Fals intelectual. Săvârşirea acestei infracţiunide un notar public.
| Comentarii |
|
Actul de vânzare-cumpărare întocmit şi autentificat de notarul public constituie "înscris oficial", în accepţiunea art. 289 şi a art. 150 alin. 2 C. pen., iar notarul public are calitatea de funcţionar în sensul prevederilor art. 147 C. pen. Ca urmare, autentificarea de către notarul public a unui act de vânzare-cumpărare în care semnăturile nu aparţin vânzătorilor constituie infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. 1 C. pen.
Secţia Penală, decizia nr. 3378 din 23 decembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 1 din 10 martie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti, făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I.C. pentru săvăşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Inculpatei, notar public, i s-a imputat faptul că, la 14 decembrie 1992, a autentificat un act de vânzare-cumpărare privind înstrăinarea unei suprafeţe de teren, deşi semnăturile de pe actul respectiv nu aparţineau vânzătorilor.
în motivarea soluţiei de achitare, s-a învederat că, în
raport cu modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140 din 4 noiembrie 1996, aplicabile potrivit art. 12 şi 13 Cod penal, precum şi cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 36/1995 a notarilor public şi activităţii notariale, fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată nu mai este prevăzută de legea penală.
S-a mai apreciat că, din moment ce actul de vânzare- cumărare nu emană de la una din autorităţile la care se referă art. 145 C. pen. şi că el are putere numai între părţile contractante, încheierea de autentificare a acelui act nu constituie un înscris oficial în sensul prevederilor art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Ca urmare, considerndu-se că fapta inculpatei nu mai este prevăzută de legea penală s-a relevat că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. b C. proc. pen.
împotriva sentinţei, au declarat recurs procurorul şi partea vătămată D. E.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 289 alin. 1 C. pen., infracţiunea de fals intelectual constă în "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări."
Rezultă, deci, că obiectul material al acestei infracţiuni poate fi numai un "înscris oficial", iar subiect activ funcţionarul.
Sub acest aspect, este de observat că prin art. 150 alin. 2 C. pen. se arată că prin "înscris oficial" se înţelege orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se refteră art. 145 C. pen. sau care aparţine unei asemenea unităţi.
De asemenea, prin art. 145 C. pen., se prevede că prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publice, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Din aceste dispoziţii reiese, astfel, că legiuitorul
stabileşte înţelesul termenului "public" şi în raport de ceea ce se referă la "serviciile de interes public".
Or, potrivit art. 3 din Legea nr. 5/1995, privind pe notarii publici şi activitatea notarială, notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, încât rezultă fără echivoc că înscrisul întocmit şi autentificat de un birou notarial este un înscris oficial în sensul legii penale.
Aşa fiind, este evident că şi contractul de vânzare- cumpărare întocmit şi autentificat la biroul notarial în care-şi desfăşoară activitatea inculpata este un înscris oficial, care poate fi obiect material al infracţiunii prevăzută de art. 289 din Codul penal.
Cât priveşte condiţia ca notarul să poată fi considerat că are calitatea de funcţionar în sensul legii penale şi, deci, de subiect activ al infracţiunii de fals intelectual şi această condiţie este realizată.
Astfel, în art. 147 din Codul penal este lămurit înţelesul termenilor de funcţionar public şi de funcţionar, arătându-se că "prin funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciu unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145, iar prin "funcţionar" se înţelege oricare dintre aceste persoane, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele arătate.
De altfel, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 36/1995 activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător, evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici fiind întocmite de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei. Este de subliniat că, potrivit art. 17 şi 25 din Legea nr. 36/1995, Ministrul Justiţiei numeşte sau suspendă din funcţie pe notarul public.
Mai este de relevat că, în cadrul acestor birouri, care prestează servicii de interes public, există raporturi de serviciu
care nu pot fi restrânse numai la raporturi juridice de muncă, precum şi că chiar dacă între notar şi biroul notarial nu există raporturi tipice de muncă, este evident că pe durata cât notarul îşi desfăşoară activitatea în cadrul biroului ei se află în serviciul acestui birou, a cărui înfiinţare este dată în atribuţia Ministrului Justiţiei, care emite ordine în acest sens, în baza art. 15 din Legea nr. 13/1995.
Cât priveşte autonomia funcţiei de notar, aceasta se referă la modalitatea îndeplinirii serviciului de interes public, sub care aspect notarul nu are o subordonare ierarhică şi se supune numai legii, ceea ce nu exclude, însă, calitatea lui de funcţionar public.
Prin urmare, condiţia ca subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) să fie funcţionar este îndeplinită şi în cazul notarului public.
în consecinţă, constatându-se ca soluţia primei instanţe este greşită, recursul declarat de procuror a fost admis.
