Furtul de arbori tăiaţi fără drept. Concursde infracţiuni.
| Comentarii |
|
Tăierea, fără drept, de arbori din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute de lege urmată de însuşirea acelor arbori de către aceeaşi persoane, constituie infracţiunile prevăzute de art. 97 si de art. 98 din Codul silvic, săvârsite în concurs, iar nu doar o singură infracţiune prevăzută de art. 97 din Codul silvic, fiecare din aceste infracţiuni fiind incriminată distinct.
Secţia Penală, decizia nr. 2553 din 8 octombrie 1998
Prin sentinţa penală nr. 64 din 28 ianuarie 1997 a Judecătoriei Năsăud a fost condamnat inculpatul S.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 97 alin. 1 din Codul silvic.
S-a reţinut că, în ziua de 26 septembrie 1996, inculpatul a tăiat fără drept un număr de 13 arbori din pădurea proprietatea statului, după care i-a transportat la domiciliu, cauzând un prejudiciu în valoare de 148.200 lei.
împotriva sentinţei, rămasă definitivă prin neatacare cu apel, s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că fapta trebuie încadrată în infracţiunile prevăzute de art. 97 alin. 2 şi de art. 98 alin. 2 din Codul silvic.
Recursul în anulare este fondat.
Prin art. 98 alin. 2 din Codul silvic este incriminat, între altele, furtul de arbori care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute de lege, prevăzându-se pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Or, reţinând însuşirea fără drept, de către inculpat, a celor 13 arbori tăiaţi instanţa a omis să reţină în sarcina acestuia şi săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 98 alin. 2
din Codul silvic şi să-l condamne pentru acea infracţiune.
în această privinţă, este de observat că legea nu face distincţie în raport de împrejurarea dacă arborii însuşiţi au fost tăiaţi de autorul acestei infracţiuni sau de o altă persoane. De aceea, ţinându-se seama că tăierea fără drept de arbori şi înuşirea arborilor tăiaţi fără drept sunt fapte încriminate separat, se impune a se constata că persoana care, pe lângă faptul că taie fără drept arbori din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute de lege, îşi însuseşte arborii tăiaţi, săvârşeşte infracţiunile prevăzute de art. 97 şi de art. 98 din Codul silvic, în concurs real.
Pe de altă parte, mai trebuie avut în vedere că valoarea de 148.200 lei a celor 15 arbori tăiaţi impune să se constate că, prin tăierea acestora, s-a produs o pagubă de peste 20 de ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, încât fapta respectivă trebuia încadrată în art. 97 alin. 2 din Codul silvic, iar nu în alin. 1 al acestui text de lege.
Ca urmare, recursul în anulare a fost admis, trimiţându-se cauza, spre rejudecare, la prima instanţă.
