Furt calificat. Faptă săvârşită într-un loc public. înţeles
| Comentarii |
|
Furtul unui aparat video dintr-o sală de seminar a unei facultăţi nu constituie furt calificat, deoarece sala de seminar nu este, prin natura sau destinaţia sa, totdeauna accesibilă publicului.
(Decizia nr. 908 din 13 iunie 2001 - Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1443 din 20.09.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul V.R.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 -209 lit. e) din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 din Codul penal.
Prima instanţă a reţinut că în după-amiaza zilei de 17.03.2000, în jurul orei 18,00, inculpatul se afla în holul Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, unde urma să se întâlnească cu o prietenă. Văzând că aceasta întârzie, inculpatul a urcat la etajul I, unde bănuia că prietena are cursuri, şi a constatat că uşa uneia dintre sălile de seminar era descuiată şi liberă, iar înăuntru se afla un aparat video şi un monitor TV.
Profitând de faptul că în preajmă nu se afla nimeni, inculpatul a intrat în sala de seminar şi a sustras aparatul video pe care, în aceeaşi zi, l-a vândut martorului M.C., fără a-i spune că bunul provine din furt.
Prin Decizia penală nr. 505/A din 4.04.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi inculpat.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul V.R.A., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt simplu, motivând că nu se poate reţine agravanta prevăzută de lit. e) a art. 209 din Codul penal, sala de seminar nefiind loc public.
Din analiza materialului probator administrat, Curtea reţine că ambele instanţe au stabilit corect situaţia de fapt, însă în mod greşit au reţinut agravanta prevăzută de art. 209 lit. e) din Codul penal, respectiv săvârşirea infracţiunii într-un loc public.
Curtea consideră că ambele instanţe au interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 152 din Codul penal referitoare la locul public, întrucât sala de seminar a unei facultăţi nu este, prin natura şi destinaţia ei, accesibilă publicului, ci ea este destinată unui număr restrâns de persoane care au calitatea de studenţi.
Aşadar, sala de seminar nu poate fi încadrată în accepţiunea locului totdeauna accesibil publicului (prevăzut de art. 152 lit. a) din Codul penal), dar nu se încadrează nici în dispoziţiile art. 152 lit. c) din Codul penal (loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută).
Dimpotrivă, inculpatul a comis fapta tocmai profitând de împrejurarea că de faţă nu se afla nici o persoană.
Curtea constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 din Codul de procedură penală, respectiv faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, astfel că urmează să admită recursul şi să caseze integral decizia şi în parte sentinţa, schimbând încadrarea juridică a faptei, conform art. 334 din Codul de procedură penală, din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. e) din Codul penal, în infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 din Codul penal.
