Obiectul acţiunii civile şi exercitarea acesteia. Despăgubiri pentru prejudicii morale. Provocare.
| Comentarii |
|
Inculpatul, care a săvârşit tentativa la infracţiunea de omor ca urmare a provocării sale prin violenţă, de către partea civilă, nu poate fi obligat să o despăgubească pe aceasta pentru prejudicii morale câtă vreme nu s-a făcut dovada că partea civilă a suferit astfel de prejudicii, în condiţiile în care actele sale de provocare au avut un rol determinant în declanşarea conflictului urmat de săvâşirea infracţiunii.
Secţia Penală, decizia nr. 492 din 25 februarie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 41 din 20 martie 1997 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat inculpatul H.l. pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b C. pen.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către trei unităţi sanitare, precum şi la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri, către partea civilă T.C.
S-a reţinut că, în seara de 20 mai 1995, inculpatul şi partea vătămată, precum şi alţi tineri, s-au aflat la discoteca din comuna Răchitoasa, Judeţul Bacău. La un moment dat, s
a produs o altercaţie între cei aflaţi în sală, în cursul căreia partea vătămată T.C. l-a lovit pe inculpat cu un băţ peste spate.
Ripostând, inculpatul a smuls băţul din mâna părţii vătămate şi a lovit-o cu acesta peste cap, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral deschis care i-a pus viaţa în pericol. Pentru vindecare, victimei i-au fost necesare 65-70 zile îngrijiri medicale.
Referitor la cererea de despăgubiri formulată de T.C. s-a stabilit că acesteia i se cuvin 1.500.000 lei, din suma de 3.000.000 lei, cu care s-a constituit parte civilă, avându-se în vedere reţinerea provocării.
Totodată, s-a considerat că nu este justificată cererea aceleiaşi părţi civile de obligare a inculpatului H.l la daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia penală nr. 71 din 15 mai 1997, a respins apelurile declarate de partea civilă T.C. şi de inculpatul H.l.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă T.C., care a susţinut că, în mod nejustificat, nu i-au fost acordate daunele morale solicitate, în sumă de 10.000.000 lei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect că inculpatul, reacţionând la atitudinea violentă a părţii vătămate T.C., a dezarmat-o de băţul cu care l-a lovit şi, la rândul său, profund tulburat, i-a aplicat cu acelaşi băţ o lovitură puternică peste cap, producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol.
Ca urmare a reţinerii corecte a stării de provocare, în mod nejustificat a fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă T.C., acordându-i-se numai 1.500.000 lei din suma de 3.000.000 lei solicitată.
Pe de altă parte, faţă de rolul determinant al părţii civile în declanşarea conflictului, precum şi de împrejurarea că ea nu a dovedit că i s-a cauzat şi un prejudiciu moral, instanţele au apreciat corect că acesteia nu i se cuvin daune morale.
Ca urmare, s-a considerat că, prin modul în care a fost soluţionată latura civilă a cauzei, s-a făcut o aplicare corectă a
dispoziţiilor art. 14 din Codul de procedură penală şi art. 998 şi următoarele din Codul penal.
