Inşelăciune. Elemente constitutive. Latura subiectivă. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 12 din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
Fapta inculpaţilor de a fi indus în eroare părţile vătămate cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare privind un imobil, afirmând că sunt proprietarii acestuia, în condiţiile în care îl înstrăinaseră anterior altei persoane, încasând preţul de 26.000 USD, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, dându-şi seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că pricinuiesc o pagubă, urmărind producerea acesteia.
(Decizia nr. 420 din 11 februarie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1170 din 23.09.2002, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal, i-a condamnat pe inculpaţii D.M. şi D.S. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal şi, respectiv, 4 ani închisoare.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la despăgubiri civile către părţile civile I.E. şi
B.l.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii, la data de 12.02.2002, le-au indus în eroare pe părţile vătămate B.l. şi I.E., cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 270 din 12.02.2002 cu privire la imobilul situat la adresa precizată în acţiune, afirmând că sunt proprietarii acestuia, în condiţiile în care îl înstrăinaseră altor persoane, încasând preţul de 26.000 USD.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D.M. şi D.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, întrucât nu au avut intenţia de a înşela părţile vătămate.
Prin Decizia penală nr. 28 din 10.01.2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Il-a penală a respins apelurile declarate ca nefondate, reţinând, în urma analizei materialului probator administrat în cauză, că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă.
împotriva hotărârilor pronunţate au declarat recurs inculpaţii D.M. şi D.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 171 şi 18 din Codul de procedură penală.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că inculpaţii nu au avut intenţia de a săvârşi o faptă penală şi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina acestora.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, instanţa a reţinut că recursul este nefondat.
Motivul de recurs invocat - lipsa intenţiei inculpaţilor de a săvârşi infracţiuni -poate fi analizat prin prisma cazului de casare a hotărârii, prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 12 din Codul de procedură penală - lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, şi nu cazurile invocate de inculpaţi prin apărător.
în speţă, sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, există acţiunea inculpaţilor de inducere în eroare a părţilor vătămate. Aceştia s-au prezentat drept proprietari ai imobilului pe care l-au oferit spre vânzare, în condiţiile în care îl înstrăinaseră încă din anul 1995 şi încasaseră preţul lui de la primul cumpărător.
Prin manoperele dolosive folosite, inculpaţii au creat o falsă reprezentare a realităţii, părţile vătămate formându-şi o reprezentare greşită a situaţiei imobilului, fiind convinşi că inculpaţii sunt proprietarii imobilului şi încheind contractul de vânzare-cumpărare.
în faţa notarului public, inculpaţii au declarat: "Noi, vânzătorii, declarăm pe propria răspundere că imobilul nu a fost înstrăinat, vândut sau ipotecat ori donat anterior", menţiune cuprinsă în alineatul 8 al contractului.
Instanţele au analizat corect probele administrate în cauză, reţinând că inculpaţii nu au adus la cunoştinţă părţilor vătămate nici împrejurarea că în legătură cu imobilul respectiv au avut mai multe litigii în faţa instanţelor judecătoreşti, acţiune ce face parte tot din manoperele dolosive întrebuinţate de către aceştia pentru a crea părţilor vătămate o falsă reprezentare a realitătii.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut intenţia directă a inculpaţilor, aceştia dându-şi seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că pricinuiesc o pagubă, dorindu-şi chiar urmarea producerii acesteia. în condiţiile în care există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de evacuare a lor din imobil, au recurs la această activitate infracţională: vânzarea dublă a imobilului pentru a intra în posesia sumei de 26.000 USD.
în consecinţă, faptele inculpaţilor B.l. şi I.E., astfel cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 3 din Codul penal.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi. (
