Furt săvârşit de cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta. Făptuitor rămas accidental în locuinţa victimei. Inexistenţa relaţiei de încredere reciprocă
| Comentarii |
|
In sensul art. 210 din Codul penal, "locuirea împreună şi găzduirea" presupun folosinţa în comun a locuinţei, cu caracter de stabilitate sau vremelnic, întotdeauna pe baza unei relaţii de încredere reciprocă.
O asemenea relaţie nu există în situaţia în care, datorită stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a rămas peste noapte în locuinţa părţii vătămate, cu acordul acesteia, însă în mod accidental, astfel încât el nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 210 din Codul penal.
(Decizia nr. 1542 din 20 august 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1158 din 9.06.2004 a Judecătoriei Buftea, a fost condamnat inculpatul B.I.S. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 - 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.
A fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 83 din Codul penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 58 din 24.03.2003 a Judecătoriei Huedin, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute în final 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
S-a reţinut că în cursul nopţii de 24/25.04.2004, fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate R.l. din comuna Corbeanca, sat Tămaşi, judeţul Ilfov, şi a pătruns în curtea locuinţei acestuia, poarta nefiind asigurată.
Constatând că cheile autoturismului proprietatea părţii vătămate sunt în contact, inculpatul a sustras autovehiculul, cu care s-a deplasat pe drumurile publice, deşi nu poseda permis de conducere.
Datorită stării avansate de ebrietate şi a faptului că nu poseda cunoştinţele necesare pentru a putea conduce un autoturism, inculpatul a pierdut controlul volanului la intrarea în oraşul Buftea, lovind o poartă metalică aflată în apropiere, provocând avarierea gravă a maşinii.
Imediat după producerea accidentului, inculpatul a fugit, fiind dat în urmărire generală la scurt timp, după care a fost reţinut în localitatea Neptun, judeţul Constanţa.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o în principal sub aspectul încadrării juridice, în sensul că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 210 din Codul penal, întrucât a sustras autoturismul după ce a locuit la partea vătămată câteva zile.
Prin Decizia penală nr. 847 din 30.07.2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a reţinut că inculpatul nu se afla într-una din situaţiile prevăzute de art. 210 din Codul penal, întrucât acesta a fost chemat de partea vătămată pentru a repara o clocitoare şi a rămas peste noapte în locuinţa părţii vătămate, în mod accidental, datorită stării de ebrietate în care se afla.
A rezultat că inculpatul nu locuia împreună cu partea vătămată şi nu era găzduit de aceasta, în sensul dispoziţiilor art. 210 din Codul penal, deoarece "locuirea împreună şi găzduirea" presupun folosinţa în comun a locuinţei, cu caracter de stabilitate sau vremelnic, întotdeauna pe baza unei relaţii de încredere reciprocă, care în speţă nu exista, datorită duratei scurte de timp (o noapte) în care inculpatul a stat în locuinţa părţii vătămate.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, susţinând că fapta a fost săvârşită în perioada în care a fost cazat de partea vătămată, ceea ce impune schimbarea încadrării juridice în art. 210 din Codul penal.
Recursul este nefondat.
"Locuirea împreună a părţilor şi găzduirea" au avut în speţă caracter întâmplător, vremelnic, neavând la bază o relaţie de încredere reciprocă. De esenţa găzduirii sunt două elemente: intenţia de a locui în comun şi caracterul temporar. Dacă acest din urmă element se găseşte în situaţia de fapt, intenţia de a locui împreună lipseşte, partea vătămată acceptând ca inculpatul să rămână în timpul nopţii în locuinţa sa, datorită stării în care acesta se afla la acel moment.
în consecinţă, instanţele au analizat riguros relaţiile preexistente dintre inculpat şi partea vătămată şi au ajuns la concluzia că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 - 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal.
NOTĂ:
Un argument în plus în favoarea soluţiei adoptate în speţă îl constituie locul unde se afla bunul sustras.
Fiind vorba despre un autoturism, este evident că acesta se găsea în afara spaţiului de locuit al victimei, în care eventual inculpatul ar fi avut acces (dacă relaţia dintre părţi ar fi condus la ideea de "găzduire"), ceea ce excede, o dată în plus, cadrul instituit de art. 210 din Codul penal.
