înşelăciunea

- Cod penal: art. 215 alin. 1-3

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infracţiunea cadru de înşelăciune pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani.

Folosirea numelui sau calităţilor mincinoase sau altor mijloace frauduloase, ca şi inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat să nu fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, constituie agravante ale infracţiunii de înşelăciune (alin. 2 şi 3).

Fapta inculpatei de a obţine copiile actelor de proprietate de la adevăratul proprietar şi copia actului de identitate a acestuia cunoscând că vor fi folosite de către falsul I.V. pentru a induce în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, în scopul obţinerii unui avantaj injust, avansul de 30.000 euro pretins şi obţinut, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1-3 C. p.

(Decizia nr. 1630/R din 5.11.2009, Secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie)

Prin sentinţa penală nr. 214/11.03.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 8143/299/2008, s-au hotărât următoarele:

în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 1-3 C. p., a fost condamnată inculpata N.A.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune.

în baza art. 26 raportat la art. 291 C. p., a fost condamnată inculpata N.A.C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals.

în baza art. 33 lit. a) C. p. raportat la art. 34 alin. 1 lit. b) C. p., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. p.

în baza art. 348 C. p. p., au fost anulate înscrisurile falsificate, constând în: carte de identitate titular I.V.; contract de vânzare-cumpărare nr. 103/16.01.1996 BNP C.l. în care nu figurează la titlu menţiunea „cu întreţinere”; se stipulează la vânzător I.V. că este necăsătorit şi domiciliază în comuna C., fără a exista modificarea erorii certificate prin ştampila şi semnătura notarului, iniţial în actul original menţionându-se comuna C; preţul vânzării este de 5.000.000 lei ROL pe care 1-a primit vânzătorul în întregime de la cumpărător la data autentificării contractului (d.u.p.).

A fost anulat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 4313/10.11.2005 la BNP N.C.T.

în temeiul art. 14 şi 346 C. p. p., a fost obligată inculpata N.A.C. la plata sumei de 30.000 euro, în echivalent lei la cursul BNR la data efectuării plăţii, către partea civilă V.I.C. SRL.

în baza art. 191 alin. 1 C. p. p., a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

La data de 10.11.2005, între partea vătămată SC V.I.C. SRL, prin reprezentantul legal P.G.R. şi pretinsul I.V., rămas neidentificat, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren în suprafaţă de 30.303,3 mp, situat în comuna C., judeţul I., contract autentificat sub numărul 4313 la Biroul Notarului Public N.C.T. şi ataşat, în original, la dosarul de urmărire penală. în temeiul acestui antecontract, partea vătămată a achitat promitentului vânzător, cu titlu de avans suma de 110.790 lei echivalentul a 30.000 euro, urmând ca diferenţa până la suma de 666.000 euro să fie achitată în două tranşe prin virament bancar. Plata avansului rezultă atât din clauzele antecontractului, dar şi din chitanţa nr. 2591/10.11.2005 emisă de Banca Di Roma (dosar instanţă). Aceste probe se coroborează şi cu declaraţia martorului S.V. (d u p. şi dosar instanţă), potrivit căreia, în data de 10.11.2005, în jurul orelor 14.00 a fost contactat telefonic de inculpata N.A., pe care

o cunoscuse în Spania în anul 2004, şi invitat la un restaurant din zona Crângaşi, aceasta suportând toată consumaţia făcută de tot grupul format din 7 persoane, aproximativ 23.000.000 lei.

A doua zi, a fost invitat acasă la inculpată unde aceasta i-a oferit suma de 2.000 euro pentru a deschide mai multe conturi (3) în lei, dolari şi euro pe numele său, unde să-i fie virată ei o sumă de bani de către concubinul său din Belgia, ofertă acceptată de acesta, observând că sub un fotoliu erau două teancuri de bancnote de 500.000 şi 1.000.000 lei. Martorul a mai arătat că, în data de 14.11.2005 a mers împreună cu inculpata la Banca BRD - Sucursala D., unde a deschis cele trei conturi, urmând ca pe 16.11.2005 să intre banii. în acea zi, inculpata a plecat dimineaţa de acasă, întorcându-se enervată în jurul orei 11.30 şi spunând că au lipsit 5 minute ca să intre banii în cont. Aceasta i-a spus că de fapt banii nu trebuiau să vină de la concubinul său, ci trebuia „să-l ardă pe unu cu un teren”.

Peste câteva zile a aflat că inculpata împreună cu N.D., G. şi încă o persoană cu buletin fals au semnat un antecontract, obţinând suma de 30.000 euro pe care au împărţit-o.

Instanţa a mai reţinut că, la încheierea antecontractului, promitentul-vânzător şi-a arogat falsa calitate de proprietar al terenului amintit sens în care a prezentat notarului contractul de vânzare-cumpărare nr. 103/16.01.1996 autentificat la Biroul Notarului Public C.I., contract falsificat prin contrafacerea scrierii şi a subscrierii, precum şi prin alterarea sa, fiind înlăturată clauza întreţinerii şi modificată starea civilă a dobânditorului I.V. (dosar urmărire penală).

Totodată, cu aceeaşi ocazie şi în acelaşi scop - încheierea antecontractului -pretinsul proprietar s-a legitimat în faţa notarului cu o carte de identitate falsificată pe numele adevăratului proprietar - I.V. dar care avea aplicată fotografia sa (dosar de urmărire penală).

Din declaraţiile martorului P.R. (d u p. şi dosar instanţă) care se coroborează cu declaraţiile notarului N.C.T. (d.u.p.) mai rezultă că pretinsul I.V. a fost însoţit la notariat atât cu ocazia încheierii antecontractului (10.11.2005), cât şi pe 16.11.2005 când trebuia să fie încheiat actul de vânzare-cumpărare, de inculpata N.A.C. care s-a

prezentat sub numele de S., cumnata pretinsului I.V., susţinând şi ea are calitatea de proprietar a acestuia.

Sub acelaşi nume de S., inculpata, în cursul lunii septembrie a anului 2005, potrivit declaraţiilor concordante ale martorilor N.P.R. (d u p. şi dosar instanţă), C.D. (d.u.p. şi dosar instanţă,) şi adevăratul I.V. (d.u.p. şi dosar instanţă), a mers în comuna C., judeţul I. şi luând legătura cu aceştia ce aveau terenuri în zonă, le-a cerut copii xerox după actele de proprietate ale terenurilor şi ale actelor de identitate, motivând că doreşte achiziţionarea acelor terenuri despre a căror vânzare aflase de pe internet, fiind necesară verificarea lor de către un avocat. Niciunul dintre aceşti martori nu a mai fost contactat de către inculpată.

Totodată, de pe planşe foto, cei trei martori au recunoscut-o pe inculpată ca fiind numita „S.”, potrivit proceselor-verbale ataşate în dosarul de urmărire penală.

Inculpata a mai fost recunoscută şi de către martorul P.R.G., precum şi de notarul public N.C.T., ca fiind persoana de sex feminin ce s-a prezentat sub numele de S. şi care l-a însoţit la notariat pe pretinsul I.V. (d.u.p.).

Deşi la data de 16.11.2005, atât partea vătămată prin reprezentantul său P.R., cât şi pretinsul I.V. însoţit de inculpată s-au prezentat la notariat, contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat.

Astfel, din declaraţiile martorului P.R. susţinută de cea a notarului N.C. rezultă că inculpata împreună cu pretinsul proprietar au părăsit notariatul sub motivul că nu aveau actele originale la ei, urmând a reveni cu acestea, însă nu s-au mai întors.

Cu aceeaşi ocazie, s-a constatat de către notar că actul în baza căruia a fost deschisă cartea funciară nu era identic cu cel prezentat de către numitul I.V. şi în baza căruia s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare. S-a mai constatat, comparând copia buletinului de identitate existentă la Cartea Funciară cu aceea a cărţii de identitate prezentată la autentificarea antecontractului, că deşi datele erau identice, pozele erau diferite.

în aceste condiţii, restul din preţul total negociat nu a mai fost virat de către partea vătămată în conturile deschise de S.V. la banca BRD la rugămintea inculpatei N.A.C. care a declarat lui P.R. că au datorii către bănci atât ea, cât şi cumnatul său şi deci sunt în imposibilitate să deschidă chiar ea conturile, aşa cum fusese convenţia părţilor (d.u.p ).

Susţinerea martorului P.R., în sensul că restul din preţul total urma a fi virat în conturile deschise de martorul S.V. este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, reprezentând documente încheiate cu ocazia deschiderii conturilor la BRD - Sucursala D. în data de 14.11.2005, dar şi de declaraţia martorului S.V. (d.u.p ).

în drept, fapta inculpatei N.A.C. de a obţine copiile actelor de proprietate ale terenului în cauză de la adevăratul proprietar - I.V. - şi copia actului de identitate a acestuia în septembrie 2005, cunoscând că acestea vor fi folosite de către falsul I.V. pentru a induce în eroare cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare partea vătămată din prezenta cauză, în scopul obţinerii unui avantaj injust, respectiv avansul de 30.000 euro pretins şi obţinut de inculpată şi falsul proprietar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C. p.

Elementul material al faptei constă în activitatea de înlesnire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţie, prin procurarea copiilor actelor de proprietate necesare pentru inducerea în eroare a părţii vătămate cu prilejul încheierii antecontractului, activitate ce caracterizează complicitatea materială anterioară.

Fapta inculpatei a avut ca urmare producerea unei pagube în patrimoniul părţii vătămate, existând legătură de cauzalitate între această urmare şi elementul material.

Fapta inculpatei de a se prezenta alături de pretinsul I.V. la notariat, cunoscând că acesta va semna un antecontract de vânzare-cumpărare referitor la terenul ale cărui acte le procurase aceasta în copie anterior, sub falsa calitate de proprietar şi faptul că în acest scop - autentificarea antecontractului - va folosi acte false întărindu-i hotărârea infracţională prin susţinerea sa în folosirea actelor false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. p. rap. la art. 291 C. p.

Activitatea inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus, este specifică complicităţii materiale anterioare, dar şi complicităţii morale concomitente.

Deşi, iniţial, s-a reţinut în sarcina inculpatei infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. p., instanţa a reţinut că acesta nu a folosit personal actele false, ci activitatea desfăşurată de ea a fost doar una care a înlesnit şi susţinut folosirea actelor falsificate în faţa notarului public N.C., de către pretinsul I.V.

Prin urmare, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. p., în infracţiunea de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. p.

Prin activitatea desfăşurată, inculpata a contribuit la realizarea situaţiei premisă -existenţa unor acte false - actul autentic de vânzare-cumpărare şi cartea de identitate, înscrisuri care fac parte din categoria înscrisurilor oficiale în sensul dispoziţiei din art. 150 alin. 2 C. p.

Elementul material al faptei constă în activitatea de înlesnire la săvârşirea infracţiunii uz de fals, prin procurarea copiilor actelor de proprietate şi de identitate de la adevăratul proprietar, dar şi în ajutorul moral acordat prin prezentarea inculpatei alături de pretinsul I.V. la notariat, unde a încurajat folosirea actelor false de către acesta din urmă.

Instanţa a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente, întrucât au fost săvârşite înainte ca inculpata să fie condamnată pentru vreuna dintre ele, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. p.

Având în vedere cele expuse, instanţa a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracţiune săvârşită, care să corespundă scopului definit de art. 52 C. p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. p.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, solicitând achitarea sa, iar în subsidiar, micşorarea pedepsei prin aplicarea disp. art. 74 şi 76 C. p. şi aplicarea disp. art. 81 şi 82 C. p. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar pe latură civilă, respingerea acţiunii civile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat apelul ca nefondat şi a fost respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a dat o corectă încadrare juridică faptelor săvârşite de inculpată.

Vinovăţia inculpatei a fost temeinic şi judicios argumentată de instanţa de fond.

Astfel, instanţa de fond a reţinut corect că la încheierea antecontractului, promitentul-vânzător şi-a arogat falsa calitate de proprietar al terenului amintit, sens în care a prezentat notarului contractul de vânzare-cumpărare nr. 103/16.01.1996 autentificat la Biroul Notarului Public C.I., contract falsificat prin contrafacerea scrierii şi a subscrierii, precum şi prin alterarea sa, fiind înlăturată clauza întreţinerii şi modificată starea civilă a dobânditorului I.V. (dosar urmărire penală).

Totodată, cu aceeaşi ocazie şi în acelaşi scop - încheierea antecontractului -pretinsul proprietar s-a legitimat în faţa notarului cu o carte de identitate falsificată pe numele adevăratului proprietar - I.V. -, dar care avea aplicată fotografia sa (dosar de urmărire penală).

Din declaraţiile martorului P.R. (d.u.p. şi dosar instanţă) care se coroborează cu declaraţiile notarului N.C.T. (d.u.p.) mai rezultă că pretinsul I.V. a fost însoţit la notariat atât cu ocazia încheierii antecontractului (10.11.2005), cât şi pe 16.11.2005 când trebuia să fie încheiat actul de vânzare-cumpărare, de inculpata N.A.C. care s-a prezentat sub numele de S., cumnata pretinsului I.V., susţinând şi ea calitatea de proprietar a acestuia.

Sub acelaşi nume de S., inculpata, în cursul lunii septembrie a anului 2005, potrivit declaraţiilor concordante ale martorilor N.P.R. (d.u.p. şi dosar instanţă), C D. (d.u.p. şi dosar instanţă,) şi adevăratul I.V. (d.u.p şi dosar instanţă), a mers în comuna C., jud. I. şi luând legătura cu aceştia ce aveau terenuri în zonă, le-a cerut copii xerox după actele de proprietate ale terenurilor şi ale actelor de identitate, motivând că doreşte achiziţionarea acelor terenuri despre a căror vânzare aflase de pe internet, fiind necesară verificarea lor de către un avocat. Niciunul dintre aceşti martori nu a mai fost contactat de către inculpată.

Totodată, de pe planşe foto, cei trei martori au recunoscut-o pe inculpată ca fiind numita „S.”, potrivit proceselor-verbale ataşate în dosarul de urmărire penală.

Inculpata a mai fost recunoscută şi de către martorul P.-R.G., precum şi de notarul public N.C.T., ca fiind persoana de sex feminin ce s-a prezentat sub numele de S. şi care 1-a însoţit la notariat pe pretinsul I.V. (d.u.p ).

Susţinerea martorului P.R., în sensul că restul din preţul total urma a fi virat în conturile deschise de martorul S.V., este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, reprezentând documente încheiate cu ocazia deschiderii conturilor la BRD - Sucursala D. în data de 14.11.2005, dar şi de declaraţia martorului S.V. (d.u.p ).

De asemenea, prima instanţă a aplicat corect criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. p., reţinând pericolul social concret al infracţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, sustragerea inculpatei de la cercetarea penală şi de la judecată prin părăsirea ţării, valoarea mare a prejudiciului

cauzat părţii vătămate şi faptul că prejudiciul cauzat acestora nu a fost recuperat, dar şi lipsa antecedentelor penale.

Faţă de ansamblul acestor considerente, instanţa a apreciat corect că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în convenţie prin utilizarea unor mijloace frauduloase şi o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la uz de fals de fals în declaraţii, cu executarea în regim de detenţie, sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

Pe latură civilă, prima instanţă a aplicat corect prevederile art. 348 C. p. p.

De asemenea, a apreciat corect că partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 30.000 euro, reprezentând avansul din preţul negociat, achitat inculpatei şi falsului proprietar I.V. pentru teren, astfel că în mod judicios a admis acţiunea civilă.

Prin decizia penală nr. 340/A din 2.06.2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpată N.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 11.03.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului

1 Bucureşti, cu obligarea acesteia la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata N.A.C. care a solicitat reducerea pedepsei.

în motivarea recursului, inculpata a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare în raport de contribuţia sa la comiterea faptelor şi de circumstanţele sale personale.

Analizând recursul inculpatei în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat şi îl va respinge în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. p. p.

Situaţia de fapt a fost bine reţinută, vinovăţia inculpatei fiind dovedită de probele administrate în cauză.

în faza recursului recurenta inculpată nici nu a mai criticat stabilirea situaţiei de fapt, acesta vizând doar redozarea pedepsei.

în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei, instanţa de apel constată că s-a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 72 C. p., ţinându-se cont de gravitatea faptei comise, de pericolul social al infracţiunilor, de modalitatea de acţionare a inculpatei.

Din actele dosarului rezultă că inculpata în complicitate cu ceilalţi făptuitori a acţionat într-un mod planificat, urmărind inducerea în eroare a părţii vătămate şi obţinerea unor mari sume de bani prin înşelăciune.

Faţă de aceste circumstanţe, pedeapsa rezultantă de 3 ani este justificată, putându-se spune chiar că s-a manifestat o anumită indulgenţă, deoarece această pedeapsă este orientată către minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de înşelăciune.

în mod întemeiat s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie faţă de gravitatea faptelor comise, de prejudiciul cauzat, numai aşa putându-se atinge scopul educativ al pedepsei.

Circumstanţele personale ale inculpatei, faptul că nu are antecedente penale, au fost avute în vedere atunci când pedeapsa a fost orientată către minimul prevăzut de lege.

în concluzie, hotărârile recurate sunt legale şi temeinicie, nu sunt motive pentru casarea acestora, iar recursul este neîntemeiat.

#Inselaciune. Jurisprudenta

înşelăciunea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre înşelăciunea