Furt calificat. Faptă săvârşită într-un loc public. înţeles
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a pătrunde într-un autoturism parcat într-un loc public şi de a sustrage un bun din interiorul său întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, în condiţiile agravantei prevăzute de art. 209 lit. e) din Codul penal, fiind săvârşită într-un loc public.
(Decizia nr. 1485 din 13 august 2002 - Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 909 din 04.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 5, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.F. din art. 208- 209 alin. 1 lit. i) în art. 208- 209 alin. 1 lit. e) şi i) din Codul penal, text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
S-a reţinut de către prima instanţă că, la data de 31.01.2002, în jurul orei 17, inculpatul s-a deplasat pe Calea Rahovei şi a pătruns prin efracţie într-un autoturism, în scopul de a deschide capota din interior. După deschiderea capotei, a coborât şi a tăiat firele bateriei cu un patent, sustrăgând bateria autoturismului.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 1054/A din 12.06.2002 a Tribunalului Bucureşti -Secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le, între altele, şi sub aspectul încadrării juridice, în ceea ce priveşte reţinerea agravantei prevăzute de art. 209 lit. e) din Codul penal, întrucât sustragerea bunului s-a făcut din interiorul unui autoturism, iar nu într-un loc public.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a pătruns într-un autoturism parcat în loc public (strada), iar după ce a deschis capota maşinii, a coborât şi a sustras bateria, prin tăierea firelor care făceau contactul la borne. Toate aceste activităţi s-au desfăşurat pe stradă, astfel încât în mod legal s-a dispus completarea încadrării juridice a faptei, prin reţinerea agravantei prevăzute de art. 209 lit. e) din Codul penal.
NOTĂ:
Soluţia este corectă.
Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, reţinerea caracterului agravat al furtului comis într-un loc public este justificată de protecţia mai dificilă a bunurilor mobile în asemenea locuri, determinată de caracteristicile obiective ale acestuia, constând în aglomerarea de persoane sau, dimpotrivă, lipsa oricărei persoane de la locul săvârşirii faptei.
Dincolo de controversa iscată în jurul noţiunii de "loc public" şi de incidenţa în acest sens a art. 152 lit. a) şi b) din Codul penal privind "fapta săvârşită în public", strada este, după orice criteriu, un loc public.
In practica judiciară mai veche (a se vedea Decizia nr. 2039/1964 a Tribunalului Regional Cluj, colecţia penală, în revista "Justiţia Nouă" nr. 4/1965, pagina 169) s-a susţinut că furtul nu este comis într-un loc public, neavând aşadar caracter calificat, în situaţia în care bunurile sustrase se află într-un dulap închis (fiind deci lipsite de contactul cu publicul), chiar dacă dulapul respectiv se găsea într-un loc public. Tot astfel, sustragerea cerceilor din urechile părţii vătămate, săvârşită pe stradă, constituie infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 din Codul penal (a se vedea Sentinţa penală nr. 140 din 08.04.1970 a Judecătoriei Sighişoara, în "Revista română de drept" nr. 10/1972, pagina 154).
Credem că soluţia contrară este cea corectă.
Aşa cum am arătat, motivul care l-a determinat pe legiuitor să aprecieze că furtul comis într-un loc public are caracter mai grav a constat în protecţia mai dificilă a bunurilor aflate într-un loc public, ceea ce favorizează săvârşirea furtului, în consecinţă, chiar dacă bunul ce formează obiectul material al sustragerii nu se găseşte efectiv, în mod direct, într-un loc public, însă acest bun era plasat într-un altul care se află în mod nemijlocit într-un loc public (cum sunt şi situaţiile prezentate mai sus, precum şi cazul bunurilor din autoturisme parcate într-un loc public sau a sumelor de bani din buzunarul victimelor care se află pe stradă), în care există aşadar toate condiţiile care pot facilita săvârşirea furtului, furtul trebuie considerat ca fiind săvârşit în public, având aşadar caracter calificat, căci legea nu cere ca lucrul să se afle în loc public, ci ca furtul să fie săvârşit într-un asemenea loc (a se vedea nota critică la sentinţa Judecătoriei Sighişoara).
