Furt. Tâlhărie. Modalitate de săvârşire.
| Comentarii |
|
Constituie infracţiunea de tâlhărie, iar nu de furt, fapta de sustragere urmată de întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, chiar dacă între cele două acţiuni s-a scurs un anumit interval de timp.
Secţia Penală, decizia nr. 1859 din 1 iulie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 183 din 30 iunie 1997 a Tribunalului Dolj, inculpaţii B.FI. şi C.V. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e C. pen.
S-a reţinut că, în seara zilei de 29 noiembrie 1996, cei doi inculpaţi au spart vitrina unui chioşc şi, intrând înăuntru, au sustras mai multe treninguri, ciocolată, ţigări şi alte bunuri pe care le-au pus într-o geantă de voiaj. Fiind observaţi în momentul când părăseau chioşcul, inculpaţii au fost urmăriţi de un grup de tineri, cate au încercat să-i prindă. Pentru a scăpa de cei doi tineri, ce se apropiaseră de ei inculpaţii i-au lovit cu un par şi cu o sapă, cauzându-le leziuni vindecabile în 7-8 zile. Până la urmă, inculpaţii au fost imobilizaţi şi duşi la postul de poliţie.
Inculpatul B.FI, a declarat apel, acesta fiind respins prin decizia penală nr. 86 din 26 februarie 1998 a Curţii de Apel Craiova.
Acelaşi inculpat a declarat recurs, susţinând că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 raportat la art. 209 lit. a, e, g şi i din Codul penal.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 211 alin. 1 C. pen., constituie tâlhărie şi furtul urmat de întrebuinţare de violenţe pentru păstrarea bunului furat ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Pentru realizarea conţinutului acestei infracţiuni complexe, legea nu cere ca acţiunile ce o caracterizează să se succeadă imediat, între ele putând să existe un oarecare interval de timp.
De altfel, între acţiunea de sustragere şi actele de violenţă exercitate, nu s-a scurs decât un interval de timp necesar celor două victime pentru a-i ajunge din urmă pe inculpaţi, după ce aceştia au părăsit chioşcul din care au luat bunurile.
Aşa fiind, în mod corect s-a considerat că fapta inculpatului recurent constituie infracţiunea de tâlhărie, pentru care a fost condamnat, iar nu infracţiunea de furt calificat în care a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică.
Ca urmare, recursul a fost respins.
