EXTRĂDARE. ARESTARE PREVENTIVĂ. DURATĂ.
| Comentarii |
|
Arestarea preventivă a unui inculpat în privinţa căruia s-a admis cererea de extrădare, formulată de o instanţă străină, durează până la extrădare.
După ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus arestarea preventivă a unui cetăţean turc la data de 23.04.1999, iar prin sentinţa penală nr. 280/31.05.1999, Tribunalul Bucureşti -secţia a ll-a penală, conform art. 12 pct. 2 din Legea nr. 80/1997, a admis cererea de extrădare formulată de Parchetul Regiunii Amsterdam şi a dispus extrădarea inculpatului în Olanda, punându-i în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 80/1997, arestarea preventivă durează până la extrădare, nemaifiind necesară prelungirea duratei acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 280/1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a admis cererea de extrădare formulată de Parchetul Regiunii Amsterdam privind pe C.H. şi a dispus, în baza art. 12 pct. 2 din Legea nr. 80/1997, extrădarea acestuia în Olanda.
S-a reţinut că autorităţile olandeze au solicitat arestarea preventivă a cetăţeanului turc C.H. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, în formă organizată, constând în aceea că, la datele de 12 şi 24.12.1998, având reşedinţa în România, a organizat două transporturi de 68 kg heroină spre Olanda, ca şi o reţea locală de distribuţie.
în baza mandatului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul a fost arestat la 23.04.1999, întrucât faptele comise sunt incriminate atât de legea penală română, cât şi de cea olandeză.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, arătând că a fost judecat în lipsa interpretului, în condiţiile în care el nu cunoaşte limba română, cerând trimiterea cauzei spre rejudecare şi constatarea că a încetat de drept măsura arestării sale preventive, cu consecinţa punerii în libertate.
Curtea a respins apelul, ca nefondat, întrucât la dosarul cauzei se află o declaraţie personală a inculpatului, prin care arată că înţelege limba română şi este căsătorit în România.
Ca atare, inculpatului nu i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, conform art. 197 alin. 1 Cod procedură penală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, privind constatarea încetării de drept a arestării preventive, Curtea a reţinut că inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 312 alin. 2 Cod penal, în vederea extrădării în Olanda, astfel că arestarea preventivă durează până la extrădare.
NOTA: Potrivit art. 149 Cod procedură penală, durata arestării inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii.
Atâta timp cât arestarea preventivă s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la data de 23.04.1999, şi nu s-a mai prelungit după 22.05.1999, când a expirat, tribunalul care a admis cererea de extrădare trebuia să constate că la 31.05.1999 a încetat de drept măsura arestării preventive.
Cu atât mai mult, Curtea, soluţionând apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei tribunalului, la data de 9.07.1999, trebuia să admită şi să constate că arestarea preventivă a încetat de drept (acesta era si motivul de apel). (Judecator inspector Georgeta Onica )
