Liberare provizorie sub control judiciar. Cerere inadmisibilă In raport de pedeapsa mai mare de 18 ani
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 1602
Prin Decizia nr. V1I/2009 a Î.C.C.J., Secţiile Unite, s-a stabilit că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani.
(Decizia nr. 1108 din 23.07.2009, Secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie)
Prin încheierea de şedinţă nr. 90 din 10.07.2009 pronunţată de Tribunalul
Teleorman, Secţia penală, s-au respins, ca inadmisibile, cererile de liberare sub
control judiciar, formulate de inculpaţii V.M., Ş l. şi R.N.M., privind liberarea provizorie sub control judiciar.
A fost obligat fiecare inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu de 300 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a disjuns cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul S.V.G., căreia i-a fixat termen la data de 13.07.2009 când se va ataşa dosarul de urmărire personală corespunzător.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, referitor la cererile formulate de ceilalţi inculpaţi, instanţa, în baza art. 1602 şi a art. 1607 C. p. p., a verificat admisibilitatea în principiu a cererilor.
Din actele dosarului a reţinut că inculpaţii sunt arestaţi preventiv alături de alţi 15 inculpaţi întrucât, în perioada 2006-2009, au aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat, iniţiat şi coordonat de inculpatul C.C.G. şi învinuiţii C.A.C. şi C.S.V., în scopul comiterii de fraude informatice. în acest scop, membrii grupului au organizat licitaţii fictive pe internet şi au ridicat de la bănci sume mari de bani, transferate din străinătate de diverşi cetăţeni străini înşelaţi, suma totală ridicându-se la 900.000 euro şi 40.000 U.S.D.
Astfel, inculpatul R.N.M. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat şi complicitate la înşelăciune săvârşită prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, prev. de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. p.
Inculpatul Ş.l. este cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1-3 C. p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. raportat la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. şi art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic, art. 41 alin. 2 C. p., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. p.
Inculpatul V.M. este cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C. p. cu aplic, art. 41 alin. 2 C. p. şi art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. p.
Prin Decizia nr. VII/2009 a Secţiilor Unite ale Î.C.C.J., dată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani închisoare.
Prin urmare, se are în vedere infracţiunea cea mai gravă săvârşită de oricare dintre membrii grupului infracţional rezultând că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 se stabilesc prin raportare la infracţiunea cea mai gravă, chiar dacă ea nu se reţine în sarcina tuturor persoanelor ce constituie grupul.
în situaţia examinată infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat este cea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 5 C. p., sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani, pentru care sunt cercetaţi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Ş.l. solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că instanţa de fond s-a raportat, la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii, ca inadmisibilă, la o infracţiune pentru care sunt cercetaţi alţi inculpaţi din acest dosar, respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 5 C. p.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii de şedinţă atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. 3 C. p. p., Curtea constată recursul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Conform art. 1602 alin. 1 C. p. p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani, iar prin Decizia nr. VII/2009 a Secţiilor Unite din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă, care intră în scopul grupului infracţional organizat, nu depăşeşte 18 ani închisoare.
Curtea constată că instanţa de fond a apreciat, în mod eronat, decizia de recurs în interesul legii sus-menţionată, întrucât raportarea la infracţiunea cea mai gravă trebuie să se facă în funcţie de fiecare inculpat în parte şi în funcţie de infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, iar nu în sarcina altor membri din grupul infracţional organizat.
Or, în speţă, în sarcina inculpatului Ş.l. nu a fost reţinută infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 5 C. p., motiv pentru care, prin raportare la condiţiile liberării prevăzute de art. 1602 alin. 1 C. p. p., cererea este admisibilă.
Faţă de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod nelegal, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. p. p., Curtea va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
în baza art. 192 alin. 3 C. p. p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
