Neconfirmarea începerii urmăririi penale de către procuror cu privire la infracţiunile în legătură cu care inculpatul este trimis în judecată - nelegala sesizare a instanţei - restituire pentru refacerea urmăririi penale şi a actului de sesizare
| Comentarii |
|
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Constanţa a respins recursul formulat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 1378/24.06.2011 pronunţată de Judecătoria Medgidia, prin care, în baza art. 300 alin. (2) CPP, raportat la art. 197 alin. (2) CPP, s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare.
S-a arătat că potrivit art. 228 alin. (1) CPP, organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, iar potrivit art. 228 alin. (31) CPP, rezoluţia de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de
ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei.
In cauză, prin rezoluţia de începere a urmăririi penale, organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. şi art. 85 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, iar procurorul a confirmat începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., în raport de care nu se începuse urmărirea penală, şi nu a confirmat începerea urmăririi penale, neexistând o dispoziţie a procurorului în acest sens, pentru infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (4) din Legea nr. 13/2007.
Prin urmare, într-un prim caz, procurorul a dat o confirmare pentru o altă infracţiune decât cea pentru care s-a început urmărirea penală, astfel încât concluzia ce se impune este că nu s-a confirmat de către procuror începerea urmăririi penale pentru infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală de către organul de cercetare penală, iar în cel de-al doilea caz, nu există confirmarea procurorului pentru cea de-a doua infracţiune pentru care s-a început urmărirea penală.
Inexistenţa confirmării procurorului trebuie asimilată cu infirmarea de către procuror a actului, caz în care, rezoluţia de începere a urmăririi penale emisă de organul de cercetare penală este ca şi inexistentă, ceea ce echivalează cu absenţa actului de începere a urmăririi penale pentru infracţiunile menţionate, aspect ce poate fi dedus din dispoziţiile art. 220 CPP.
In aceste condiţii, împotriva inculpatului s-a realizat urmărirea penală fară a fi începută, iar prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiuni pentru care nu s-a început urmărirea penală, neregularitatea actului de sesizare în condiţiile art. 300 alin. (2) CPP fiind evidentă.
C.A. Constanţa, s. pen., min. şi fam., dec. nr. 899/P/04.10.2011,
nepublicată
Notă. Considerăm că soluţia corectă după constatarea nelegalei sesizări a instanţei ar fi fost restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare, în condiţiile în care doar refacerea rechizitoriului nu remediază cu nimic vătămarea constatată.
