Extinderea cercetărilor penale pentru o nouă infracţiune. Lipsa începerii urmăririi penale - nelegala sesizare a instanţei. Imposibilitatea sesizării parţiale a instanţei
| Comentarii |
|
Examinând recursul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 4/F/l 0.01.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care, în baza art. 300 alin. (2) CPP, s-a constatat neregularitatea actului de sesizare şi a fost scoasă cauza de pe rol, în vederea refacerii actului de sesizare, Curtea de Apel Piteşti l-a respins ca nefundat, având în vedere următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat că sesizarea instanţei nu a fost făcută potrivit legii, întrucât pentru unele dintre infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, cu privire la care s-au extins cercetările, nu s-a început urmărirea penală, iar ordonanţa de extindere emisă în cauză nu poate înlocui actul procedural de începere a urmăririi penale, nefiind pusă în mişcare nici acţiunea penală pentru aceste infracţiuni.
In motivele de recurs, parchetul a susţinut că în situaţia extinderii cercetărilor potrivit art. 238 CPP, nu mai este necesară începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale pentru faptele în legătură cu care a operat extinderea. Mai mult, s-a susţinut că exista posibilitatea ca instanţa să acorde un termen pentru refacerea actului de sesizare şi nu să restituie cauza pentru refacerea în întregime a rechizitorului, instanţa fiind sesizată legal cu infracţiunile pentru care fusese începută urmărirea penală printr-un act distinct.
Instanţa de control judiciar a respins recursul formulat în cauză, apreciind că extinderea cercetărilor potrivit art. 238 CPP nu înlătură obligaţia parchetului de a începe urmărirea penală şi de a pune în mişcare acţiunea penală în raport de faptele ce fac obiectul extinderii, cu atât mai mult cu cât acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege - ordonanţă sau încheiere - în cauză nefacându-se nici prezentarea materialului de urmărire penală pentru astfel de fapte, toate acestea constituind aspecte evidente ale nelegalei sesizări a instanţei.
De asemenea, instanţa de recurs a motivat că şi celelalte critici ale parchetului sunt neîntemeiate, întrucât asemenea neregularităţi nu puteau fi acoperite prin acordarea unui termen în vederea înlăturării lor, neputân-du-se dispune refacerea parţială a rechizitoriului numai pentru infracţiunile pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale, deoarece legea procesuală nu prevede instituţia sesizării parţiale, rechizitoriul constitu
ind ca act de sesizare un tot unitar, orice neregularitate afectându-l în ansamblu.
C.A. Piteşti, dec. nr. 348/R/12.06.2007, în R.D.P. nr. 4/2009, p. 219
Notă. Cu privire la lipsa necesităţii emiterii rezoluţiei de începere a urmăririi penale în cazul extinderii cercetării penale, a se vedea, în sens contrar, speţa nr. 7, soluţie cu care suntem de acord. în orice caz, chiar dacă am fi de acord cu soluţiile pronunţate în cauza analizată - în sensul că ordonanţa de extindere a cercetării penale ar solicita totodată şi emiterea unei rezoluţii de începere a urmăririi penale cu privire la faptele, persoanele şi infracţiunile pentru care s-a dispus extinderea -, aspectele supuse analizei privesc regularitatea desfăşurării urmăririi penale şi nu a actului de sesizare. Prin urmare, nu vedem cum doar refacerea rechizitoriului ar putea complini aceste presupuse neregularităţi. Opinăm că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 332 alin. (2) CPP, privind nelegala sesizare a instanţei, şi nu dispoziţiile art. 300 alin. (2) CPP, care au în vedere strict neregularităţi ale întocmirii rechizitoriului, din perspectiva ne-respectării condiţiilor prevăzute de art. 263 şi art. 264 CPP.
