 1.843.437 lei, reprezentând contravaloarea impozitului realizat şi neevidenţiat, plus majorări de întârziere.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 Cod penal.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

în dezvoltarea motivelor de apel s-a susţinut, printre altele, că nu poate fi reţinută în sarcina sa neplata impozitului pe profitul realizat în anul 1997, întrucât anul financiar nu se încheiase şi impozitul la bugetul de stat nu putea fi calculat.

Prin decizia penală nr. 4.132 din 30.09.1998, Tribunalul Călăraşi a respins apelul, ca nefondat.

Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs, reiterându-se motivul invocat în apel.

Recursul este nefondat.

Din referatul întocmit de D.G.F.P.C.F.S. Călăraşi, rezultă că, în perioada martie 1996 - mai 1997, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate un număr de 13 facturi (8 aferente anului 1996 şi 5 aferente anului 1997), având drept consecinţă fiscală diminuarea impozitului pe profit aferent bugetului de stat cu suma de 1.843.437 lei.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 82/1991, înregistrările în contabilitate se fac cronologic şi sistematic. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Neînregistrând în contabilitate cele 5 facturi aferente anului 1997, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 82/1991, bilanţul contabil anual întocmindu-se pe baza datelor înregistrate în contabilitate.

Apărarea inculpatului în sensul că nu poate fi acuzat de neplata impozitului atât timp cât anul financiar nu se încheiase este nefondată, încălcându-se şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 87/1994. (Judecator Ioana Surdescu - vicepresedinte CAB)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre EVAZIUNE FISCALĂ. ELEMENTE CONSTITUTIVE.