Infracţiunea de omor calificat. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei. Despăgubiri civile, materiale şi morale. Cuantum şi apreciere
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 174, art. 175 lit. d)
- Cod procedură penală: art. 14, art. 346
- Cod civil: art. 998, art. 999
Ceea ce diferenţiază în mod categoric infracţiunea de omor de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este forma vinovăţiei sub care se comite fiecare din aceste două infracţiuni. Astfel, în timp ce infracţiunea de omor se comite cu intenţie, directă sau indirectă, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, se comite cu praeterintenţie. în cazul omorului, autorul faptei care are efect letal asupra victimei acţionează cu intenţie, prevede rezultatul faptei sale şi cel puţin acceptă posibilitatea producerii lui. în situaţia lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, autorul acţiunilor letale acţionează cu intenţia de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, dar rezultatul, moartea acesteia, este mai grav decât a urmărit sau acceptat făptuitorul, fiind o consecinţă culpabilă.
înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor necesitate de înmormântarea victimei coroborate cu depoziţiile martorilor dovedesc fără dubiu cuantumul acestora şi vor fi acordate părţilor civile.
In ceea ce priveşte daunele morale, fie că privim din perspectiva copiilor victimei, fie din cea a soţului supravieţuitor, pierderea suferită este deosebită, sumele de bani acordate de prima instanţă fiind inapte să compenseze măcar în parte suferinţa acestora.
(Decizia nr. 140/A din 9.06.2009, Secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie)
Prin sentinţa penală nr. 45 din 12.03.2009, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul H.I., prin apărător, de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. p.
în baza art. 183 C. p., a fost condamnat inculpatul H.l. la 5 ani închisoare.
în baza art. 71 C. p., i s-au interzis inculpatului H.l. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. p., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, conform art. 88 C. p., perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30.06.2008 ia zi.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Bagdasar” Bucureşti şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4544,58 lei cu titlu de despăgubiri civile către această parte civilă.
Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile M D., E M şiP.F.
A fost obligat inculpatul către partea civilă M.D., la plata sumelor de 1500C lei, cu titlu de despăgubiri civile şi 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul către partea civilă P.F. la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale şi către partea civilă E.M. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare şi către partea civilă M D. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul H.I., în urmă cu aproximativ 7 ani, a venit pe raza comunei Chirnogi. muncind ca cioban; între el şi victima P.M., în vârstă de 64 de ani (cunoscut ca o persoană căreia îi plăcea să consume băuturi alcoolice, fără a produce scandaluri, ori a se implica în acte de violenţă) nu existau niciun fel de relaţii, cei doi necunoscându-se.
în seara de 21.06.2008 inculpatul H.l. a mers cu fratele concubinei sale, numitul A.V.I. la barul SC R. SRL din comuna C., unde au stat până în jurul orei 1,00 după miezul nopţii; întrucât aceştia nu vroiau să plece din bar, a fost chemat agentul şef principal I.A., care le-a cerut să plece acasă întrucât barul urma să se închidă. în faţa localului, cei doi s-au întâlnit cu numitul D.N. (fin al numitului A.V.I.) şi pe fondul stării de ebrietate în care se aflau au început să se certe pentru un conflict anterior. Agentul de poliţie le-a cerut să se liniştească şi să plece fiecare la casa lui, însă inculpatul şi numitul A.V.I., după ce parcurgeau câţiva metri, se întorceau înspre martorul D.N. continuând discuţiile în contradictoriu.
La un moment dat, după ce au trecut de magazinul cu program non-stop SC C. SRL (aflat pe aceeaşi stradă, la aproximativ 50-60 metri de bar unde băuseră). inculpatul şi numitul A.V.I. au decis să se întoarcă pentru a treia oară din drum şi au parcurs distanţa în diagonală, în direcţia grupului format din martorii L.F., B.F., A.N. şi victima P.M., care stăteau vizavi de magazin pe marginea drumului şi beau, în timp ce agentul de poliţie IA se afla pe centrul şoselei şi îi cerea lui D.N., oprit în faţa magazinului, să se retragă la domiciliul lui pentru a evita scandalul cu inculpatul şi cu numitul A.V.I.
Văzându-i pe inculpat şi pe numitul A.V.I. că se întorceau şi înţelegând din atitudinea acestora că erau predispuşi la scandal, victima P.M. s-a îndreptat spre ei. parcurgând aproximativ 1-1,5 metri pe carosabil, şi le-a cerut să se liniştească. în acei moment, inculpatul, fără a i se adresa în vreun fel, l-a lovit o singură dată pe numitul P.M., în zona nasului cu pumnul. Urmare loviturii primite, bărbatul a căzut imediat cu capul pe asfalt, cu faţa în sus, pierzându-şi cunoştinţa.
La rândul său, numitul A.V.I. l-a lovit cu o sticlă în cap pe martorul B.F., care se apropiase de victimă, sticla spărgându-se şi producându-i acestuia din urmă mai multe plăgi tăiate, după care l-a lovit şi cu picioarele (fapta de lovire a fost disjunsă prin Ordonanţa din 16.08.2008 şi trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, pentru cercetări).
Agentul de poliţie I.A. a telefonat imediat la salvare, care a sosit la faţa locului şi l-a transportat pe numitul P.M. la Spitalul municipiului Olteniţa şi apoi la Spitalul clinic de urgenţă Prof. Dr. Bagdasar Bucureşti unde a stat internat, având diagnosticul „traumatism cranio-cerebral grav”, până în data de 26.06.2008 când a decedat.
Din raportul medico legal de necropsie (aflat la pag. 67 în dosarul de fond) a rezultat că moartea numitului P.M. a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi „dilacelării
cerebrale consecinţă a unui traumatism cranio cerebral şi facial cu fracturi de piramidă nazală şi fractură de boltă şi bază craniană". S-a mai arătat că leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovirea cu şi de corp plan dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză.
Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul H.l. a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina lui prin actul de inculpare, dar şi-a motivat acţiunea de lovire ca urmare a provocării de către victima P.M.
Inculpatul prin apărător a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. p. şi aplicarea efectelor acesteia asupra pedepsei ce urmează a se pronunţa.
Apărările formulate de inculpat cu privire la provocarea lui de către victimă nu au fost reţinute de instanţa de fond fiindcă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu a rezultat faptul că victima l-a atacat pe numitul A.V.I., cumnat al inculpatului, ci dimpotrivă faptul că acesta a intervenit pentru a aplana conflictul apărut între cei doi şi martorul D.N. S-a susţinut în instanţă că A.V.I. a fost lovit la cap de către victimă cu un obiect şi că acesta a fost nevoit să se prezinte la Spitalul Olteniţa pentru îngrijiri, la câteva zile după primirea loviturii. Această susţinere a fost formulată în scopul de a-l ajuta pe inculpat, întrucât din adresa nr. 904/19.02.2009 comunicată de Spitalul municipal Olteniţa a rezultat că acesta nu s-a prezentat la Camera de gardă a Spitalului municipal Olteniţa în perioada 22.06. 2008 - 30.06.2008.
Instanţa a reţinut că din toate probatoriile administrate în cauză nu a rezultat provocarea victimei, astfel că instanţa a respins cererea formulată de inculpat de reţinere a circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. p.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. p., respectiv limitele de pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită, natura infracţiunii, modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, pericolul social deosebit al faptei săvârşite, urmarea produsă, prejudiciul creat, atitudinea inculpatului, precum şi circumstanţele personale ale acestuia, respectiv tânăr în vârstă de 24 de ani, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă.
în raport de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului nu se pot realiza decât prin pronunţarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul, a constatat că s-au constituit părţi civile Spitalul Clinic de urgentă Praf. Dr. Bagdasar Bucureşti cu contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei, soţia victimei P.F. şi fiicele victimei respectiv, M.D. şi E.M.
Analizând cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de urgentă Prof. Dr. Bagdasar Bucureşti, tribunalul, în raport de actele medicale depuse la dosar, a apreciat-o ca întemeiată în totalitate şi a obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 4544,58 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Analizând cererile de despăgubiri civile formulate de celelalte părţi civile în cauză, în raport de probatoriile administrate, respectiv declaraţii de martor şi acte, tribunalul le-a admis în parte pentru următoarele considerente:
în cauză, s-au audiat martori, din declaraţiile acestora rezultând că partea civilă M.D. s-a întors din concediu pentru a-şi înmormânta tatăl şi că aceasta a suportat cheltuielile de înmormântare, toate aceste pretenţii materiale au fost dovedite în parte, în limita sumei de 15.000 lei, pentru diferenţă, nereuşind să se producă dovezi.
împotriva acestei decizii au declarat apel inculpatul H.l. şi părţile civile P.F., E.M şi M.D.
Inculpatul H.I., prin apărător, a criticat atât latura penală, referindu-se la cuantumul pedepsei prin nereţinerea prevederilor art. 74 C. p. şi modalitatea de executare a acesteia, prima instanţă neţinând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. p., cât şi cea civilă, cu privire la cheltuielile de 15.000 lei la care a fost obligat de partea civilă M.D.
Părţile civile au susţinut că fapta a fost greşit încadrată juridic, fiind vorba de infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. d) C. p., astfel că au solicitat schimbarea încadrării juridice. în susţinerea acestei cereri au făcut referire la intensitatea loviturilor, locul unde au fost aplicate, gravitatea leziunilor, precum şi vârsta înaintată a victimei, elemente suficiente pentru a face încadrabilă fapta în omor calificat.
Despăgubirile civile acordate de instanţa de fond au fost apreciate de apelante ca fiind într-un cuantum insuficient, în ciuda faptului că în privinţa daunelor morale s-au făcut dovezi legate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, pe când în cazul daunelor morale a fost apreciată cu uşurinţă suferinţa cauzată de pierderea unei persoane dragi.
Examinând sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 371 alin. 2 C. p. p., Curtea constată că sunt fondate numai apelurile părţilor civile şi doar în ceea ce priveşte despăgubirile, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
în ceea ce priveşte latura penală a cauzei: în acord cu tribunalul, şi Curtea apreciază că suntem în prezenta infracţiunii prev. de art. 183 C. p., ci nu aceea prev. de art. 174-175 lit. d) C. p.
Astfel, Curtea constată că, în urma unui examen temeinic al probelor administrate în cauză atât în acuzare, cât şi în apărare, tribunalul a reţinut corect atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică. în urma coroborării procesului-verbal de cercetare la faţa locului, planşelor foto, raportului medico legal de necropsie, declaraţiilor martorilor I.A., B.F., L.F., A.N., N.V., D.N., A.V.I., coroborate cu declaraţiile inculpatului, a stabilit în mod corect că în noaptea de 21/22.06.2008 inculpatul H.l. l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe numitul P.M. care urmare loviturii a căzut cu capul pe asfalt suferind o fractură de boltă şi baza craniană ce i-a cauzat decesul, fapta întrunind în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 183 C. p.
Tribunalul a procedat corect atunci când a respins solicitarea inculpatului de a reţine circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. p., deoarece din probele administrate în cauză nu se poate reţine că victima l-a provocat pe inculpat ori pe persoana care-l însoţea (martorul A.V.I.).
Pe de altă parte, în cauză nu se poate pune problema încadrării juridice a faptei comise în infracţiunea de omor calificat.
Din nicio probă administrată în cauză nu se poate reţine că inculpatul ar fi urmărit să suprime viaţa victimei.
Ceea ce diferenţiază în mod categoric infracţiunea de omor de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este forma vinovăţiei sub care se comite fiecare din aceste două infracţiuni. Astfel, în timp ce infracţiunea de omor se comite cu intenţie, directă sau indirectă, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite cu praeterintenţie. în cazul omorului autorul faptei care are efect letal asupra victimei acţionează cu intenţie, prevede rezultatul faptei sale şi cel puţin acceptă posibilitatea producerii lui. în situaţia lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte autorul acţiunilor letale acţionează cu intenţia de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, dar rezultatul, moartea acesteia, este mai grav decât a urmărit sau acceptat făptuitorul, fiind o consecinţă culpabilă.
în cauză, din examinarea dinamicii evenimentului stabilită în baza declaraţiilor martorilor şi a actului medico-legal, având în vedere şi mijloacele folosite de inculpatul care a acţionat asupra victimei prin lovirea acesteia cu pumnul, dar şi starea fizică a celei din urmă (aflat sub influenţa alcoolului), rezultă că inculpatul a lovit victima fără intenţia de a o ucide, respectiv nu a urmărit şi nu a acceptat posibilitatea morţii victimei. Prin urmare rezultatul letal al acţiunilor inculpatului asupra victimei apare ca fiind praeterintenţional, infracţiunea săvârşită fiind aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. p.
Drept urmare, cererea părţilor civile P.F., E.M. şi M.D. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 183 C. p. în infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. d) C. p. va fi respinsă ca neîntemeiată.
Şi în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate şi a modului de executare a acesteia Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii. Cum nu este niciun dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii, şi Curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este una corespunzătoare exigenţelor art. 72 şi ale art. 52 C. p.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat uşor peste minimul prevăzut de lege, prima instanţă a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptei - pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat inculpatul -, cât şi datele care circumstanţiată persoana acestuia.
Fiind o măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta comisă în prezenta cauză este corespunzător propoilionalizată faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 183 C. p., de împrejurările, modalitatea şi mijloacele de săvârşire, de urmarea produsă, precum şi de datele ce circumstanţiază persoanele inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, suferind şi alte condamnări pentru infracţiuni de violenţă, dând dovada de perseverenţă infracţională în comiterea aceluiaşi gen de fapte; cu atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Faţă de cele reţinute, Curtea apreciază că nu există temeiuri care să determine nici reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. p. şi nici redozarea pedepsei aplicate întrucât atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare aceasta este aptă să atingă scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. p.
Sub aspectul laturii civile:
Curtea apreciază că despăgubirile acordate de tribunal în ceea ce priveşte daunele materiale, cât şi morale nu au fost apreciate corespunzător.
în privinţa daunelor materiale, Curtea constată că partea civilă M.D., fiica defunctului, cea care a suportat daunele ocazionate de înmormântare, a produs dovezi pentru suma de 20.000 lei. Sunt avute în vedere declaraţiile martorilor A.E., (instanţa de fond), S.N., P I. (instanţa de fond), coroborat cu declaraţiile părţilor civile P.F., E.M. şi M.D. şi cu înscrisurile doveditoare depuse la instanţa de fond, astfel, toate acestea conturează aprecierea că partea civilă M.D. a cheltuit cu înmormântarea defunctului său tată (cheltuieli efective, parastase etc.) suma de 20.000 lei.
în cea ce priveşte daunele morale, fie că privim din perspectiva copiilor victimei, fie din cea a soţului supravieţuitor, pierderea suferită este deosebită, iar câte 1000 lei, respectiv 5000 lei pentru cea din urmă, se constituie în sine sume disproporţionate, inapte să compenseze măcar în parte suferinţa acestora. Modul brutal în care inculpatul, prin fapta sa ilicită care nu şi-a găsit nicio justificare, a intervenit în viaţa părţilor civile curmând viaţa tatălui, respectiv soţului, disconfortul emoţional cauzat acestora, justifică antrenarea pretenţiilor băneşti într-un cuantum mai mare.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. p. p., va admite apelurile declarate de părţile civile P.F., E.M. şi M.D., va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, sub aspectul laturii civile, va majora despăgubirile civile după cum urmează:
- de la 15.000 lei la 20.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv de la 1000 lei la 5000 lei despăgubiri morale, faţă de partea civilă M.D.;
- de la 1000 lei la 5000 lei despăgubiri morale, faţă de partea civilă E.M.;
- de la 5000 lei la 10.000 lei despăgubiri morale, faţă de partea civilă P.F.;
Se vor menţine neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 183 C. p. în infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. d) C. p. ca neîntemeiată.
în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. p. p., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H I.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin atât în ceea ce priveşte existenţa indiciilor temeinice privind săvârşirea infracţiunii, cât şi a pericolului public pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, se va menţine starea de arest a acestuia.
în baza art. 381 C. p. p., se va deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la
30.06.2008 la zi.
în temeiul art. 192 alin. 2 C. p. p., inculpatul H I. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare în apel, în privinţa părţilor civile, rămân în sarcina statului.
