FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. APLICAREA DISPOZIŢIILOR ART. 18^1 COD PENAL Şl ACHITAREA INCULPATULUI ÎN RECURSUL ACESTUIA. MOTIVUL DE CASARE PREVĂZUT DE ART. 385^9 PCT. 18 CPP
| Comentarii |
|
Instanţa de recurs, reţinând că motivul invocat de inculpat nu este fondat, dacă ia verificarea din oficiu constată că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, admite recursul, casează hotărârea instanţei de fond şi a celei de apel cu privire la tratamentul penal aplicat şi, rejudecând în fond, achită pe inculpat, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 181 Cod penal.
Prin sentinta penală nr. 928/1998, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a condamnat-o pe inculpată la 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208-209 lit. g Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. ultim Cod penal.
în baza art. 113 Cod penal, inculpata a fost obligată la tratament medical până la însănătoşire.
în fapt, s-a reţinut că inculpata, angajată ca şef atelier confecţii lenjerie de corp la o societate comercială, a sustras într-o noapte 11 saci cu lenjerie şi i-a ascuns în spatele atelierului, apoi a contactat o cunoştinţă să o ajute la transportul sacilor cu autoturismul, fără a-i spune provenienţa reală a bunurilor.
în timpul transportului, inculpata a coborât, rugând martorul să-şi continue drumul spre domiciliul ei şi s-o aştepte acolo până vine ea spre a descărca marfa. în timpul deplasării spre domiciliul inculpatei, autoturismul a fost oprit de organele de poliţie, astfel descoperindu-se provenienţa bunurilor şi autoarea sustragerii.
Valoarea prejudiciului a fost de circa 6 milioane lei şi a fost recuperat prin restituire.
Prin decizia penală nr. 1.812/1998, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpată şi partea vătămată.
Inculpata a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri şi achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru lipsa laturii subiective a infracţiunii, sub forma intenţiei, întrucât, la data comiterii faptei avea discernământul mult diminuat.
Curtea, examinând probele dosarului, a constatat că recursul este fondat dar în alte limite de casare, respectiv pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală.
Astfel, cu privire la motivul invocat de inculpată, nu se poate reţine lipsa laturii subiective a infracţiunii pentru că inculpata ar fi avut discernământul diminuat, deoarece - în derularea activităţii infracţionale - rezultă că ea a avut reprezentarea întregii modalităţi de comitere a faptei, respectiv sustragerea propriu-zisă, contactarea martorului pentru a o ajuta la transportarea bunurilor, precum şi faptul că i-a ascuns provenienţa acestora.
însă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în raport de circumstanţele reale în care a fost săvârşită, respectiv pe fondul nemulţumirii inculpatei că de mai multe luni nu mai fusese plătită de partea vătămată pentru munca prestată.
De asemenea, raportat la persoana inculpatei, se reţine că este labilă psihic şi a avut mai multe încercări de suicid.
în consecinţă, admiţând recursul inculpatei, Curtea a casat ambele hotărâri şi, rejudecând în fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 181 Cod penal, a achitat pe inculpafă şi i-a aplicat aYnenda administrativă în cuantum de 200.000 lei, a constatat prejudiciul acoperit şi a obligat inculpata la cheltuieli judiciare către stat. (Judecator Despina Mihai)
