FURT CALIFICAT. LATURĂ SUBIECTIVĂ. LIPSA INTENŢIEI.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care, de bună-credinţă fiind şi determinat de o evidentă confuzie, ia un bun al altuia, asemănător cu al său şi convins fiind că acel bun îi aparţine, nu constituie fapta de furt, ca urmare a lipsei intenţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 1.072 din 27.05.1999 a Judecătoriei Buftea, inculpatul A.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. e şi g Cod penal.
Instanţa de fond a reţinut, din probatoriul administrat în cauză, că, în seara zilei de 19.11.1998, după ce a consumat băuturi alcoolice într-un restaurant, inculpatul a sustras o bicicletă din faţa restaurantului şi a plecat cu aceasta spre casă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, arătând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii.
El a arătat că, în stare de ebrietate fiind, a confundat bicicleta sa cu cea a părţii vătămate.
Prin decizia penală nr. 1.246/A din 17.09.1999 a Tribunalului Bucureşti -secţia a ll-a penală, apelul declarat de inculpat a fost admis, dar nu în sensul solicitat de apelantul-inculpat, ci reducându-se cuantumul pedepsei la 1 an închisoare, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante.
Inculpatul a declarat recurs în cauză, reiterând solicitarea de a fi achitat pentru lipsa intenţiei de a fura.
Recursul de faţă se apreciază a fi fondat, pentru considerentele următoare:
Din depoziţiile a trei martori, ce au fost audiaţi în cauză, se desprinde că inculpatul consumase o cantitate mare de băuturi alcoolice şi se afla în stare de ebrietate la momentul ieşirii din restaurant. Cei trei martori au ieşit împreună cu inculpatul din restaurant şi l-au văzut pe acesta când a luat bicicleta, parcurgând apoi împreună o porţiune de drum. Nici martorii şi nici inculpatul nu au realizat că bunul respectiv nu îi aparţinea inculpatului, dat fiind că acesta din urmă avea o bicicletă absolut identică cu cea pe care o luase. Ajuns la locuinţa sa, inculpatul a sprijinit bicicleta de un gard şi a continuat să stea de vorbă cu unul din martori, fiind astfel găsit la sosirea organului de poliţie.
Curtea constată că întreaga conduită a inculpatului dovedeşte neîndoielnic lipsa intenţiei de însuşire pe nedrept a bicicletei. Atitudinea sa psihică a fost în mod evident una de bună-credinţă, dat fiind că a luat bicicleta în prezenţa mai multor persoane, crezând că este a sa, apoi nu a ascuns nici un moment că este în posesia acelui obiect.
Astfel fiind, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia şi sentinţa ce au fost pronunţate în cauză şi, rejudecând în fond, va dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, dată fiind lipsa intenţiei de săvârşire a faptei de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. e şi g Cod penal. (Judecator Lucian Popescu - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.946/1999)
